UNA DINTRE CELE MAI DE SEAMA BIBLIOTECI DOCUMENTARE ALE EUROPEI IN ROMANIA - BIBLIOTECA "BATTHYANEUM" DIN ALBA IULIA
Intr-o existenta milenara, Alba Iulia, împreuna cu întreaga Transilvanie,
a parcurs mai multe epoci istorice, mai multe evenimente memorabile
privind trecutul neamului românesc. Aici Mihai Viteazul s-a intitulat
"domn al Tarii Românesti, al Transilvaniei si a toata Tara Moldovei" si
tot aici s-a realizat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
In urma respingerii turcilor - dupa celebrul asediu al Vienei - si a pacii
de la Karlovitz din 1699, Transilvania trece de sub suzeranitatea Turciei,
sub stapânirea Imperiului Austriac, Alba Iulia încetând sa mai fie
capitala Principatului autonom al Transilvaniei, fara a-si pierde însa
importanta politica si, mai ales, culturala.
De metionat ca, la 1700, se încheie actul unirii unei parti a românilor cu
Biserica Romei, centrul de referinta fiind Alba Iulia, resedinta
ierarhului Atanasie Anghel, devenit primul episcop al Bisericii Române
Unite cu Roma, Greco-Catolica. Actul acesta a avut urmari benefice pentru
studierea si cunoasterea de catre români a adevaratului lor trecut istoric
si pentru sustinerea, în cunostinta de cauza, a ideilor latinitatii,
continuitatii si unitatii poporului român si a limbii române, pentru
înfiintarea primelor scoli cu predarea în limba româna.
În timpul împaratului Carol al VI-lea, între 1714-1738, se construieste la
Alba Iulia, pe locul vechii cetati medievale, o mare cetate, imitând
fortificatiile franceze sub forma de stea, sistem Vauban. La baza
constructiei au stat planurile inginerului Italian Morando Visconti,
patronarea întregii lucrari apartinând vestitului general Eugeniu de
Savoya. Cetatea, aflata si astazi în picioare, bine conservata, se remarca
prin masivitate, prin dimensiunile santurilor de aparare dintre ziduri,
prin arhitectura si sculpturile portilor în stil baroc si prin monumentele
din interior, unele anterioare actualei cetati.
Odata cu începerea construirii cetatii, prin stramutarea putinilor
locuitori de pe platoul orasului si prin asezarea lucratorilor de la
constructia cetatii, se formeaza "orasul de jos", sub domnia lui Carol al
VI-lea si a fiicei sale care i-a urmat la tron, Maria Tereza. În "orasul
de jos", situat cu 25m sub nivelul platoului pe care se afla cetarea,
exista si astazi un cartier numit Lipoveni - de la lucratorii din zona
Lipovei veniti sa lucreze la constructia cetatii. Spre vest, dincolo de
zidurile cetatii, pe "Platoul Romanilor", începe sa se dezvolte, în sec.
al XX-lea, dupa deschiderea cetatii în acea directie pentru a da
perspectiva Catedralei Încoronarii - si îndeosebi în ultimele patru
decenii -, partea noua a orasului numita simplu: Cetate. Aceasta s-a legat
treptat cu orasul de jos, cuprinzând cetatea la mijloc.
Cetatea si înaltimea vecina numita "Dealul Furcilor"au fost martore ale
reprimarii rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan (februarie 1785).
Cetatea a mai fost martora a revolutiei din 1848-1849, fiind asediata
câteva luni de generalul revolutionar Bem si se pare ca si Avram Iancu s-a
aflat un timp cu tabara în fata cetatii. Asa cum am spus la început, în
cetatea de la Alba Iulia s-a luat, la 1 Decembrie 1918, hotarârea unirii
pentru totdeauna a Ardealului, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu
România, iar în 1922, în catedrala constuita în acest scop, a avut loc
încoronarea regelui Ferdinand I si a reginei Maria ca suverani ai României
Mari.
Dintre cladirile monumentale din interiorul cetatii, amintim Catedrala
arhiepiscopala romano-catolica, cel mai vechi monument al locului si unul
dintre cele mai vechi monumente de cult pastrate pâna astazi în România.
Pe locul unei bazilici mai vechi, s-a construit, în sec. al XIII-lea, o
biserica în stil romanic, ulterior constructia fiind largita prin adaugiri
în stil gotic, apoi în stilul Renasterii, turnul-clopotnita asemanator
campanilelor italiene apartinând, printre alte elemente, acestui stil. În
catedrala se gasesc mormintele Huniazilor, precum si ale unor principi
ardeleni.
