Privind in urma
Pictorul
Fratelui meu Florinel .
Pe maini , pe gat , pe fata
Murdar si colorat ,
Miroase a vopsele
Ce-n sange i-au intrat
La mine de se uita
Nu vede cine sunt.
In creierul lui , sigur,
Ma vede punct cu punct.
Si-n mintea lui nebuna,
Nebuna de legat ,
El lumea o aseaza
Cum bine-a meritat .
Cu cei urati sau falnici ,
Cu mandre si copii ,
Din mainile lui scumpe
Noi toti ramanem vii !
I N C E A R C A
Ai incercat vre-o data
Sa scrii o poezie ?
Sa stai la masa goala
In fata c-o hartie ?
Iar mintea sa iti umble
Aiurea pe campii
Si sa consideri scrisul
O joaca de copii ?
Dar hai , ia tocu-n mana
Sa vezi atuncea cum
Ce greu o sa se miste
Cand vorbe n-ai pe drum.
Si stai si gandu-ti zboara
Cuvinte nu gasesti
Sa intre-n tocul care
Degeaba il tocesti.
Asa iti vei da seama
Ca sunt acei putini
Poeti se cheama dansii
Atinsi de har divin !
P O A R T A
Acasa ajung si scartie lung
Cand mana o pun eu pe clanta .
Ma cearta ca ore a stat si a plans
Ca nu vin balamaua sa-i ung.
Ma scuz , ma timid , ma rosesc
Si vorbe nu am sa-i ingan.
O noapte lipsit-am acasa sa vin
Nu stiu ce scuze acum sa-i trantesc !
Pacat, imi e mila de ea , o iubesc.
Prin ea in lume am mers .
Ma duc repede azi inn oras
Si cel mai bun ulei sa-i gasesc.
Apoi plin de grija s-atent
La inima ei , balamaua batrana ,
C-o pana de gasca uitata pe raft
Incet balamaua voi unge-o prudent.
|
Dan Zanfirescu 7/12/2007 |
Contact: |
|
|
