Ganduri in miezul noptii
MIHAI, RĂSPUNDE-MI
Frate Mihai - azi e mileniul trei.
Cum e pe-acolo, prin eternitate ?
Să stii că mă tot duc la blândul Tei
Cu frunzele de timp cutremutare.
Pe-aici, pe jos, sunt vremuri de restristi
Si nimeni, nici cu sine nu-si e frate.
Au năvălit piratii anticristi
Iar Dumnezeu ne ceartă si ne bate.
Întreabă-l Tu pe mosul-Dumnezeu:
Au belzebutii I-au furat puterea ?
Dacă-I bătrân, Mihai, spune-I că eu
Il rog să-ti lase tie cerul si averea.
Averea de a plânge pentru noi.
Averea de-a ne naste si-a murire.
Averea de-a rodi sub sfinte ploi.
Averea Sfintei Sfânta- Pomenire.
...De fapt noi te serbăm în ori ce zi
Si chiar în ciuda haitelor lichele;
E dreptul nostru, dreptul de a fi
Redută-n calea fruntilor tembele.
Mihai, noi doar arare mai cântăm.
Tu ne-ai lăsat cu Doina-miorită,
Dar stim al dracu să ne împuscăm
Si să bocim colivele-n troită.
Mai ieri am vrut, Mihai, să te zidim
Lângă pribeaga noastră mănăstire
Dar n-am primit verdict să te sfintim
Si te-am lăsat acolo-n nemurire.
Fratele meu, o clipă doar mai stai
Că-mi plânge iar plaivasul între deste;
Luceafăr blând, prea pute-a putregai
Iar Teiul tău e trist si rugineste.
Bocir-ar si irozii ăstia surzi
Care se nasc prin rosii cafenele.
Trisorii lumii, Doamne, sunt absurzi
Fiindcă au subt turbatele cătele.
...Du-te Mihai, azi e mileniul trei.
Eu sper să fii Luceafăr printre îngeri.
Pe-aici trudim să punem un temei
Lângă Golgota marilor înfrângeri.
Nu ti-am mai scris de mult fiindcă sun rob
Si robii n-au sentinta de-a da grai
Asa că eu rămân poet cersind la pod
Si te astept să-mi scrii - FRATE MIHAI.
BUN VENIT, DOMNULE MIHAI
-Doamnei Striana si domnului
Herman Victorov - Windsor -
aici, la Windsor nu avem Carpatii
si n-avem Voronet si nici Ceahlău
si te-am zidit, neviu, într-o statuie;
sfintească-se în veci numele tău !...
da Domnule Mihai, esti alinare.
ne-ai alinat prin timp coplilăria
si ne-ai mai spus că dorul, doina, mama
sunt năzuinta noastră : ROMÂNIA.
Mihai, rege prin ceruri, porunceste
si-n legile acestor strâmbe spatii
să stăm cuminti pe plaiuri carpatine,
să nu mai evadăm în emigratii.
noi stim că tie, Doamne-ti stă-n putere
să-i pui în două taberi pe smintiti
si pe miseii care ne alungă
să-i răstignim pe cruci - neprihăniti.
aici, la Winsdor, nu avem palate.
biserica ni-i leagăn si ni-i stea,
de-aceea trupul tău ce cântă-n bronzuri
sfinte Mihai, ti-l punem lângă ea.
vrem să ne vezi cu lumânări în mână
cănd clopotele râd spre sărbători,
cum nastem, ne nuntim, botezăm pruncii
si chiar când ne murim - adese ori.
Mihai, noi ne-am zidit un colt de tară
pe plaiu-acesta-ntins si prea mănos
si-aici suntem români, cu demnitate,
supusi de-a pururi bunului Hristos.
...precum în cer si pre pământ, salutul
e mult înăltător, e crestinesc.
pe uliti ne vorbim în limba noastră
si ne nuntim în ritul românesc
iar când tristetea trece pe la poartă
ne închinăm la candeli - fără glas
si Dumnezeu ne vede din credintă
că doar credinta-n inimi ne-a rămas.
...departe ne e Tara cu Carpatii
si n-avem Voronet si nici Ceahlău.
Mihai, adu-ne Nistrul, Marea Neagră;
sfintească-se în veci numele TĂU !
ROMÂNI DIN PROVERB
-Domnului Herman Victorov - Windsor -
să-si cumpere bătrâni, cine nu-i are,
spune o sfântă vorbă românească,
dar noi avem, că Dumnezeul mare
ni l-a trimis : în veci să ne trăiaccă !
el e senin ca bună dimineata.
când el zâmbeste se răzbună norii.
