Semne de intrebare : Ferestre catre cer
Cred in dreptul fundamental al oamenilor de a putea sa deschida ferestrele. Acest gest simbolic-eliberator – caci cine deschide o fereastra nu poate sa nu se simta, macar pentru o clipa, absorbit de imensitatea cerului si, in acelasi timp, coplesit de frumusetea vazduhului albastru – a insotit omenirea de multe veacuri. Cateodata a fost poate un gest neinsemnat al unei gospodine din Italia medievala care deschidea geamul pentru a-si intinde rufele deasupra vreunei stradute inguste, altadata a fost un gest furis si romantic al unei Rosine care raspundea serenadei adoratorului sau, sau poate a fost pur si simplu gestul grabit al vreunui functionar care dorea sa vada daca ploua inainte de a pleca la slujba cea de zi cu zi.
Astazi, calatorind in metroul arhi-aglomerat, pentru a intra apoi intr-unul dintre zgarie-norii downtownului, inchis etans si duduind din pricina aerului conditionat menit sa inlocuiasca (poate fi asa ceva?) atat zefirul primaverii cat si crivatul iernii, mutandu-ma dintr-un mall intr-altul, dintr-o institutie si chiar dintr-o locuinta in alta, la fel de inchise sI ostile exteriorului ca o colivie, jinduiesc dupa putinta de a impinge doua pojghite subtiri de sticla pentru a trage cu nesat in piept o farama de aer curat.
… Citeam candva, acum multi ani, romanul stiintifico-fantastic al binecunoscutului autor Isaac Asimov. Se intitula “Soarele gol” si povestea despre o planeta indepartata, Solaris, unde oamenii erau atat de insingurati, incat evitau sa se vada, preferand sa se “vizioneze” prin intermediul unor dispozitive asemanatoare celor ce produc hologramele. {ncercam sa imi imaginez la vremea aceea lumea romanului, stranie, impersonala, robotizata. Ceea ce nu am reusit atunci prin simpla putere a imaginatiei, am izbandit acum – melancolica victorie – prin ceea ce ofera viata de zi cu zi intr-o societate supusa rigorilor tehnologiei.
Desigur ca, asemenea unui Don Quijote, incerc sa ma impotrivesc acestui mod de existenta, deschizand zilnic toate ferestrele. Imi amintesc de fiecare data, cu amuzament, de surpriza si mirarea zugravite pe fata fostului proprietar al casei noastre, care, intrebat in momentul tranzactiei, cum putem deschide geamurile, a ramas perplex sI ne-a intrebat: “dar la ce va trebuie sa deschideti geamul daca aveti aer conditionat?”
Cum poti explica cuiva de ce vrei sa deschizi fereastra? Este ca sI cum ai incerca sa explici de ce vrei sa respiri… Dar, atata vreme cat Rosinele moderne vor prefera sa scrie un email adoratorilor lor, in loc de a le asculta soaptele, atata vreme cat functionarii grabiti nu vor mai scoate capetele pe fereastra pentru a cerceta starea vremii, ci vor prefera sa consulte canalul de stiri, probabil ca si cei care sunt cavaleri ai ferestrelor deschise, rataciti printre minunile tehnologiei, vor trebui sa isI pastreze in suflet comoara sI idealul, imbarbatati de farama de cer albastru pe care o pot privi liber din pragul ferestrelor deschise.
Eliza Ghinea / Richmond Hill
|
Eliza Ghinea 11/9/2007 |
Contact: |
|
|
