Carpe diem - MIDLAND –INCURSIUNE IN ISTORIE
În orice anotimp al anului, Midland, ( nord de Toronto ) situat într-un “golf al Marelui Golf” (Georgian Bay),îti relevă mereu aceeasi trăsătură caracteristică : frumusetea. Dealtfel, prin Midland, Wasaga Beach, Penetanguishene, Collingwood si Elmvale, provincia Ontario oferă cea mai pitorească arie pentru vacantele si recreerea numerosilor vizitatori canadieni si din alte zone ale lumii.
Pe lângă splendorile naturale si minunatele sale amenajări si creatii umane, Midland îti scoate în cale o sumedenie de mărturii istorice, care grăiesc despre avatarurile existentei si devenirii acestei asezări încă din vremea vechilor comunităti aborigene.Una dintre aceste elocvente dovezi o constituie site-ul Sainte-Marie among the Hurons, care readuce în memoria contemporanilor renumitul “establishment” iezuit din perioada 1639-1649, destinat misiunii de crestinare a populatiei cunoscută sub numele de Wendat (Huron), trăitoare în Wendake (azi Huronia). În acest “cartier general” al Ordinului misionar creat cu un secol înainte de Ignatius de Loyola,s-au stabilit o serie de preoti iezuiti, bine pregătiti pentru nobila lor lucrare în rândurile populatiei din Lumea nouă. Între localnicii din Wendat, cei mai stabili, mai legati de pământurile lor, si noii veniti în asezarea de tip francez (european)născută sub privirile lor (în afară de preoti, aici convietuiau în deplină comunitate si colaborare muncitori si meseriasi de diferite tipuri, fermieri, militari si alti profesionisti) s-au stabilit la început relatii contradictorii. Treptat, balanta a înclinat în favoarea celor de la Sainte-Marie among the Hurons, care beneficiau de o sustinere puternică si aprovizionare de la Quebec. Preotii au învins barierele comunicării cu cei din Wendake, cărora le-au învătat limba si le-au stârnit interesul pentru noua religie si biserica sa, au reusit să convertească pe unii dintre ei, să practice botezul, slujbe de înmormântare etc., iar unele familii ale acestora si-au ridicat noile case (asa-numitele “wigwam”) în imediata vecinătate a complexului misionar.
Cu toate aceste progrese, preotii si comunitatea înjghebată în jurul lor nu au fost scutite de o serie de incidente si întâmplări tragice. Wendatii (= “locuitori ai peninsulei”)erau divizati în patru triburi principale si mai favorabili colaborării cu cei sositi în fieful lor, spre deosebire de vecinii din neamul Iroquois, cu carese aflau în vesnică rivalitate. In iulie 1648, acestia din urmă au întreprins un atac împotriva satului St.Joseph, în cursul căruia părintele Antoine Daniel si mai multi wendati si-au pierdut vietile. Un an mai târziu, preotii Jean de Brebveuf si Gabriel Lalemant, împreună cu câteva sute de localnici, au fost capturati si ucisi. În fata acestei amenintări permanente, în primăvara următoare misionarii si o parte din adeptii lor au abandonat Sainte-Marie, punând focartierului lor general, pentru a nu cădea în mâinile atacatorilor. Călătorind spre St.Joseph’s Island (astăzi Cristian Island)eiau întemeiat Saint-Marie II, dar, din cauza conditiilor climatice si sociale extrem de grele, au decis abandonarea definitivă a misiunii lor în Wendake, retrăgându-se cu o parte dintre însotitori în Quebec (1650)...
Cercetători, spirite luminate si factori politici au decis refacerea, ca un memento pentru noile generatii, a vechii asezări Saint-Marie among the Hurons. Cu migală, dăruire si respect pentru datele si semnificatiile istori,e întregul complex a fost reconstruit si, în mai 1967, deschis publicului . Întregit cu un muzeu adiacent, el atrage an de an mii de vizitatori, tineri si mai vârstnici, care, trecând de la o clădire la alta, trăiesc adevărate „lectii de istorie”, care le îmbogătesc mintea si sufletul cu o multitudine de cunostinte despre înaintasii lor din veacuri revolute. Guidebook-ul si site map-ul tepoartă prin diferite componente ale ariei respective, între care: grânarul, grădina de zarzavaturi, locurile de crestere a păsărilor si animalelor domestice, rezidenta iezuitilor, capela, casa-bucătărie, sopronul dulgherilor, cel al fierarilor, atelierul de cismărie si croitorie, depozitul de mărfuri, Biserica Sfântului Joseph, barăcile soldatilor, bastioanele de piatră, casa pentru vizitatorii convertiti, locuintele tip „wigwan” (largi si lungi, din trunchiuri neprelucrate, acoperite cu scoarte de copaci bine îmbinate), spitalul, farmacia, cimitirul, zona caselor localnicilor refugiati în jurul acestui „campus”, grădinile nativilor etc...
O prelungire firească a acestei călătorii prin memoria timpului o reprezintă Sanctuarul Martirilor (Martirs Shrine) adăpostit de una dintre cele mai frumoase biserici din zona huroniană, frapantă prin turlele avântate si albul imaculat al zidurilor sale (The Shrine Church). Finisat în vara lui 1926, acest magnific lăcas, vizitat si de Papa Ioan Paul al II-lea în 1984, a fost destinat memoriei eroicilor misionari care în perioada 1625-1650, au osârdit pentru propagarea învătăturii lui Cristos printre locuitorii din Wendake-Huron. Opt dintre acesti misionari, între care si cei mentionati mai înainte, au fost recunoscuti ca Martiri si Sfinti. Portretele lor se găsesc înfrătite într-un mare medalion situat deasupra principalului altar din centrul Sanctuarului, fiind pictate în 1926 de Sora Mary Neals. Tot aici, pe un postament, se află două mari relicvarii ale martirilor canadieni...
Între cele două locuri frecventate la Midland în aceeasi zi, există o evidentă legătură de temă, de suflet,de religie si sensibilitate. În cuprinsul lor, vizitatorul trăieste clipe memorabile de respect, admiratie si pretuire fată de toti cei care s-au perindat pe scena istoriei canadiene, punând eforturile lor, până la jertfa de sine, în slujba forjării unei societăti noi în cadrul Lumii Noi, în spiritul credintei în Dumnezeu, în progres si civilizatia umană...
|
Ion Segarceanu 11/1/2006 |
Contact: |
|
|
