Poezii crestine
Hristos la Parscov
Descult, din sat in sat, cand mai treceai
Te intrebau copiii fara vina:
Ce ne mai dai, ce daruri, in ce rai,
Cand n-ai decat o traista de lumina?
Si prin orase, cu cojocul rupt,
Cand iti tarai cucernica lumina,
Te intrebau: azi, din opritul fruct,
Ce ne imparti, cand esti murdar de tina?
Ieri, Doamne, ai venit la un poet:
In satul lui, in casa parinteasca –
Descult, flamand, sarac, tragand incet
Atotputernicia Ta dumnezeiasca –
Era o zi de toamna –n care toti
Ti-au luat cojoc, toiag - saracacioase –
Cuvantu-Ti mut, l-au rastignit la porti,
Ti-au lasat doar lumina peste oase –
Si au plecat la masa-ntregul sat,
Si te-au lasat cum te-a facut Fecioara,
Doar cu lumina stelei, imbracat,
Sa duci in spate, pe Golgota, tara…
Abel
Cu drag, imi ucid boii si vacile, din turma
Sa-ti fac un dar, Parinte, din trupu-mi roditor –
Un dar din contemplarea cerescului pridvor
De care sunt departe - doar sa iti calc pe urma –
Ce sa iti dau? Ce-i este mai drag unui pastor!
Chiar turma risipita, pascand, pe o colina,
Chiar ochii ei de vita, atat de rabdator
Primind in gat, cuminte, cutitul de lumina –
Ti-as da mai mult, Parinte, ti-as da intregul bine
De care sunt in stare, pe care mi l-ai dat,
Si-ti multumesc, fii pururi, prea binecuvantat
Ca fratele meu, Cain, ucide - pentru Tine…
Cain
Pe lumea cea bogata in piei de animale
Si carne, aduc Tie ofranda mea saraca –
De fan, si flori, si grane, si alte daruri goale
Crescute doar cu truda, si balega de vaca –
Eu stiu ca jertfa-mi fi-va de Tine masurata,
Si ce-ti aduc in fata, in veci nu o sa-ti placa –
Caci darul meu de suflet, si inima de planta,
Nu-i sange, si nici carne de taur, sau de vaca –
Asa cum masori, Doamne, iubirea noastra toata
Cu fumul de ofranda, sa nu ma-ntrebi, Parinte,
De ce, raspuns la crudu-Ti cantar, si judecata
Tot carne iti voi pune, si eu, pe dinainte…
Oare
Mai este, oare, Doamne, pe lume vreo chilie
In care se aduna chistoace de tigari
In loc de rugaciune? Si-n loc de proscomidie,
Sa iti compuna nervii canon de lepadari?
Mai este, Doamne, oare, ceva din Tine-n mine?
Computerul pe masa, si mintea calculand
O viata prin hatisul piroanelor de bine,
In crucea-Ti de hartie, pe care scriu: Ce vand?
Mai este, oare, Doamne, ceva ce nu se vinde?
Si daca nu se vinde, mai ai Tu, Doamne, pret?
Cu ce imi cumpar maine, familiei, merinde,
De nu fac din Creatia, si Duhul Tau, comert?
Mai este, Doamne, pacea in care robul are
In Tine, soba, casa, merinde, si toiag?
Atatea dai, de mila, si rabzi, doar suparare,
Incat imi pare Raiul, al Iadului meleag -
In care, dupa Legea-Ti atotstapanitoare,
Dai bine, la nemernici, si raul, celui drag…
|