În imediata apropiere a catedralei, spre sud-est, datând din sec.al
XV-lea, se afla cladirea principilor din timpul Pincipatului autonom al
Transilvaniei, pentru un timp si resedinta a lui Mihai Viteazul. Tot aici
aveau loc si dietele Principatului. Cladirea are acum în fata statuia
ecvestra a lui Mihai Viteazul, opera a sculptorului Oscar Han, ridicata cu
prilejul semicentenarului Marii Uniri din 1918.
Vis-ŕ-vis de Catedrala Romano-Catolica si de fosta resedinta princiara, se
afla Catedrala Încoronarii, de care am amintit mai sus care este si
Catedrala Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia.
În spatele catedalei este Muzeul Unirii, impresionant prin dimensiuni si
multimea exponatelor, apoi Sala Unirii- strajuita în exterior de busturile
personalitatilor de care se leaga marele act al Unirii de la 1 Decembrie
1918.
Pe o culme cu o larga perspectiva, aproape de zidurile de nord-vest ale
cetatii, se înalta, masiva si tacuta, cladirea bibliotecii Batthyaneum,
celebra în rândul specialistilor, dar putin cunoscuta marelui public.
Cladirea a fost construita în 1719 pentru Manastirea calugarilor
trinitarieni, ordin desfiintat de împaratul Iosif al II-lea, împreuna cu
alte ordine calugaresti, astfel ca, în 1784, cladirea este transformata în
cazarma, iar în 1792 este preluata de episcopul romano-catolic Ignat
Batthyani care înfiinteaza aici un "institut carturaresc".
Ignat Batthyani, nascut în 1741, teolog si istoric cu studii în Ungaria,
Austria si la Roma, a fost un carturar autentic si un bibliofil, el însusi
autor de lucrari originale si traduceri, aflat în legatura cu multi oameni
de stiinta si cultura europeni. Aflat la Roma, lucreaza ca bibliotecar la
un colegiu catolic si cerceteaza biblioteca Vaticanului. Ocupa apoi
diferite functii eclesiastice în Ungaria, iar la 1780 ajunge episcop al
Tranilvaniei cu resedinta la Alba Iulia. Bibliofil, asa cum am spus - si
influentat de ideile iluminismului francez, Batthyani a colectionat
manuscrise vechi si incunabule înca de când era la Roma.
Din Ungaria si Transilvania preia biblioteci ale fostelor ordine
calugaresti desfiintate si achizitioneaza de la parohii unele manuscrise
si carti - între care si vestitele "carti cu lanturi", carti groase legate
în lemn sau în piele, datând din secolele XIV-XVI, prinse cu lanturi mari
de pupitrul sau masa de lectura pentru a nu fi luate sau deplasate în alte
locuri.
Cele mai valoroase piese din fondul initial au facut parte din biblioteca
episcopului de Vacz, contele Migazzi, care era si cardinal de Viena.
Acesta a trebuit sa renunte la functia de episcop, aducatoare de venituri,
deoarece împaratul Iosif al II-lea nu admitea cumulul de functii. S-a
simtit astfel strâmtorat din punct de vedere material si a recurs la
vânzarea bogatei sale biblioteci pe care a cumparat-o episcopul de Alba
Iulia, Batthyani. Cartile sunt transportate pe apa (Dunare-Tisa-Mures) de
la Vacz la Alba Iulia.
Preluând cladirea amintita mai sus, Batthyani face amenajarile necesare,
în primul rând etajarea interioara a fostei biserici, instaleaza
biblioteca la etaj, înfiintând în aceeasi cladire si un observator
astronomic, modern pentru acea vreme, primul de pe teritoriul României.
"Institutul carturaresc" primeste din partea ctitorului un fond
considerabil - de 38.200 florini, iar biblioteca este data în folosinta
publica.
În 1798, episcopul Ignat Batthyani moare la Cluj, dupa moartea sa
institutul, respectiv biblioteca, trebuind sa depaseasca o serie de
vicisitudini, de procese si neîntelegeri cu unii mostenitori. În final,
s-a putut desfasura totusi activitatea normal si fondul de carti a crescut
prin achizitii ulterioare si donatii, însa principalul tezaur îl
constituie fondul initial. În 1824, un prim catalog al bibliotecii indica
numarul de 18.201 volume. Astazi, fondul de carti al bibliotecii numara în
jur de 60.000 de volume, 1230 manuscrise, 560 de incunabule si numeroase
documente legate de istoria Transilvaniei. Manuscrisele si incunabulele
sunt bine cunoscute de catre specialisti din întreaga lume.
