IN MEMORIAM BOGDAN-PETRICEICU HASDEU
- Titanismul faustic al luptei cu imposibilul -
B.P.HASDEU s-a nascut in satul Cristinesti, in Basarabia, la 16/26
Februarie 1838 - deci in acest an 2002 se implinesc 164 de ani, de cind
timpul a tesut legende in jurul ilustrului savant, toate avind aceleasi
surse: drama provocata de moartea unicului copil IULIA, si, in urma ei,
practicarea spiritismului de catre tatal, sfirsit de durere.
Intr-una dintre cugetarile sale testamentare, Hasdeu nota: "In ziua mortii
Iuliei Hasdeu, a murit si tata-sau. El nu putea sa mai traiasca. Din
parinti si din mosi, el mostenea trei iubiri: PATRIA, STIINTA, FEMEIA. Tot
ce e mai pur in aceste trei iubiri, chintesenta lor, el concentrase in
fie-sa, mare patrioata, mare geniu, mare femeie, dinsa devenise pentru el
prisma tuturor iubirilor sale. Murind ea, patria - stiinta - femeia, totul
a murit pentru el ..." (Arhivele Nationale, Bucuresti. Fond Manuscrise.
Dosar 1507).
Parintii lui B.P.Hasdeu," Alexandru Hasdeu si Elisaveta Daukska, fiica
unui nobil lituan si nepoata generalului rus Bistram, nascuta din mama
romanca din neamul Mortun, s-au casatorit pe la anul 1836. Moare aproape
centenara, la l889, ca schimnica in Manastirea Paserea de linga Bucuresti.
Au avut o fiica Elisabeta Hasdeu, care murise in anul 1848, lasind doi
copii, pe Bogdan-Tadeu, nascut la 1838 si pe Nicolae, nascut la 1840".
(ibidem fd.manscr.)
De mic copil am fost impresionata de tragedia acestui savant roman, prin
pierderea prea timpurie, la virsta de aproape 19 ani, datorita unei boli
necrutatoare a timpului, ftizie (tuberculoza), a fiicei sale adorate IULIA
, ea insasi poliglota si scriitoare. Citea de la virsta de 2 ani si
jumatate, la 8 ani vorbea germana, franceza, engleza, primele patru clase
primare le-a trecut la o scoala de baieti, la 11 ani si-a terminat la
Bucuresti primele patru clase secundare la liceul de baieti Sf.Sava,
obtinind premiul intii, in acelasi timp incoronata la Conservatorul de
muzica. Pleaca la Paris cu mama sa, in 1886, la virsta de 17 ani trecind
la Sorbona cele doua examene de bacalaureat in litere (retorica si
filozofie), student regulat al facultatii de Litere din Paris, urma in
paralel pictura , canto, fiind o superba mezzosoprana dramatica, dar nu a
neglijat nici compozitia, asa cum o dovedesc ariile pe care le compunea ea
insasi pentru un anumit numar din poemele sale. A avut daruri naturale,
dar si achizitionate in timp.
Mergind deseori in Cimitirul Bellu din Bucuresti pentru a comemora
disparitia stramosilor familiei mele, tatal meu avind un dezvoltat cult al
mortilor, treceam pe aleea principala a cimitirului, iar pe partea stinga
a aleei, inainte de a ajunge la Capela cimitirului, aflindu-se monumentul
funerar al familiei B.P.HASDEU, ne opream si tatal meu imi povestea soarta
acestei tinere-geniu...
Printre admirabilele cavouri din acest cimitir ramine "monumentul-poem" al
poetei - IULIA HASDEU - prin care sculptorul Ion GEORGESCU (1856-1898),
elev al renumitului profesor Karl STORCK, indrumator al generatiei noi in
sculptura romaneasca moderna, sculpteaza bustul Iuliei cu multa finete, in
anul 1889. Este una dintre capodoperele sculptorului roman care a redat in
ochii poetei, aceeasi enigmatica privire spre INFINIT ... iar pe
frontispiciul unde se afla bustul, sta scris: "MAI SEZI PUTIN" -
impresionant... Ce m-a impresionat de mic copil a fost faptul ca, coborind
citeva trepte in bolta cavoului, pe partea dreapta se afla cripta cu
corpul neinsufletit al Iuliei Hasdeu, cripta care era inchisa ermetic cu
un perete de cristal incasabil si unde catre orele 12 a.m., cind soarele
batea direct pe cripta, se putea observa cununa de fecioara ce se afla pe
capul acestei tinere-geniu. Din pacate, prin anii 1970, raufacatori, au
profanat in Cimitirul Bellu, zeci de cavouri de mare valoare istorica,
printre care si cavoul HASDEU, furind chiar si coronita Iuliei, obiecte de
valoare, respectiv bijuterii, cu care inainte vreme defunctii erau
inhumati. De atunci cavoul este inchis, deci nu mai este accesibil
trecatorilor, decit la suprafata, si unde vesnic sunt flori si luminari
aprinse.
