Noua burghezie si inutilitatea intelectualilor
Noua burghezie romana are cateva probleme majore. Pe de o parte, ea este in mare masura un produs al fostei nomenclaturi, iar, pe de alta parte, ea se legitimeaza pe vechiul principiu: nu ma intrebati de legalitatea primului milion.
Iar cel mai grav lucru, in acest moment, e faptul ca nu reuseste sa-si stabileasca propriile sale interese si sa propuna un proiect viabil pentru ea si societate. Pana acum s-a aflat practic in faza unei acumulari primitive de capital.
Mai intai ar trebui spus, ne place sau nu ne place, ca traim intr-o societate in care singurele norme valorice sunt pretul si normele juridice. Oligarhii de Dambovita au inteles si ei ca trebuie sa cumpere mass-media si puterea politica ca sa aiba un somn linistit. Ei vor cumpara atat cat le va permite buzunarul si legea. Si cum buzunarul le permite, nu le ramane decat sa gaseasca solutii de a juca la limita legii. Asa ca baietii acestia au o armata de avocati platiti regeste, pentru a gasi solutii de a fenta sistemul.
Cei care au facut averi fabuloase in Romania si nu vor putea fi trasi niciodata la raspundere sunt cei care, cum ar spune Ostap Bender, „cunosc cel putin 400 de metode, absolut legale, de a face un milion“. Baietii nostri, va asigur, cunosc mult mai multe mijloace de a fura legal. Ascultandu-i, nu pot spune decat ca baietii acestia au un singur cusur: respecta Codul penal. Ma si minunez cum de pot dormi noaptea.
Iar cei care se jurau ca nu se vor vinde niciodata se pare ca au cedat la prima adiere de vant.
Despre ce libertate vorbim? Sa nu uitam niciodata ca si libertatea are un pret, uneori il platesti, alteori il ceri. Se schimba sistemele, insa compromisurile raman aceleasi.
In ce priveste intelectualitatea, se observa in toate fostele tari comuniste ca cea care face exces de propovaduire a „economiei de piata“ nu este nimeni alta decat tocmai ea.
In ciuda acestui fapt, in ultima perioada, se observa o schimbare importanta: intelectualitatea i-a devenit inutila puterii. Burghezia, care include, fireste, si clasa politica, a inteles ca nu mai are nevoie de intelectualitate decat sub forma unui decor.
Paradoxul cinic al inteligentei din estul Europei, inclusiv al celei de la noi, e faptul ca Partidul-stat impotriva caruia au luptat avea nevoie de ei, pe cand burghezia pentru care au luptat nu mai are nevoie de ei.
Partidul-stat avea nevoie de intelectual - de aceea i-a acordat un rol privilegiat - fiindca el era cel care putea produce propaganda (sau antipropaganda) si putea sa contribuie la crearea statului modern fie el si de factura comunista.
In noul context istoric, masinaria propagandei si a dezvoltarii statului este preluata de tehnologiile mass-media si oamenii-cheie sunt specialistii, tehnocratii, domenii in care intelectualul poate juca cel mult un rol marginal.
|
Vasile Ernu 4/30/2007 |
Contact: |
|
|
