Din nou despre muzica - Costel Busuioc
Iata ca m-am intors acasa cu tolba plina de noutati care sunt tot atatea subiecte de articole. Grea si dureroasa povara, degeaba incerc sa scormonesc in ea sa scot putina bucurie la suprafata, imi este imposibil. Ce sa spun, cat este de frumoasa tara noastra, cat este de bogata, cat de aproape de sufletele noastre sunt cei ramasi acolo , asta o stim cu totii, ceea ce nu stim este de ce oamenii sunt asa de saraci, de ce traiesc asa de prost si de ce isi iau lumea in cap care cum pot. Un lucru este sigur, au motive serioase sa plece dar asta nu ingrijoreaza pe cei vinovati de acest exod.
De multe ori exploatati, nedreptatiti si umiliti, munca lor este mai rentabila in strainatate decat in tara. Sa admitem ca sunt printre ei si aventurieri sau nebuni, dar aceasta reprezinta max 3 procente din total, dar restul ? Asta imi aduce aminte de un banc, poate ne mai descretim fruntile. Cica la o sedinta de partid Bula intreaba cu naivitate si nedumerire : eu nu inteleg de ce in capitalism este asa de rau si se traieste asa de bine iar la noi este asa de bine si se traieste asa de rau ?
Scriam in cele 3 articole, Muzica este viata mea , In asteptarea marelui sponsor si Muzica, o binecuvantare divina despre tanarul tenor Costel Busuioc. Multi ii cunosc valoarea si multi dintre ei ar avea posibilitatea intr-un fel sau altul sa-l ajute sa devina unul dintre putinii mari tenori din lume dar nu intreprind nimic, nimeni nu se mai ocupa de valorile poporului nostru daca nu au interes imediat.Am luat legatura cu organizatia noastra , au primit banii din donatii pentru profesori, la sugestia unui foarte important donator i-au cumparat un aparat de radio cu casti si CD-uri cu muzica de opera si clasica care sa inlocuiasca cat de cat imposibila lui prezenta la spectacole und ar trebui sa-si formeze cultura muzicala.Parca m-as fi bucurat sa aud despre el ca este un oarecare tenor intre tenori si atat, dar ce mi-a fost dat sa aud m-a facut sa raman incremenita de bucurie si de spaima totodata ca nu vom fi in stare sa-l ajutam sa devina ceea ce vocea lui il indreptateste.
Directorul Operei din Timisoara, o personalitate in materie, tenor cunoscut, care canta si la Opera din Viena a declarat : “O voce ca a lui nu am auzit niciodata, el poate canta si tenor 1 si tenor 2, lucru care se intalneste foarte rar.” Atunci, pe buna dreptate ma intreb ce ne facem, cum putem trece cu nepasare pe langa o asa sansa si cum se face ca nimeni din tara noastra nu se sesizeaza sa intreprinda ceva..Dar lasand la o parte pe cei ce ar trbui sa faca ceva si nu fac, sa incercam noi sa ne mobilizam si sa venim cu propuneri si sugestii, sa gasim o cale pentru bucuria noastra si gloria tarii noastre. Ceea ce facem noi acuma aici este bine si frumos, i-am platit scoala, ii platim orele cu profesorii dar este foarte putin. Situatia lui este asa de disperata ca numai unindu-ne toate fortele vom reusi sa o scoatem la capat.
Deci, lucreaza 8-9 ore pe zi pentru 130 dolari canadieni cu care abia supravietuieste cu familia, dupa servici merge la orele de muzica, repetitii, intr-un cuvant activitati muzicale pe care le platim noi, cei de aici, din donatii cat vom mai putea, dupa ore merge la tren, face naveta de la 40 km, schimba 2 trenuri de navetisti, in majoritate fumatori, o adevarata nenorocire pentru vocea lui.Ajuns acasa mai gaseste putin timp ca sa lucreze in gradina de unde mai scoate cate ceva sa adauge la putinii bani pe care ii castiga la servici, sa poata pune pe masa minimul necesar in fiecare zi pentru supravietuire. Abia daca ii mai raman 4-5 ore pe noapte pentru somn. Acestea sunt ultimele noutati despre el, ma intreb cat va mai putea rezista la acest program inuman desi este sanatos si puternic. Apropo de puternic, am auzit de la prieteni o istorioara in legatura cu el. Intr-o zi, in autobuz, in mare inghesuiala doi smecheri se dadeau la geanta unei batrane neajutorate. El i-a observat , s-a dus la ei, i-a luat de ceafa ca pe doi sobolani, i-a ridicat in sus, lumea le-a facut loc sa treaca, soferul a oprit autobuzul si Costel i-a depus frumos pe caldaram cu promisiunea ca data viitoare ii va costa mai scump. Marturisesc ca mie mi-a placut foarte mult, poate si dv., cititorilor, si nu este de mirare ca e puternic, asa o voce trebuie sa iasa de undeva.
Scriu toate acestea in speranta ca se vor gasi niste solutii.Desigur ca cea mai simpla ar fi sa il abandonam si noi, ce ne pasa, nu ne este ruda, nici macar prieten, cititorii nici macar nu il cunosc decat din articolele mele, cine este el sa-i ducem gripa ? Dar ne intrebam, putem ingropa in uitare o asemenea comoara pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu pentru slava Lui, bucuria noastra si gloria neamului ?
Am promis la plecare ca voi aduce o caseta inregistrata de el cu care sa conving iubitorii de muzica de adevarata lui valoare. Imi pare nespus de rau dar mi-a fost imposibil. Stiti cat costa inregistrarea unei casete la noi ? nu mai putin de 1000 dolari americani.Din pacate nu i-am avut. Ar fi o solutie, este adevarat, in premiera absoluta, plina de fantezie si optimism, si anume sa reusim sa vindem caseta inainte de inregistrare.Suna curios, nu-i asa? Dar nu este imposibil. Toti doritorii, care speram sa fie cat mai multi sa trimita banii inainte, atat cat ii lasa inima, iar dupa inregistrare vor primi caseta acasa. Ce parere aveti, pare interesant si apoi cine sta in acesti cativa dolari ?
Doamne, daca ai pus in gura acestui tanar asa o voce divina , ajuta-ne Te rugam sa o ducem la desavarsire. Slavit sa fie Numele Tau.
Pentru informatii 519-945-0762
Windsor, ON
|
Maria Mihalcean , Windsor 5/8/2003 |
Contact: |
|
|
