Radu Cârneci –80
Poet, eseist, traducător, jurnalist literar, editor.
Născut in 1928, în satul Valea lui Lal – comuna Pardosi, jud. Rîmnicu Sărat (azi, Buzău).
Licentiat al Facultătii de Silvicultură din Brasov (1954).
A înfiintat, în 1964, la Bacău, revista de cultură Ateneu (serie nouă). A fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1972–1976), apoi sef al sectiei de literatură si artă la revista Contemporanul (1976–1990). Actualmente, director al Editurii Orion (din 1991) si director executiv al Fundatiei Nationale „Izvoare“ pentru protectia Naturii si Artelor în România (începând cu 1997).
Din bogata-i operă subliniem: Orgă si iarbă – 1966; Umbra femeii (sonete) – 1968; Centaur îndrăgostit – 1969; Grădina în formă de vis noi sonete de iubire) – 1970; Cântând dintr-un arbore – 1971; Oracol deschis – 1971; Cântarea cântărilor (parafrază modernă la celebrul text omonim, din Vechiul Testament, atribuit regelui Solomon) – 1973; Banchetul – 1973; Temerile lui Orfeu – 1978; Un spatiu de dor (col. „cele mai frumoase poezii“) – 1980; Sonete (de iubire si moarte) – 1983; Clipa eternă (col. „poeti români contemporani“) –1988; Scrisorile către Dorador (text român-francez) – 1997; Heraldica iubirii (col. „biblioteca pentru toti“) – 1999; Scrieri (editie în trei volume, îngrijită de autor, selectie din întreaga-i operă: I – Arborele memoriei; II – Heraldica iubirii; III – Clipa eternă) – 2004. Din traduceri, notăm (numai pe cele editate în volume): Léopold Sédar Senghor (Senegal): Jertfe negre – 1969; Srečko Kosovel (Slovenia): Extazul mortii – 1975; Kahlil Gibran (Liban): Profetul – 1983; Charles Baudelaire (Franta): Florile răului „Les fleurs du mal“ (prima integrală lirică Baudelaire în limba română, înfăptuită de un singur traducător) – 1991; Jacques Chessex (Elvetia): Elegiile lui Yorik – 1995; Mousse Boulanger (Elvetia): Inimă de aur – 1998; Delmira Agustini (Uruguai): Dulci elegii – 2002.
Radu Cârneci este si autorul unor mari antologii literare, astfel: Sonete – Shakespeare – Voiculescu – 1996; Arborele neuitării (cuprinzând poeti de limbă română din Israel) – 1997; Miorita – în sapte limbi (română, franceză, spaniolă, italiană, engleză, germană, rusă) – 1997; Poezia Pădurii române (patru volume; I – poezie populară de inspiratie silvestră; II – clasicii; III – modernii; IV – contemporanii) – 2001; Cinegetica (trei volume de texte din literatura universală si română) – 2003; Istoria Pădurii Românesti de acad. Const. C. Giurescu – 2004.
Premii ale Academiei Române si Uniunii Scriitorilor, Doctor Honoris Causa al Universitătii Bacău.
„(…) Radu Cârneci, opera sa – amestec rafinat de sensibilitate si inteligentă artistică, de virtuozitate, de orfevru si de inspiratie tumultoasă, precum si de încredere ilimitată în puterea Cuvântului si a frumosului va dăinui. Pentru că această apologie a iubirii prevesteste viitorul. Cel putin sansa noastră cea bună. Deoarece, în acest veac de hipertrofie a inteligentei, a gândirii calculatoare, a luciditătii adesea dezabuzate, trebuie să reînvătăm să iubim, să nu mai comprimăm puterile afective ale sufletului uman, pasiunile sale generoase. Iar această sever selectată antologie reprezintă un popas înalt pe drumul indispensabilei scoli a dragostei autentice.“
Radu ENESCU,
Din Prefata la antologia Clipa eternă,
Editura „Eminescu“, 1998
OBSESIE CU PYGMALION
– în amintirea sculptorului Nicăpetre –
…iar oboseala de frumos m-adună
pustiul clipei iarăsi mă-ncunună
si iată iarăsi clipa are-n sine
– ca miez în miez – semintele de bine
tăceri tăcerii valurile-si sună:
iar oboseala de frumos m-adună…
(…când te sculptez în trupul meu de sare
îti dau cu gândul gând si-ntruchipare
viu coapsa mea îti umblă-n coapsa dulce
si imnul tău din carnea mea se smulge
iar umerii zvâcnesc în zborul mare
când te sculptez în trupul meu de sare…)
…târziu spre cer o înăltare-adâncă:
coboară-si steaua raza ei prelungă
e oboseala de frumos si clipa:
Risipitoru-mbogătind risipa
spre-a-si podobi iar trecerea si încă
târziu spre cer o înăltare-adâncă…
LE PETIT PRINCE
se închină lui
Antoine de Saint Exupéry
…El vine doar la clipa de durere
ca învierea-n clipa de-nviere
mister în fraged miez de puritate
lumină-n pasii fără de păcate
polen de cer amenintând cu miere:
El vine doar la clipa de durere
(…o stea să am, a mea de dor fierbinte
c-o pajiste albastră de cuvinte
si-o floare stând în veghe aurie
miracolului strâns în poezie
să nu existe timpul ce ne minte:
o stea să am, a mea de dor fierbinte…)
…trăieste poate-ascuns în fiecare
frumos si blând si purtător de zare
jucându-se de-a moartea fără moarte
către un astru-mbietor departe
spre a zbura când taine nu mai are –
trăieste poate-ascuns în fiecare…
ÎN STEMĂ
... ca zilele, iubirile trecură
ca frunze-n vânt în înserarea sură
pierzându-se în vagul fără zare
lăsându-mă de duh si întrebare
asemeni cetei care-n ea ne fură
ca zilele iubirile trecură...
(... rămâi asa: înaltă-n frumusete
orgoliul, cine, oare, să mă-nvete
să-ti dărui ce ? si steaua cum să fie
cum să pătrund cu clipa-n vesnicie
iar lacrima, ce astri s-o răsfete ?
rămâi asa: înaltă-n frumusete...)
... o, voi, iubiri, dramatică emblemă
cum v-ati topit ca rimele-n poemă
lăsându-mă-n această cathedrală
spre-a o-ntâlni pe cea de imn si fală
si a intra cu ea de timp în stemă
o, voi, iubiri, dramatică emblemă...
Ianuarie, 1986
|
Adriana Sulea 5/18/2008 |
Contact: |
|
|