Este semnificativ faptul ca fondatorul a lasat instructiuni de folosire a
bibliotecii care si astazi sunt norme în vigoare privind obligatiile
beneficiarilor - cititori si administrarea bibliotecilor publice: "
…Biblioteca sa fie deschisa orisicui în ceasurile stabilite, dar nimeni sa
nu fie admis acolo cu mantaua pe el, nici sa rasfoiasca vreo carte luata
de la locul ei, daca nu i se va arata de catre custodele bibliotecii, ci
fiecare sa rasfoiasca acea carte adusa de custode în camera destinata
pentru lectura, sa-si faca extrase, sa copieze unele parti, cum va voi…"
Pentru repararea si consolidarea cladirii si pentru a i se reda aspectul
initial, prin înlaturarea unor adaosuri ulterioare, s-a procedat, în
deceniul al 7-lea al sec. al XX-lea, la o renovare capitala, unele spatii
fiind reamenajate cu acest prilej pentru a raspunde mai bine nevoilor unei
biblioteci documentare.
Sala principala a bibliotecii impresioneaza prin dimensiuni si aranjarea
rafturilor cu carti, deosebita de cea a bibliotecilor moderne.. Rafturile
sunt asezate pe lânga pereti si urca pâna la tavan, cu întreruperi în
dreptul usilor ce duc spre alte încaperi si în dreptul ferestrelor. Pentru
a face posibil accesul la cartile de pe rafturile superioare, o galerie de
lemn a fost construita orizontal, la mijlocul rafturilor si de-a-lungul
peretilor. Stilul în care este construita galeria si aranjarea estetica a
cartilor amintesc de marile biblioteci din sec. al XVIII-lea.
Lucrarile din fondul de carti sunt scrieri religioase, dar si din alte
domenii: literatura, istorie, geografie, stiinte naturale, medicina etc.
Aici se pastreaza una dintre cele mai bogate colectii de biblii din lume,
dar si scrieri ale clasicilor greci si romani sau ale umanistilor italieni
si germani. Asa cum am mai aratat, se pastreaza de asemenea lucrari si
documente privind istoria Transilvaniei.
Pentru protejarea celor mai valoroase lucrari din patrimoniul bibliotecii,
în timpul episcopului Mailath (1912), s-a construit în partea de sud-vest
a cladirii o "camera blindata" formata din doua încaperi suprapuse, cu
obloane de fier si usa blindata. Aici se pastreaza, de pilda, manuscrise
de valori inestimabile cum este "Codex aureus" despre care vom vorbi în
continuare.
"Codex aureus" este cel mai vechi si mai pretios manuscris al bibliotecii,
numit astfel pentru ca a fost scris cu tinctura de aur. Manuscrisul are o
istorie demna de retinut. Scris între 778-820, în timpul lui Carol cel
Mare, s-a aflat mai întâi la manastirea din Lorsch (Germania), apoi, în
sec.al XVI-lea, a fost dus la Heidelberg de unde, în 1622, în urma
jefuirii bibliotecii de acolo de catre soldatii angajati în razboiul de 30
de ani, a fost rupt în doua ca sa poata fi mai usor vândut, detasându-i-se
si copertile. Prima jumatate, cea mai bogat ilustrata, a ajuns în
biblioteca lui Migazzi vânduta episcopului Batthyani. A doua parte a ajuns
în biblioteca Vaticanului, unde se pastreaza sub clopot de sticla cu
complicate sisteme de alarma. Copertile, frumos lucrate în fildes, se
pastreaza - una la British Museum din Londra, iar alta la Museum Sacro din
Roma. Manuscrisul, care este un evangheliar, dupa cum arata si titlul -
"Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneaes"
("Evanghelie scrisa cu cerneala de aur având table de fildes"), are o
deosebita valoare artistica. Fiecare pagina are textul scris in folio,
înconjurat de chenare de o mare varietate. Doar paginile care stau fata în
fata au acelasi model de chenar; în rest sunt alte si alte chenare,
varietatea aparând atât ideatic cât si coloristic. De o deosebita
frumusete sunt si miniaturile asternute pe foile de pergament gros pe care
este scris codexul, retinând atentia portretele evanghelistilor Matei si
Marcu.
