Apa vie - omagiu lui Eugen Macovschi
Când ecourile penetrează memoria colectivă a lumii, informatiile ne picură în ureche precum roua diminetii. Asa si soaptele lui Indra au ajuns la noi prin fraza "Nu stiu de câte ori am trecut prin apele eternitătii". Contemporanii occidentali i-au spus "supă atomică" si prin ea explică Big-Bang-ul. Apele eternitătii îmi plac mai mult si, chiar dacă este greu de imaginat, voi încerca să mă apropii de ele. Biblia ne-a transmis întelepciunea egipteană, prin fiul său Hosarsif sau Moise. Moshe, în ebraică, apropiat de Moksha-eliberare în sanscrită si... moasă, femeia care "eliberează" copilul din legătura cu "apa" - lichidul amniotic - si cu mama. Da, tot asa mosia este pământul "scos" de Dumnezeu din apele eternitătii, si tot asa si noi ne tragem din mosi strămosi. Se spune că Dumnezeu a separat apele de sus de cele de jos printr-o fâsie, cerul. Apele de sus reprezintă apele eternitătii, a nemuririi, reprezentate în organismul uman prin energia Kundalini.
Apa, acest fluid material este leagănul vietii, si reprezintă 85-70% din corpul uman. Ea a fost sursă de inspiratie pentru savantii nostri, precum Henry Coandă, Gogu Constantinescu si regretatul Academician Eugen Macovschi (1906-1983). Regretat, nu numai pentru că a plecat dintre noi în 1983, ci si pentru că alături de prof. dr. N.C.Paulescu (care în 1920 prezenta si în 1921 publica descoperirea pancreinei (insulinei), numită în 1922 insletină de către cei doi canadieni onorati pe nedrept cu premiul Nobel) a rămas fără laurii recunoasterii internationale.
Eugen Macovschi este descoperitorul biostructurii, care pune în evidentă o structură mult mai profundă a celulei, în care apa este legată printr-o adevărată retea numai în materia vie. Descoperirea sa a fost observată, abia peste 20 de ani, în 1980, si de cercetătorii americani, cu un microscop electronic de înaltă tensiune, de... 10 tone. Eforturile sale au rămas doar în amintirea celor care l-au cunoscut. Si azi mă emotionează si mă onorează amintirea sa, a savantului si omului de cultură, absolvent al Conservatorului si facultătii de Biochimie. Alături de remarcabilul savant au mai păsit în lumea fascinantă a studiului apei inventatorul h. Lucaci si Prof. Ion Mânzatu. Apa vie si apa moartă obtinute aveau să demonstreze că basmele românesti sunt adevărate. Pe plan mondial s-au obtinut, în 1970, forme de apă cu temperaturi de topire de -40¤C si fierbere la 600¤C. Unele întretin viata, iar altele nu, precum apa vie si apa moartă din poveste adusă în cioc de pasărea măiastră, pentru salvarea voinicului.
A merge la originea limbii înseamnă a ne apropia de epoca Turnului Babel (cuvânt compus din numele zeului soare Babbar si Bel - creatorul universului la sumerieni, si Belenos la celti - zeul luminii), când era o singură limbă. Europenii încearcă de mai bine de 200 de ani să o redescopere, sub numele de indoeuropeană. Pentru a fi în acord cu Europa, voi aminti că, în sanscrită, apa se numeste apas. Noi mai avem pentru apă stătătoare expresia "ochi de apă". Cunoscutul N. Densusianu remarca legătura dintre ochi de apă si grecescul ocheanus, care a dus la latinescul aqua. El precizează că "în limba pelasgă Oche înseamnă apă mare stagnantă, cuvânt identic cu latinul aqua, cu rădăcina grecească aca si cu germanul vechi oche, ache sau aache", iar azi în spaniolă ojo = ochi si ojos = izvor. A considera că APĂ vine din AQUA, înseamnă a sustine un neadevăr; ar trebui să renuntăm la cele 6.000-8.000 de ani de istorie veche ce ne uneste cu poporul indoeuropean. Specialistii sustin că "desi arabii (maurii) au stăpânit 800 de ani, iar turcii au ocupat 500 de ani Peninsula Balcanică, ei n-au influentat si n-au schimbat prea mult populatia băstinasă". Atunci cum se face că doar 167 de ani de dominare a unei părti din Ardeal a fost suficientă ca geto-dacii liberi din Muntenia, Moldova, Maramures si Basarabia să se fi "romanizat"?... Si asta prin soldatii din legiunile Celtica, Palestina, Siria - care numai mari vorbitori de latină nu erau. Mai mult, după cum afirmă si N Săvescu, este o jignire la adresa strămoaselor noastre care ar fi renuntat la tinerii daci pentru "maturii" de aiurea, si a strămosilor nostri, care ar fi acceptat pasiv situatia.
Apa vie este legată de spirala vietii; chiar si firul mărtisorului este asemenea energiei vietii si asemenea... Coloanei infinitului, a lui Constantin Brâncusi.
|
Camelia Tripon 2/4/2007 |
Contact: |
|
|
