The Group of Seven ( V ) Arthur Henry Howard Heming
Arthur Henry Howard Heming s-a născut la Paris, în Ontario, în anul 1870. A urmat cursurile Scolii de Artă din Hamilton, localitate apropiată de locul său de nastere, rămânând profesor acolo în perioada 1887-90. A fost de timpuriu dotat pentru exercitiul fizic si si-a început escapadele prin tinuturile sălbatice încă de la vârsta de 16 ani. Cum se delecta schitând ceea ce vedea, îsi luă curajul să trimită desenele făcute în timpul călătoriilor sale revistelor, cum ar fi Harper’s Weekly, care, spre bucuria lui, le achizitionară.
Până în 1899, se întretinu ca ilustrator de ziar si de carte, iar atunci se înscrise la Liga Studentilor de Arte, din New York, pentru a-si perfecta talentul. Fericite timpuri când ziarele si paginile cărtilor formau gustul publicului cititor încredintând ilustrarea articolelor si a romanelor ori scrierilor de călătorie unor desenatori ale căror realizări contribuiau să facă stirile, continutul, mai pregnante, mai usor asimilabile, le confereau viată, printr-această calitate din urmă transformându-le din ceva efemer în umbre ale eternitătii, împrumutându-le, asadar, o fărâmă din ceea ce este specific omului.
Cred că este singurul din Grupul celor Sapte care, în vederea îmbunătătirii sale artistice, s-a orientat către Anglia, unde si-a început uceniciile, în 1904, cu pictorul Frank Brangwyn.
A revenit la munca de ilustrator de ziare, iar Harper’s Magazine l-a trimis în tinuturile Cercului Artic să realizeze desene.
Nu numai această activitate l-a atras, ci si literatura documentară. A semnat mai multe volume privitoare la viata în sălbăticia canadiană, pe care le-a si ilustrat.
Pictor propriu-zis, a devenit abia prin 1930. Motivarea este ridicolă. I s-a spus că suferea de o deficientă a organului vederii, anume că nu distingea toate culorile. În urma acestui diagnostic fals, s-a temut că va folosi alte culori decât cele naturale. Din pricina fricii acesteia, nu lucră decât cu negru, alb si galben, culori asupra cărora fusese asigurat că nu se însela. A continuat în acelasi mod până la vârsta de 60 ani, când un alt diagnostic reveni asupra celui precedent, Arthur Henry Howard Heming descoperind că de fapt, ochii săi nu aveau nimic, percepeau toate culorile. Va să zică abia atunci a început să picteze cu adevărat. Urmă o carieră strălucită de colorist, ce dură din păcate numai zece ani! A murit în Hamilton, în 1940.
Pomeneam că în urma sa au rămas si câteva cărti. Cea dintâi pe care a publicat-o a fost ”Spirit Lake” (1907). Urmă: “Drama pădurii” (1921) al cărei titlu complet era: “Drama pădurilor, naratiune de iubire si de aventuri de Arthur Heming; ilustrată de autor cu reproducerile unei serii de picturi ale sale detinute de muzeul regal Ontario”, publicată de Garden City, N.Y., Toronto, Doubleday, Page & co., în anul 1921. Apoi apăru “Pădurea vie”, în 1925.
Continuă călătoriile în nord si activitatea de ilustrator. Îl însoti pe un celebru aventurier, Caspar Whitney, la Barrengrounds, a patrulat cu Politia Regală Călare din Nord Vest prin munti, a străbătut 550 mile pe plută, 1000 mile cu sania trasă de câini, 1700 mile cu rachetele de zăpadă si 3300 mile în canoe.
Rezultatul acestor parcurgeri amănuntite ale spatiului nordic a fost printre altele ilustrarea unei scrieri de James Williams Tyrrell (1863-1945), intitulată: “Străbaterea Canadei subarctice, o călătorie de 3.200 mile cu canoe si rachete de zăpadă prin tinuturile pustii, de J. W. Tyrrell, incluzând o listă de plante culese cu prilejul expeditiei, un vocabular de cuvinte eschimo, o hartă a drumului si un indice.” Cartea, apărută la Toronto, la editura lui W. Briggs, în anul 1898, era ilustrată cu fotografii luate în timpul călătoriei si cu desenele lui Arthur Heming.
A rămas în urmă-i si un manuscris ce a văzut lumina tiparului post-mortem, în 1971, la Essex, Conn., Pequot Press, intitulat: “Domnisoara Florence si artistii din Old Lyme”. Lucrarea a fost ilustrată de James Stevenson si prefatată de Nelson C. White.
În temeiul unei opinii răspândite desi nedrepte, preocuparea de ilustrator i-a dăunat renumelui de pictor, cea dintâi fiind socotită sub nivelul artei adevărate. Desi în cursul vietii s-a bucurat de o faimă impresionantă, timpul a asternut asupra numelui său tăcerea.
Arthur Henry Howard Heming s-a distins de colegii săi din Grupul celor Sapte prin aceea că a inclus forme umane în picturile sale. Este vorba despre locuitorii nordului, aborigeni, politisti călare, vânători, o întreagă dare de seamă asupra celor care trăiau din munca lor în tinuturile aspre de la miazănoapte.
Cu o lună înainte de moarte sa, un reputat pictor, W.J. Phillips, a publicat un portret al artistului foarte avantajos pentru cel din urmă.
“Mijlocind activitătile sale de călător, vânător, ilustrator, literat si pictor, el a dobândit o recunoastere internatională. Stăpâneste un stil uimitor de viguros, cu atât mai unic cu cât nu datorează nimic nici unei scoli sau traditii recunoscute. El se îndulceste cu incidentele dramatice de pe câmp si din pădure, interpretându-le cu accente îndrăznete si cu ritmuri marcate al căror sens neîndoielnic i-a parvenit datorită observărilor personale ale miscărilor din sălbăticie profilate pe fundalul încremenit al zăpezilor si aerului de puritatea cristalului.”
|
Mihai Radulescu 12/21/2006 |
Contact: |
|
|