Revenind la B.P.HASDEU insasi, dupa multe controverse ce au existat asupra
anului nasterii sale, ramine clar si definitiv ca B.P.HASDEU este nascut
la 16/26 Februarie 1838. Data ce o confirma si epitaful lui B.P.Hasdeu din
Cimitirul Bellu: "Pe monumentul funebru de la cimitir, acolo unde se lasa
locul gol pentru epitaful meu, sa se scrie: "1838 - 1892 - Bogdan
Petriceicu-Hasdeu, fiul lui Alexandru, nepotul lui Tadeu, tatal Juliei, ca
fie-sa, ca tatal sau, ca bunicul sau, credea cu tarie in solia omenirii,
in dreptatea lui Dumnezeu, in nemurirea sufletului, a muncit, a suferit, a
iubit, trecut prin incercare si calit prin ispita, se ridica zimbind de
unde se pogorise plingind: la ai sai. 24 August 1889."
Nu se stie cum a fost acel sfirsit de februarie al anului 1838, cind in
Cristinestii Hotinului, "pamint stramosesc" al Basarabiei aflat la acea
vreme - si acum - sub stapinirea straina, venea pe lume in ziua de 26
Februarie, la proprietarul satului Kirstinti, eforul onorific al scolilor
din jud.Hotin, Alexandru, fiul lui Tadeu Hijdeu, de religie ortodoxa, si
sotia lui legitima, Elisaveta, fiica lui Teofil, de aceeasi religiune, s-a
nascut fiul Tadeu" (...) iar botezul l-a savirsit protopopul
circumscriptiei intii a judetului Hotin, protoereu si cavaler Simeon
Mahaowski (...), nasi: proprietarul comunei Novoseliti, sovietnicul
statului si cavaler Ion, fiul lui Mihai Sturza si MARIA sotia
..."(Dict.Encicl.vol.III - edit.Enciclopedica, Bucuresti, 1999).
Familia HIJDEILOR avea o obirsie fabuloasa de carturari si boieri
moldoveni care s-a pierdut in negura istoriei noastre, impletindu-se in
chip fericit cu aceasta, innobilata nu numai de descendenta directa din
vechi voievozi ai acestei tari, ci si de dramatismul existential al
personajelor acestei vechi familii, condamnate de imuabilele legi ale
istoriei, sa se lupte veacuri in sir, cu spada si cu pana de scris, pentru
apararea libertatilor stramosesti, sa pribegeasca pe drumuri straine sau
sa sufere sub cnutul trecatoarelor puteri politice, rugindu-se la Dumnezeu
ca "picioarele paginilor sa nu calce pe mormintele strabunilor" si daca nu
ei, cel putin oasele urmasilor lor "sa repaozeze in tara
stramoseasca".(Arhiva istorica a Romaniei - 1864. Este vorba despre
Testamentul paharnicului G.Lupascu Hasdeu, fiul lui Stefan Hasdeu, cumnat
cu domnitorul Voda Petriceicu, cazut in luptele cu turcii din 1673,
aparind zidurile cetatii Hotinului).
Copilaria lui Hasdeu (Tadeu este numele de botez) se desfasoara in aceasta
atmosfera cu iz de legenda care-i lumina familia, pendulind intre
Cristinesti, Hotin si Chisinau, iar dupa moartea mamei sale, o prea tinara
femeie cu figura slava, Elisaveta, copilaria lui Tadeu va fi indrumata de
bunica sa, Valeria Hijdeu, de la care va afla multe din intimplarile si
aventurile bunicului sau. Crescind mai maricel, il insotea pe ilustrul sau
parinte in calatoriile care le facea in calitatea sa de efor al scolilor
din localitate sau cind mergea sa sustina anumite procese ale familiei.
Copilaria lui va ramine marcata de locurile natale, de limpezimea
Nistrului, ruinele Hotinului, ceea ce ii trezeau in suflet ecouri
ancestrale. Spunea el : "Oamenii gindeau si simteau romaneste, dar in
intreaga lor viata erau siliti de-o stapinire straina sa faca altfel de
cum iti voieste gindul si simtirea ta".
