Despre viata : curiculum
Ma duc inapoi cu ani si, fara falsa modestie, acum cand am nepoti, consider ca generatia mea a avut privilegiul unei bune educatii. Am avut numerosi colegi, mai avuti sau mai putin, dotati cu o inteligenta de netagaduit si foarte multi dintre acestia, au atins inalte distinctii de merite nationale si de peste hotare.
Ingineri, juristi, scriitori de talent recunoscut, muzicieni, profesori, sau pur si simplu titulari ai unor posturi de raspundere, au purtat cu mandrie aureola de a fi fost educati in Romania.
Aici, in Toronto, sau prin alte provincii canadiene, am avut cinstea de a m-a intalni si discuta la diferite ocazii oficiale sau ad-hoc, cu concetateni posesori ai unor bogate bagaje de cunostiinte, in domenii medicale, literatura, politica, religie sau aspecte de viata cotidiana. Cum se spune, aveai cu cine sta de vorba.
Pe vremea mea, copiii erau obisnuiti cu predictia parinteasca sau pedagogica de a fi in drum spre fapte mari in viata. Tata lucra la minusculul scaun de cismar pana in orele opaitului ca progeniturile sa poata merge la licee, gimnazii sau universitati. Mamele spalau rufe printre vecini, satenii munceau spetindu-se glia si copiii lor invatau despre Socrate si Archimede. Umbla o vorba potrivit careia o bunica se plimba intr-un parc cu doi nepotei. Cineva se opreste si intreaba batranica despre numele lor. “Doctorul e Florin iar avocatul e Silvian”veni raspusul mandru si fara echivoc al bunicutei.
Au fost si –cum spunea profesorul meu- “hahalere”. Un teatru jucat de copii ne-a lasat cupletul:”Vreau pan-afara, vreau pan-afara/Domn’ va rog lasati-ma/Vin cand suna de recreatie si atuncea acultati-ma!/Stiu ca verbul e o fiinta/Adjectivul, numeral/C-a fost Tepes Domn in Turcia/Si s-a luptat cu Decebal/ Dar vreau pan-afara..”
Absentele de la cursuri, “a trage la fit” cum se spunea “smechereste” printre unii copii iresponsabili au lasat urme adanci in viata lor de mai tarziu si sunt acum convins ca azi isi mananca mainile de amaraciune. Facand exceptie de programa scolara din vremea neagra a comunismului in Romania sau in alte tari “eliberate de Armata Rosie”, educatia era de un bun nivel. Profesorii, invatatorii de la gradinite si pana la doctorat au facut si ei o profesiune de credinta si au imbunatatit an dupa an metodele lor pedagogice, au facut orele de cursuri mai interesante, mai atractive pentru scolari si studentii de mai tarziu, curriculum a luat o intorsatura drastica si rezultatele nu au intarziat sa se vada mai cu seama prin numarul redus de repetenti sau al acelora care au parasit timpuriu bancile scolilor sau ale altor institutii educative.
Inima mi-e plina de admiratie azi cand citesc despre tineri prodigiosi muzicieni, elevi, ca Aaron from Thornhill, care au construit un robot alergand pe o pista si cine a participat la conncursul inter-tari studenti de la Waterloo, in Ontario, cu siguranta a ramas perplex la vizionarea exponatelor de laborator de acolo. Poate ca ar trebui mai putin de stiut de “Xenorat si Xenofon, doi invatati greci” sau mai rar despre obositoarele ore de “statistica” sau greoiul “calculus” in favoarea unor mai dese lecturi despre decenta si omenie, despre cinste si adevarata prietenie, despre ceea ce inseamna familia si casatoria.
Un raid printre tinerii de azi din Romania a dat surprinzatoare rezultate. Aproape 20% dintre cei intrebati au recunoscut ca nu citesc ziarele. In Canada e mai rau. Elevi, studenti, nu au citit un ziar de cand au inceput sa buchiseasca literele. Doar1 din 8 tineri au auzit despre Holocaust si 1 din 12 de Tianamen Square.Ce spuneti de asta dragi educatori? E o rusine ntionala. In filmul “To Sir with love”, unul dintre nazbatiosii elevi intreaba provocativ:”Ce invatam azi?” Sidney Poitier raspunde:”Despre viata”.
Ne trebuie un curiculum care sa ne aduca mandrie, care sa includa pasiunea sculptorului care manuieste dalta si lutul in creatie, care sa moduleze omul de maine, care sa-l faca puternic in invingerea greutatilor, sa-l invete frica de necinste, teama de tradare, dragostea de viata , efortul impotriva violentei, constiinta unei singure rase OM, punand temelia unui viitor pe care il merita.
|
Harry Beer 5/7/2008 |
Contact: |
|
|
