Unirea din inima noastră
Din cele mai prufunde si sincere trăiri mă alătur tuturor celor care iubesc neamul românesc; prin noi si înaintasii nostri se poate ridica spre cer lumina ca o sacră rugă. Evocarea strămosilor ne întăreste inima si tara.
Stefan cel Mare si Sfânt alături de Mihai Viteazu formează o "axă verticală a lumii noastre românesti", iar Vlad Tepes alături de Alexandru Ioan Cuza au cumpănit balanta dreptătii si ordinii, împreună constituind o adevărată cruce a neamului.
Poate vom întelege, dacă vom fi îngăduitori, că asa cum Valahia este anagrama Havilei biblice, si anumite nume au fost rostite de la începutul începutului...
Soarele neamului Musatinilor, Stefan cel Mare si Sfânt, are un nume pe care îl putem întelege astfel: STE(a)-FAN, (stea=astru în română, în engleză star si în germană stern; în Mesopotamia Ishtar era zeita cerului, fiind identificată cu planeta Venus - de aici iubitor (fan) de lumină sau al lui Dumnezeu). O altă variantă posibilă: dacă fan, fonetic, provine de la van (care în limbile ariene înseamnă în sine), atunci Stefan înseamnă "cu lumină în sine" - de aici "cu Dumnezeu în sine". Aceasta i-a conferit atâta credintă si dăruire fată de Dumnezeu si neamul său. A fost sacralizat încă din viată, biserica catolică decernându-i (unui ortodox) distinctia ATHLETA CHRISTI. Dacă luăm în cosideratie unele afirmatii prin care sumerienii îsi au originea în zona Carpato-Dunăreană, atunci vechimea acestui nume, si spatiul în care a evoluat, este mare.
Vlad vine de la vlădică, care înseamnă stăpân, vladnic=puternic si a vlădui= a stăpâni; în irlandeză Gladis are legături cu englezescul glad=încântător si glade=luminis (adică persoană luminoasă, încântătoare), dar si cu numele voievodului Glad (ce s-a opus invadatorilor alături de Gelu si Menumorut). Tepes este asemănător tărusului folosit ca sprijin si pentru delimitarea unui teren; se aseamănă si cu axul unei balante - de aici sensul său de stabilitate, de fixare a unor limite sau legi.
Mihai sau Mihail, sau Mikael, este cunoscut ca nume de arhanghel, luptător pentru dreptate. Mi vine de la Min, Minos, Manu, man, men sau Minerva (ce înseamnă inteligentă, gândire - atăt în limbile europene, sanscrită cât si în Egiptul antic, unde era zeul Min; ha sau ka este asemănător adverbului ca, iar pronumele i sau El apartine doar limbilor europene si are sensul de "Dumnezeu". Deci Mihai= "Cel cu inteligenta ca si a Lui Dumnezeu".
Alexandru Ioan Cuza, "adună" în numele său întreaga noastră istorie, a neamului trac din care s-au evidentiat fie getii (despre care Herodot stia că sunt "cei mai viteji si mai drepti dintre traci"), fie macedonenii sau aromânii (prin Alexandru cel Mare - discipol al lui Aristotel care odată ajuns în Egipt se va initia precum a făcut-o si Moise, si al cărui nume înseamnă Ales în X - misterele - lui AN, zeul suprem la sumerieni, si dru, de la druid - adică preot). Ioan sau IO-AN este chintesenta atâtor simboluri încât în istorie a dat numele celui mai iubit dintre apostoli, autorul celei mai strălucite Evanghelii. Este numele mitic pentru neamul ionienilor, plecati (la începutul mileniului II îHr.) din nordul Peninsulei Balcanice, dar si a zeului Hyperion, ca tată a soarelui si lunii (Helios si Selena), dar si pe a zeului suprem An, iar la latini Ianus este zeul începuturilor, al portilor (fie închise=pacea, fie deschise=războiul). De la Ioan, Ianus si Ianuaria (zeita celtică a darurilor) provine si numele primei luni a anului - ianuarie, moment al începutului plin de daruri... ce pot rodi... Cuza, adică "cu za", sau legătură, este numele ce a pecetluit unirea într-o singură tară a românilor de pe malurile Milcovului.
La toate acestea se poate adăuga întelesul cuvintelor Unire, Univers si Unitate. Uni-Re în engleză se scrie Union, adică Uni-On. On si Re sunt numele sub care este cunoscut zeul unic On al egiptenilor, pomenit si în Biblie. Poate, prin acestea, se poate întelege vechimea monoteismului si al termenului "unire", în sine... Uni-re sau Uni-On poate însemna "Unu-i în Unu", asa cum Un-(î)i-vers înseamnă că "unu-I versul, adică unu-I Dumnezeu"; acest adevăr îl găsim si la Ioan în Evanghelia sa când afirmă "La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu".
Natiunea română s-a unit pe 24 ianuarie 1859 sub semnul Vărsătorului, semn de aer care poartă un nume care seamănă fonetic cu vers-vărs, iar Tor sau Thor este fiul lui Odin la nordici (iar tor desemnează un corp geometric obtinut prin rotirea unui cerc, dar este si rădăcina verbului a toarce). A vărsa este un proces. Simbolul zodiei este reprezentat de două linii paralele serpuite, precum valurile; aerul este tot un fluid. Prin "vărsarea fluidului divin" s-ar putea face purificarea sufletească, ce ar putea transforma destinul patriei ridicându-l spre acea strălucire spirituală despre care a scris si Nostradamus: "A fost si va fi strălucitoare." Pe aceeasi axă cu Vărsătorul se află zodia Leului, a focului creator în domeniul artelor si a nobletei sufletesti; zodiile sunt în armonie, căci aerul întretine focul... Poate toate acestea sunt doar basme...
Ce ne împedică să devenim mai buni, mai uniti, mai constienti de faptul că de noi si gândurile noastre depinde înăltarea patriei noastre spre idealurile cele mai înalte, care sunt plăcute si parte integrantă din Dumnezeu?...
Culorile de bază ale luminii sunt rosu, galben si albastru. Numai prin unire ele pot reface lumina albă dăruită de Dumnezeu, care picurându-ne în suflet să ne umple de bucurie.
Unirea e în noi.
|
Camelia Tripon 1/22/2007 |
Contact: |
|
|