Din sec.al X-lea, biblioteca poseda o lucrare a lui Sallustius Crispus
despre razboiul Jugurthinilor, scrisa pe un pergament rudimentar, fiecare
fila provenind din pielea întreaga a unui animal.
"Psaltirea lui David cu calendar", manuscris din sec.al XII-lea, scris pe
pergament fin, cu imagini executate cu mare maiestrie artistica-în aur,
argint si cerneluri de diferite culori, prezinta si ocupatiile taranesti
din Europa vestica specifice lunilor anului.
"Biblia Sacra", din sec.al XIII-lea, contine pe foi foarte fine de
pergament (foite de tigara) întregul text al Vechiului si Noului
Testament. Este scrisa pe doua coloane, cu litere gotice si are în text 86
de initiale de marimea unei unghii, pictate în interior cu figuri de
sfinti, încât doar cu lupa se poate distinge ceea ce este minutios si
maiestrit pictat.
Din sec. al XIV-lea, se afla în biblioteca manuscrisul "Missale
Strigoniense" (Carte de rugaciuni) scris pe teritoriul Cehiei sau
Slovaciei, cu miniaturi de înalta calitate artistica, folosind culori vii,
vegetale si aur.
Dupa parerea noastra, al doilea ca valoare si importanta istorica dintre
manuscrisele bibliotecii este "Codex Burgundus", scris cu litere gotice în
sec. al XV-lea. Ilustratiile manuscrisului - cu numele sau întreg "Horae
canonice latinae et gallicae" - pot fi considerate, din punct de vedere al
creatiei artistice , ca fiind unice în lume. Sunt folosite fondul de aur
mozaicat, culorile vii, trecerea de la o culoare la alta facându-se prin
pierderi fine de tonuri. Prin diferite tonuri de albastru, de pilda, este
redata transparenta apei în care se disting picioarele oamenilor. De
remarcat chenarele care sunt realizate îndeosebi cu culorile rosu, alb si
albastru si, de asemenea, faptul ca, pe lânga textul latin, apar si
titluri în limba franceza veche. Aceste elemente, tehnica si arta
ilustratiei în general, îi determina pe specialisti sa afirme ca lucrarea
nu are prea mare legatura cu Burgundia, ci apartine unui artist francez,
poate parizian, care anticipeaza unele sentimente national- patriotice
caracteristice epocilor mai târzii.
Dintre manuscrisele pastrate în biblioteca, mai amintim "Promisiunea
solemna a dogelui Andrea Vendramini", lucrare valoroasa din sec.al XV-lea,
scrisa in folio tot cu folosirea aurului; "Tablele lui Alfonsi Regis" -
despre miscarea soarelui si a lunii (sec. al XIV-lea}; "Epistolele din
Pont" ale lui Ovidiu copiate în sec. al XIII-lea pe un pergament
rudimentar; câteva tratate - cursuri predate la Universitatea din Krakovia
în sec. XIV- XV; o culegere de cântece din Boemia - sec. al XV-lea; un
manuscris dintr-o perioada ceva mai târzie, frumos colorat, care prezinta
felurite scoici de pretutindeni; din sec. al XVIII-lea se pastreaza un
"manuscris anonim" scris în limbile latina, maghiara si germana care
cuprinde, în limba româna, si cunoscutul "juramânt valah"; tot din sec. al
XVIII-lea mentionam o prezentare a Daciei - din punct de vedere istoric,
geografic si topografic - în limba germana. Alte manuscrise din secolele
XV- XVIII sunt lucrari de fizica, chimie, alchimie, de medicina practica
si chiar de tehnica.
Din dorinta de a "multiplica" manuscrisele, poate si pentru a-si plati cu
acestea unele datorii, Guttemberg a inventat tiparul, scotând dupa 1440
primele incunabule, carti tiparite care imitau scrisul omenesc, cu
initiale mari si cu ilustratii executate înca de mâna.
Se poate vedea la Batthyaneum, printre incunabule, o "Cosmographie" a lui
Ptolomeu (1482) cu un atlas cu harti colorate cu mâna, cuprinzând si
locurile României de astazi. De asemenea, se poate vedea lucrarea frecvent
citata de specialisti - "Chronica Hungarorum"a lui Joh. de Thurocz (1488).
