Voievodul Eminescu
Din vesnicia florilor de tei,
Asterne-ne, ca lacrimi pe obraz,
Argintul de poeme, peste miei -
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Viteaz.
Si nu uita de mânã sã ne iei,
Acolo unde e Hristos stãpân.
Cu noi, pocalul Domnului sã-l bei -
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Bãtrân.
În limba ta, care dezmiardã prunci,
Sub steaua Bethleemului ivit,
Înfasã-l pe Hristosul de atunci,
Mihai cel Bun, cel Mare, cel Cumplit.
Cu pitã si cu sare, ia prinos
Din sufletele noastre, de pãmânt.
Cuminecã-ne, Doamne, cu Hristos -
Mihai cel Mare, cel Viteaz, cel Sfânt!
|
