Forta iubirii la români. Dragobete
Ca si creatia divină, lumea noastră se bazează pe iubire, forta cea mai puternică din univers. O formă de manifestare a iubirii este sărbătoarea numită Dragobete.
În traditiile noastre copacul vietii însoteste omul de la nastere până la moarte, fie prin motivele specifice de pe obiecte, porti, cusături pe îmbrăcăminte, bradul purtat la anumite evenimente mai mult sau mai putin triste. Copacul vietii, sau sephirotul, sau chacrele si energia lor, Kundalini sau sarpele, au toate corespondent în basmele românesti si în cultul nordicilor - fie celti, fie germani. Pentru ei frasinul sau stejarul si dragonul au aceeasi semnificatie ca si pentru indieni si iudei. Ca europeni ne putem referi la Dragon, balaurul cu sapte capete - ca si numărul chacrelor. Balaurul nostru scoate foc pe gură. Energia este uneori asemănată cu focul. Metaforic spunem "focul iubirii te mistuie" si te face să "te topesti", fiind ca un ... drog. România, acea Hiperboree, era si este "străjuită" de constelatia Balaurului sau Dragonului. Dacă Dru în sanscrită înseamnă curgere, atunci dragonul, asemeni unui sarpe, are o miscare asemănătoare curgerii, mai ales când este asimilat cu energia Kundalini. Dra - curgere si gon - a merge, a se misca în geto-dacă, armeană, dar si în germană, în engleză înseamnă si energie, si a actiona. Toate acestea definesc curgerea energiilor subtile din cel care se initiază. De ce această introducere?... Pentru a găsi vechimea unui fond lexical si conceptual comun în contextul convietuirii noastre în antichitate cu celtii, în epoca metalelor, si cu germanii, prin Boi si alte triburi, acum 4.000-5.000 de ani. Nu a trebuit să-i asteptăm pe slavi pentru a rosti cuvântul Drag. El era prezent în noi ca si pomul vietii, de la facerea lumii noastre de către Dumnezeu, si pomenit în Biblie din primele capitole până la simbolul sfesnicului cu sapte brate din ultimul - Apocalipsa. Dragobete semnifică un îndemn: "Dragă băiete ia-mă de bete si leagă-ti destinul de mine!" Numit si Capul Primăverii, el umple sufletul oamenilor de energie si iubire. Data apartine calendarului geto-dac si este atât de veche încât merită să-l cităm pe americanul William Schiller care afirmă: "civilizatia s-a născut acolo unde trăieste poporul român... răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât si spre apus, acum 13.000-15.000 de ani." Din punct de vedere esoteric, este începutul a trei "curgeri de timp".
Dragobetele, pe 24 februarie, când se pun bazele viitoarelor familii (mirajul zilei este asa de mare încât se spune că tinerii care merg la cules de flori în această zi vor rămâne împreună tot anul), este urmat de alte sărbători semnificative. Pe 24 iunie este Drăgaica, solstitiul de vară, când fetele si femeile merg în pădure pentru a se contopi cu natura în dansuri ritualice, numite ale Ielelor, pentru a nu fi uitate de bărbatii plecati cu turmele la munte. Pe 26 octombrie este Sf.Dumitru, sărbătoarea întoarcerii turmelor de la munte, când se rostea: "Du Mitra vestea întoarcerii noastre". La celti, perioada pastorală începe la 1 mai si se sfârseste pe 31 octombrie, la noi este după 23 aprilie până pe 26 octombrie, sărbătoarea recoltei. Mithra vine de la arienii din Iran, unde este numit "cu păsuni întinse"; a fost asimilat cu soarele, iar la indieni Mitra era invocat pentru a încheia aliante. Pe 24 decembrie, la solstitiul de iarnă, era sărbătorită nasterea lui Mitra, ca si a soarelui. Este trist că tinerii nostri si multi comercianti se lasă purtati pe aripile unor traditii ambigui ce suprapun personaje diferite sub numele de Valentin si nu "valantai" - căci catolicismul este italian, iar englezii sunt anglicani. Dacă îi privim pe englezi ca urmasi ai celtilor si vikingilor atunci vom găsi că "to draw together = a se uni" seamănă cu Dragobete. Dacă ne uităm la italianul "miro = mirific" descoperim că Drago-mir este dragonul mirific.
Dragobete este ziua dragostei împărtăsite, a manifestării în acord deplin cu întreaga natură. Strămosii nostri au dezvoltat un adevărat ritual, perceput la început ca ceva firesc, natural - si uitat încet, încet. Acum simbolurile vechi reînvie, si odată cu ele ne simtim mai aproape de natură, mai bucurosi si mai frumosi - din toate punctele de vedere.
|
Camelia Tripon 2/16/2007 |
Contact: |
|
|
