Gândul
Lumea fascinantă a Indiei, mai ales prin limba ei sacră, care ne apropie de cele mai vechi timpuri ale umanitătii, mă impresionează prin profunzimea ei... si a noastră. De un an si ceva vreau să demonstrez originea corectă, indoeuropeană, a termenului gând, pe care DEX-ul îl "exilează" într-o limbă ajunsă târziu în Europa. Astfel îmi îndeplinesc o datorie morală fată de un profesor de română, el însusi afectat de etimologia dată în dictionar. Nu este singurul, căci altfel nu ar fi apărut pe internet relatări în care să se spună că pentru 5.000 de cuvinte din fondul lexical al limbii române se atribuie origini necunoscute, geto-dacice sunt doar 160, iar restul sunt împrumuturi. Rana-i atât de mare încât nu îndrăznesc să le citez... durerea. Prefer să mă întorc la creatorii noului stat indian, cei care poartă numele de Gandhi, începând cu Hohandes, supranumit Mahatma. Adică Maha=mare si atma=suflet; în româneste avem mahăr, pentru care DEX-ul spune că vine din macher, care în germană înseamnă făcător, si face parte dintr-o familie de cuvinte legată de lucru, mache-lucrătură, macherei-lucru prost. De asemenea Indira Gandhi si fiul său Rajiv, toti ucisi. Rădăcina Gandhi este veche, fiind prezentă în toponimii ca: Gandhinagar, oras în India, Gandhara regiune în nord-vestul Pakistanului si estul Afganistanului, Gandja - azi în Azerbaigjan, si nu în ultimul rând "sufletul" Indiei... fluviul Gange.
Dacă pătrundem în trecutul îndepărtat ochiul va întâlni în grădini mirifice, printre flori înmiresmate, un gânditor, fie în India fie mai "recent" în Elada - precum Thales (sec. VII îHr.), Pitagora (sec. VI îHr.), Socrate si Platon (sec. V-IV îHr.) Parfumul florilor crează o relaxare fizică, dar si o stimulare a functiilor cerebrale. Într-un tratat de anatomie se precizează că partea cea mai veche a emisferelor cerebrale(creierul) este Riencefalul. El este format din bulbul olfactiv, tractul, trigonul si tuberculul olfactiv. Bulbul olfactiv este o umflătură ovală situată pe fata inferioară a lobului frontal. La nivelul lobului frontal apărut mai târziu, în aria 44 stânga (sau emisfera dominantă) se găseste centrul vorbirii articulate, apoi centrul scrisului, dar si a altor functii psihice cât si intelectuale considerate de cel mai înalt nivel - ariile 9, 10, 11 si 13. În concluzie as spune că întâi a fost mirosul si apoi gândirea, ca o stimulare a functiilor cerebrale de către stimulii olfactivi. În sanskrită termenul miros se traduce prin gandha, iar guna reprezintă cele trei aspecte ale realitătii: sattva-starea de puritate si calm a mintii, rajas- starea activă si fluctuantă a mintii si tamas-starea inertă a mintii. Revenind în lumea europeană, vom găsi gnoza=cunoastere, care nu se poate face fără un proces de gândire. Gnade, în germană înseamnă gratie, har, proces care implică o gândire profundă; iar gândurile sunt însotite de cuvinte nerostite, fapt dovedit de specialisti. De aceea apare gângurit, gât, la noi si gardel=gâtlej în germană. Ca o completare, DEX-ul precizează că "gât" vine din slavul glutu, când există deglutitie, glotă în limba vorbită de urmasii celtilor, francezii, iar datele arheologice ne "spun" că acum 3.000-4.000 de ani celtii au locuit prin Ardeal, spre deosebire de slavi care au apărut în istorie acum 1.500 de ani. La fel despre gângav, vorbeste greu pentru că gândeste încet, cică vine din slavul gongnavu. Paradoxul apare când descoperim că gon=a merge la geto-daci si germani, englezi, români; gnavu are aceeasi rădăcină cu gnoză, gnoseologie, gnostici-adepti ai cunoasterii, toti termeni din greaca veche (gnosis=cunoastere, în care s-au manifestat marii filozofi ca Aristotel, Socrate sau Platon). Iată deci cum gânditorii reprezintă spiritualitatea unui popor si, poate nu întmplător, spirit si spiridus au aceeasi rădăcină. În lumea occidentală i se spune gnom, adică gn-om=spiridus. Nu pot încheia fără a-mi manifesta emotia pentru înalta spiritualitate hindusă, de acum cel putin 4.000-5.000 de ani, când am crede că anatomia si patologia creierului nu era la nivelul actual; ei si strămosii nostri au constientizat relatia între simtul miros si functia sa în procesul vorbirii, adică dintre gând si grai - prin cuvântul sanscrit gandha. Oare autorii DEX-ului suferă de afazie de nu înteleg că limba română face parte din marea familie a limbilor indoeuropene si că nu trebuia să asteptăm sec. X-XIII ca să învătăm să vorbim si să gândim prin intermediul unei limbi neindoeuropene, cum o clasifică filologii occidentali? Oare autorii DEX-ului, "slăvesc" o astfel de limbă pentru că nu înteleg sau nu stiu că din fundul Asiei până în Carpati trăiesc urmasii popoarelor indoeuropene: sciti, parti, persi, masageti, hindusi, hititi, eleni si chiar romanii? Oare europenii sunt asa de rudimentari încât asteaptă popoarele turco-mongole ca să învete să gândescă si să vorbească? V-ati gândit vreodată că Tara=astru, Tiras=curgere si Tatra sunt si în sanskrită? Nimic n-a reusit să separe neamul indoeuropean, nici timpul, nici distantele; doar complexul de inferioritate al unora sau veninul răuvoitorilor ne poate frânge si izola de restul indoeuropenilor si astfel să ajungem în cea de a doua moarte, spirituală.
|
Camelia Tripon 11/15/2006 |
Contact: |
|
|