Bazele eruditiei sale se formau sub directa indrumare a tatalui sau, iar
frecventarea scolilor in acel mediu oficial ruso-polon l-a ajutat la
deprinderea de timpuriu a tainelor acestor limbi - rusa si polona, la care
se adauga limba romana, limba stramosilor sai, pe care a invatat-o acasa.
Moartea mamei sale, l-a facut pe Tadeu sa devina "un infirm sufletesc",
situatie care ii va marca atit viata, cit si creatia. Cu toate acestea,
este framintat de o nestapinita sete de cunoastere si asimilare,
prefiguratoare a viitoarei sale formatiuni enciclopedice, care se modela
sub supravegherea directa a tatalui sau, interesat ca fiul sa isi
desavirseasca structura carturareasca. Fata de cunostintele acumulate sub
directa indrumare a tatalui, se poate afirma ca scoala a contribuit foarte
putin la formarea viitorului savant, prioritatea in acest caz avind-o
imensa biblioteca a tatalui, unde se gaseau lucrari de o valoare
inestimabila. A fost perioada cind, pe linga cercetarea lucrarilor cu
caracter istoric, Hasdeu a facut cunostinta cu marii autori clasici,
Dante, Vigny, Byron s.a. Dar, inclinatia cea mai puternica a avut-o pentru
istorie, pe care o studiaza cu adevarata frenezie, concretizata prin
dorinta de a inainta Societatii de Istorie si Antichitati din Moscova, o
"meditatie" pe tema CINE SUNT VOLOHII DUPA NESTOR? Fata de aceasta, la
numai virsta de 14 ani, tinarul Hasdeu adreseaza in acest sens, in 24
oct.1852, o scrisoare savantului rus M.P.Pogodin. (Din corespondenta lui
B.P.Hasdeu cu savantii rusi, in Limba si literatura moldoveneasca, 1958).
Curind, tinarul Hasdeu constata cum nici scoala si nici familia nu ii mai
pot oferi nimic. Acumulase tot si ii depasise pe toti. Miscarea inertica a
cercului inchis incepea sa fie simtita asemenea unei incatusari. Nevoia
spatiului vital devine pentru el obsesie, iar descatusarea de sub tutela
profesorilor, pe care-i considera "pedanti", si de la care nu prea mai
avea ce sa invete, precum si de tutela familiei, aceasta nevoie se iveste
curind. In 1854, la virsta de 16 ani, primind incuviintarea tatalui, se
inroleaza in armata, inscris ca iuncher in regimentul "Contele Radetzki",
regiment de elita al armatei imperiale.
Lumea in care el traise pina a se inrola, devenise cu totul alta.
Majoritatea corpului ofiteresc era alcatuit din odraslele nobiliare, al
caror orgoliu, de cele mai multe ori, nu cunostea limite, a caror viata -
in afara programului obligatoriu de instructie si manevre - se petrecea in
"chefuri si petreceri", care se finalizau, constant, cu aventuri amoroase
si duieluri. Aceasta stare de lucruri il deosebea cu mult pe Hasdeu de
restul camarazilor, din punct de vedere intelectual, la care se mai adauga
si supradozarea unui cinism afisat cu ostentatie, asigurindu-si in felul
acesta un statut aparte in corpul ofiterilor. Hasdeu demisioneaza din
armata imperiala rusa in perioada imediat premergatoare incheierii
Tratatului de Pace de la Paris in martie 1856, care s-a soldat cu
retrocedarea catre Moldova a judetelor Cahul, Bolgrad si Ismail. Hasdeu se
refugiaza la Harkov, in tinuturile natale, si nimic nu-l mai impiedica sa
ajunga pe pamintul romanesc.
Hasdeu s-a impus nu numai in stiinta romaneasca, dar il gasim si la nivel
european in perioada interbelica, citat de catre unul din marii ginditori
ai epistemologiei istorice - Raymond Aron - de la care retinem: "Stiinta
istorica nu sugereaza nicidecum ca ceea ce a fost trebuie sa fie in
continuare, nici ca ceea ce rezista valoreaza mai mult decit ceea ce
trece, nici chiar ca ceea ce intilnim pretutindeni in trecut trebuie sa
fie mereu in viitor".(R.ARON, Introducere in filozofia istoriei.
Edit.Humanitas, Buc.1997)
Lupta lui Hasdeu va dura "apriga si surda". Scoala latinista care "deriva
Slatina de la stella latina" va disparea incet, incet, "sub loviturile
titanului de peste Prut". "Pe acest loc ramas neted, Hasdeu va ridica un
palat frumos istoriei si filologiei romanesti". In locul scolii latiniste,
Hasdeu aduce primatul stiintei bazata pe texte. Si cum la noi textele erau
aproape slavonesti, Hasdeu pune bazele slavisticii".(Em.C.GRIGORAS,
Inceputurile istorice ale lui Hasdeu, Dimineata, 16 Sept.1927).