Apar apoi lucrari beletristice (de pilda, o carte cu fabule medievale
germane, scrisa în limba latina, cu litere gotice, prezentând - prin
ilustratii - moravurile epocii), reproduceri din scriitorii antici,
lucrari de istorie si din alte domenii.
Tipariturile sunt si ele reprezentate prin numeroase si valoroase carti
ca, de exemplu, "Proverbe explicate" de Erasmus din Rotterdam - în limba
latina, sau "Orlando Furioso" de Ariosto - în limba italiana, ambele din
sec. al XVI-lea; carti de medicina ("întreaga opera medicala, de chimie si
chirurgicala"a lui Paracelsus, sintetizata în trei volume de
Hohenheim-Geneva, 1658), de fizica, matematica, astronomie, geografie,
cosmografie, istorie, filozofie, stiinte naturale, arhitectura - din
secolele XVI- XVIII.
Valoroase, desi nu foarte multe la numar, sunt si cartile românesti de la
Batthyaneum. Amintim "Palia de la Orastie" (Vechiul Testament), tradusa
sub influenta calvina de episcopul român Mihail Tordasi - cu patru
ajutoare, teologi sau "dascali de dascalie" - si tiparita cu litere
cirilice la 1582. Se mai afla "Noul Testament de la Balgrad" al lui Simeon
Stefan (1648), "Psaltirea de la Bucuresti" cu stema lui Constantin
Brâncoveanu (1694), "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir - în limba
germana (1771), "Elementa linguae Daco-Romane sive Valahicae" a lui
Gheorghe Sincai, "Compendiu de Gramateca limbei Române" de Timotei Cipariu
(1858) s.a.
Biblioteca mai poseda si lucrari în alte limbi referitoare la istoria
României - si în special a Transilvaniei, ca si cronologii si statistici,
toate acestea facând si acum obiectul cercetarilor specialistilor.
În succinta noastra referire la Biblioteca Batthyaneum, nu putem trece cu
vederea nici fondul de documente, distincte sau organizate pe arhive, cele
mai multe privind istoria Alba Iuliei. Sunt pastrate astfel cele
unsprezece scrisori originale ale preotului-profesor Gabri Iosif adresate
fostului bibliotecar din Batthyaneum aflat la Roma, preotul Daniel Imre,
în care sunt descrise rascoala lui Horia, Closca si Crisan si reprimarea
ei, autorul scrisorilor fiind martor la supliciul si moartea martirilor.
Se gaseste printre documente catalogul gimnaziului din Zlatna pe anii
1790-1856 în care, doi ani la rând, figureaza Iank Abrahamus din Vidra, un
elev eminent, desigur nimeni altul decât Avram Iancu.
Printre vechile registre de cititori, într-un registru din 1874 apar
semnaturile lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, ca "redactor din Bucuresti" - si
a fiicei sale Iulia. Marele savant nu putea ignora bogatia de informatii
oferita de Batthyaneum.
Cu asemenea raritati bibliofile si de mare valoare documentara, nu se
putea ca institutia în cauza sa nu întretina corespondenta cu biblioteci
si cercetatori din întreaga lume, fiind totodata vizitata de personalitati
de marca din domeniile stiintei si culturii din diferite tari.
Pe lânga observatorul astronomic din turn, cladirea mai adaposteste un mic
muzeu cu o colectie numismatica, cateva piese arheologice, obiecte de cult
de rit catolic, portrete în ulei ale unor personalitati legate de istoria
Transilvaniei si a Alba Iuliei etc.
Am considerat ca acest important asezamânt de cultura de nivel european
trebuie sa fie cunoscut,macar prin câteva informatii generale, de catre
românii de pretutindeni, în speranta totodata ca tinerii care studiaza vor
întelege mai bine importanta cartii si a institutiei care o pastreaza .
B IBL I O G R A F I E
1. - Berciu, I. si colab. - Cetatea Alba Iulia, Editura Meridiane,
Bucuresti, 1971, colectia "Monumentele patriei"
2. - Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1957.
3. - Cremene, Mioara - Strabatând timpul….în "Contemporanul" nr. 19(865}/
1963
4. - Istoria României - în 4 volume, Editura Academiei, Bucuresti,
1963-1964
5. - Schileru, E. - The Batthyaneum Library, Bucuresti, 1955
|
Toronto,
S. Moraru 7/22/2002 |
Contact: |
|
|