în florile pălite-aduce vita
si primăvara el cheamă cocorii.
ne strânge-n jurul lui la sezătoare
si stie taine din sorgintea lumii
si pâlpâie-ntr-un bot de lumânare
trăgând cu arcul mintii-n spaima humii.
un OM -nimic mai mult ca omenia,
acestea-i sunt modestele contururi.
el a lăsat departe România
să dibuie-ale lumii împrerjururi.
la prânzul vietii si-a-mplinit visarea :
prunci i-a clădit Striana - lui - sotie.
a stors dintre matrite bunăstarea
si a bătut jaloane-n vesnicie.
de-o vreme ve-am gândit să-i zicem NENE.
el ne priveste blând dar vultureste.
din glas îi saltă imnuri de sirene;
desigur - vorba dulce îi prieste.
vânjosi, către amurg îl duc pegasii
dar Făt-frumosul nu-si doreste tihnă.
prin stepa vietii, cât l-or tine pasii,
odihna lui înseamnă neodihnă.
o să chemăm poetii să ni-l cânte
în sfinte versuri - către neuitare
si-n veci de veci, în veci să ne încânte
cu sfaturi si cu dulcea-i desmerdare.
avem un sfânt : în veci să ne trăiască.
ni l-a trimis chiar Dumnezeul mare.
e un proverb în limba românească :
să-si cumpere bătrâni, cine nu-i are...
STIMATE DOMN
-Domnului Prof.dr. Sorin Sonea - Montreal
Stimate Domn,
noi stim că stim nimic
de-aceea-ti spunem bună dimineata
că sfântul tău, zidit într-un colnic,
dă cu miresme si ne-arată viata.
Stimate Domn,
de unde vii ? - incalte
ne-ai sfătuit prin secol...jumătate.
pe culmile de crez, cele înalte
ai extirpat minciuna din dreptate.
Stimate Domn,
de ce sângeri pe-o frunză ?
de ce prin nopti de veghe nu ai somn ?
eu stiu că infinitul îti e spuză
ce nu se stinge-n veci - stimate Domn.
Stimate Domn
nu te culca pe-aripă,
aripa dreaptă - din dumnezeiri.
Aripa - Domnul Sonea, sfânta clipă
eu un stindard printre nedumeriri.
Stimate Domn,
ne mai rămâi prin viată.
eu sunt doar purtătorul de cuvânt
si când voi săvârsi poemul nins de gheată
vei fi un stejar sfânt pe-acest pământ.
FLAMĂ DE SOARE
-Dlui. Prof.dr. Sorin Sonea - Montreal-
Stimate OM, când ai răsărit Soarele
Numele meu se pulsa în nimic.
Nu stiam că pe-afară zâmbeau răzoarele
Si nu stiam că sunt un "cum să vă zic ?..."
Molecula mea pulsa ca un pui.
Am purtat, timpuriu, un vlăstar verde-ntre dinti.
Nu bănuiam că prin grija lui Dumnezeu
Mi se hărăziseră, prin străini - si părinti.
Poate eram obosit si mai poate
Palose dure mă-njunghiau cu dogoare
Si atunci, Domnul profesor, platosa mea,
Mi-a poruncit să fiu teafăr sub Soare.
M-a rebotezat într-un ulcior de iubire.
Întelepciune mi-a dat dar n-am stiut ce-i
Fructul acela de dumnezeire
Si nu stiam eu să respir pantha-rei...
Acu, când port funigei printre tâmple
Si-afară sisifice dealuri m-asteaptă
Stiu stimate OM : mi-ai răsărit Soarele
Si-mi esti inimă tânără, în partea cea dreaptă.
CE BRAD - SEVER
-marelui actor Septimiu Sever - Montreal -
era o vreme când plângeau stejarii.
era o vreme când ningea cu timp.
era o vreme când dădeau barbarii
cu târnăcoape rosii - în Olimp.
Septimi Sever vine de departe.
el dintre muntii duri ni s-a născut,
ca o legendă într-o sfântă carte
ce n-ar început si nici trecut.
cântau gorunii singuri printre stele
si Tara mea, cu lacrima-n boccea,
se chinuia prin dalbe menestrele
si ca o muică bună - ne jelea.
-veniti cu mine, bunii mei români !
veniti cu mine, haideti să răzbim,
veniti, avem vigoare în plămâni,
veniti ! - prin primăveri să înflorim.
ce limpede poruncă-i e cuvântul,
ca primăvara ce-i răsună-n glas,
cu el e Tara-nmiresmând pământul
în care doar credinta ne-a rămas.
din trilurile caldea, preaTurdene,
noi ne-am făcut un imn de libertate
cusut cu deste vii de cosânzene
care ne-au dat un print, ce ne e frate.
nu-s neguri să ne bată prin aiurea.
l-avem pe Sever - blând sever cu noi ;
el ne aduce muntii si pădurea
prin care emigrantii curg suvoi.
si plângem doar o clipă, în cealaltă
el ne trezeste - nu faceti popas !
si ne ridică-n viata ce ne ceartă :
copiii mei, umblati cu lupta-n glas !
...asa se face că prin tânguire
noi n-avem somn si rătăciti visăm
un imn de-a pururi, despre-o nemurire
spre care cutezăm să cutezăm.
Septimiu Sever curge din cetate
ca printul unor mari cugetători
si-atunci simtim că-n inimi ni se zbate
un zeu carpatic - nins de sărbători.
poemul meu e scris cu neodihnă
la lumânarea dintre străstrăbuni
ce n-au avut pe brazdă pic de tihnă
sub abumbrirea sfintilor goruni.
Septimiu Sever, mai rămâi pe scenă,
mai dă-ne vlagă să ne nu murim
când blestemati ne prigonim din Tară
si prosti - ne emigrăm în velerim...
|
George Filip / Montreal 1/8/2007 |
Contact: |
|
|
