Promovare valorilor romanesti prin limbile staine, in contextul globalizarii
Creat de Dumnezeu cu constiinta sinelui propriu, omul s-a manifestat dintotdeauna ca un depozitar al sensurilor culturale achizitionate in procesul devenirii sale ca individ. In orice contact sau inter-relationare de tip cultural, omul pune in lucrare , similar situatiilor de vorbire, mecanisme ce vizeaza atat latura competentei, cat si cea a performantei. Si astfel, substanta proprie actului cultural devine materie comunicabila, intocmai ca un limbaj.
Este evident ca “situatiile” de cultura nu pot fi net decupate din cadrul mult mai general in care se produc si din care fac, in ultima instanta, parte. Cu toate acestea, atunci cand subiectii sau exponentii implicati apartin – prin definitie - unor nationalitati diferite, accentul intr-un atare context inter-national cade aproape involuntar pe textul cultural. Textul cultural, asemanator celui lingvistic si intra-national, este format nu din cuvinte sau nu atat din cuvinte, cat din concepte nationale.
Limitand acest demers la cultura romana, devine foarte clar ca purtatorul de sens cultural autohton se va pune in evidenta in orice imprejurare ce va implica un schimb sau un contact cu un sens cultural si cu concepte culturale de alta extractie. Vehicolul acestei comunicari este de cele mai multe ori insasi limba ce asista transferul de sensuri si concepte. Astfel, exprimarea intr-o limba de circulatie va insemna aproape automat afisarea mai intai a unei atitudini culturale romanesti. Prin intermediul acestui element se comunica apoi insasi substanta conceptului cultural national. Existand in mediu strain, purtatorul culturii romane va fi si emitatorul, dar si semnul acestui concept national. Pe masura ce schimbul progreseaza, devine din ce in ce mai clara alcatuirea conceptului cultural : gesturi , scheme de gandire, stereotipuri si clisee, reactii, feedbackuri comune, discursivitate, auto-perceptie, situare in discurs, markeri personali. Aceste ingrediente ale conceptului contin prin urmare tot cea ce poate constitui continutul unei culturi. Prezente in grade diferite la un purtator sau altul, ele se pun in lucrare atunci cand sunt stabilite premizele minime ale schimbului intre culturi.
Insa problema care se pune este chiar aceea a identitatii si particularitatilor culturilor care interactioneaza. Ca sistem integrator dar si interiorizat in individ, culturile au putere diferita de actiune atunci cand se deruleaza un schimb intercultural. Cultura romana poseda un inalt grad de absorbtie dar si de expunere in fata altor culturi. Bogatia de necuprins a sensurilor, valorizarea oricaror situatii potential importante, larga raspandire a elementelor ei in randul exponentilor sai, face din cultura romana un mediu cu preponderenta accesibil in contextul unui contact cu alte culturi.
Casa europeana un loc de intalnire pentru culturi diferite - marile culturi pe care le-a durat omenirea.Un loc de seama apartine culturii romanesti care numara mari modele umane ce-au invins in timpul lor istoric, au durat si ne pot fi contemporane. Mijloacele moderne prin care cultura romana se poate face cunoscuta altor popoare sunt limbile moderne, fie engleza , franceza, spaniola sau italiana .Ocaziile in care acest lucru se produce pot fi multiple : colaborari in proiecte pe domenii diferite, schimburi de experienta si deplasari in interes profesional, congrese si simpozioane, productii muzicale, teatrale, lucrari stiintifice.
Deja de multa vreme valorile noastre nationale au depasit granitele Europei unite. Suntem cunoscuti in lumea intreaga. Daca n-ar fi fost Eminescu fara de care literatura n-ar fi existat, daca n-ar fi fost Grigorescu fara de care pictura n-ar fi existat, daca Brancusi cu mareata Coloana Infinitului, daca n-ar fi fost Enescu fara de care muzica romaneasca n-ar fi existat ,- care cu totii au stiut sa vorbesca despre noi, nu ar fi crescut interesul cognitiv pentru a se afla lucruri noi, pentru a gasi modele de viata, destine exemplare exemple de conduita , nu ar exista demersuri de valorificare culturala stiintifica cu diferentele lor de stil, viziune si mesaj.Vorbeste istoria, marea literatura despre noi, vorbeste folclorul, cinematografia, vorbesc rezultatele stiintei.Totul se reduce la comunicarea orala sau scrisa intr-o limba sau alta. Limbile straine sunt puntea de legatura intre culturi diferite, intre civilizatii diferite.
Cultura nu cunoaste niciun fel de destine rasiale. Cultura trebuie sa mangaie si sa uneasca. Acestea au fost si telul si nazuintele neamului nostru care a reusit sa-i faca pe straini sa imbratiseze cultura desavarsita care a imortalizat istoria naturala, sursa de mandrie nationala.
Cu prilejul unor mari concerte in Rusia Enescu i-a cunoscut pe marii compozitori Sostacovici si Hagiaturian care aveau sa remarce intro scrisoare catre Enescu aerul romantic al compozitiilor sale precum si faptul ca muzica sa isi are radacinile in creatia populara.
Grigorescu ar fi fost invitat sa ramana francez,dar a raspuns: ,, Daca ati sti cat de frumoasa este patria mea ! ”
Rodin intrevede geniul lui Brancusi , il invita sa lucreze in atelierul sau , dar acesta refuza :,, In umbra marilor stejari nu creste iarba.” Nu a uitat sa se intoarca in patrie ocazie cu care creeaza la Targul Jiu ansamblul sculptural Arc peste timp .
Eminescu este citit in toate limbile, dar a ramas numai al nostru , cel mai mare poet national. Toti au stiut sa stapaneasca limba universala cu care s-au putut face intelesi oriunde , glasul lor i-a facut auziti pana departe IN TOATE LIMBILE, succesele nu i-au izolat de neamul din care s-au ridicat. Au ramas legati de poporul care le-a dat originalitatea unei parti din operele lor. Au pregatit respectul si intelegerea poporului roman , au raspandit gustul si cunoasterea culturii romanesti.
Avem, asadar, datoria de onoare de a continua promovarea tuturor valorilor, de a ne face cunoscuti in lumea larga pentru ca ne iubim poporul, iubim patria, iubim limba romana.
Prof. Nicolae Lucian – Marian ,
|
Nicolae Lucian – Marian 5/28/2008 |
Contact: |
|
|