Ascensiunea lui Hasdeu spre culmile gloriei sale a fost marcata
intotdeauna de episoade mai mult sau mai putin dramatice, din care mereu
rasarea tot mai puternic. Exemplele ar fi mult prea numeroase si nu este
cazul de a face o analiza ampla. Important este ca odata ajuns la
Bucuresti, dupa toate scandalurile pe care le crease datorita criticilor
ce le aducea societatii vremii, care refuza sa-si vada adevarata fata, a
fost numit din ordinul lui Cuza, delegat oficial al Romaniei la Expozitia
arheologica de la Cracovia. Cu acea ocazie, Hasdeu inregistreaza un
adevarat succes pe terenul stiintei, lasind o impresie uimitoare printre
intelectualii vremii prezenti la expozitie, fiind ales membru al
SOCIETATII ARHEOLOGICE JAGELONE DE LA CRACOVIA. Tot atunci, in aceeasi
revista - Ateneul Roman - care in 1860 dusese cea mai apriga lupta
impotriva lui Hasdeu, venea cu elogioase aprecieri in intimpinarea
personalitatii acestuia, care prinsese un meritat contur nu in tara, ci in
strainatate (practica ce stim bine ca mai exista si astazi in Romania
...).
Incepind cu anul 1864, asistam la o ascensiune fara precedent a lui
Hasdeu, in domeniul publicisticii, al cercetarii stiintifice sau al
creatiilor beletristice. Il vom gasi implicat in viata politica a tarii,
afirmindu-se in acelasi timp ca unul din marii filologi ai vremii. Va fi
numit profesor la Universitatea din Bucuresti in 1874, director al
Arhivelor Statului in 1876, membru al Academiei Romane in 1877, precum si
membru al unor academii si societati savante din Europa. (Dictionarul
Scriitorilor Romani, p.486). La scurt timp, Hasdeu va scoate la lumina si
monogreafia istorica IOAN VODA CEL CUMPLIT (1865), la care se adauga
lucrarea beletristica RAZVAN si VIDRA (1867), piesa in vesuri, devenita
una din marile capodopere ale culturii romanesti.
Eforturile lui Hasdeu vor fi rasplatite din plin prin Decretul Regal din 3
Februarie 1873, cind este decorat de catre Regele Carol I, cu MAREA
MEDALIE DE AUR. In 1887 debuteaza cu aparitia unei alte magistrale si
sisifice lucrari de eruditie - ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE - Dictionarul
limbii istorice si poporane a romanilor, despre a carei necesitate -
astfel se pronunta Carol I la deschiderea sesiunii generale a Academiei
Romane din 1884 cind initiaza acest proiect: "Lucrarile de capetenie ale
Academiei sunt istoria si limba, temeliile existentei noastre nationale
(...) Supun dar, la chibzuiala Dvs., daca nu ar fi folositor de a face un
fel de Etymologicum (...) continind toate cuvintele vechi, care
altminterea vor fi pierdute pentru generatiile viitoare".(Dictionarul
limbii istorice si poporane, a romanilor, p.V-VI).
Cu lucrarea "Cuvente den batrini" (1878-1881), Hasdeu face dovada
intelectualului "perfect informat asupra celor mai noi metode si rezultate
de pe atunci ale stiintei filologice mondiale", producind o "impresie
colosala, prin eruditia putin curenta in epoca".(B.P.Hasdeu "Gazeta
literara",15 oct.1964). Asa cum marturiseste Hasdeu in prefata primului
volum, intentia autorului a fost "de a pune o serioasa temelie analitica
pentru filologia si diplomatica romana (...) afara de chestiuni curat
linguistice si paleografice, am atins adesea si puncturi istorice si
juridice"(ibidem, prefata).
Activitatea stiintifica a lui Hasdeu poate fi considerata de domeniul
colosalului, constituind in fapt organicitatea fiintei sale. Munca sa de
cercetare a fost permanent precedata de aceea de investigare si depistare
de noi si noi surse inedite de informatie. A fost permanent stapinit de o
propensiune aproape fanatica fata de tainele istoriei si a avut un cult
deosebit al documentelor.
Ca o recunoastere si rasplata a activitatii sale stiintifice, prin
Decretul 841/15 din 27 Mai 1876, Hasdeu este numit in functia de director
general al Arhivelor Statului. Cel care a spulberat pe baza documentelor
teoria lui ROSLER, care nega" continuitatea romanilor pe aceste
meleaguri", se afla acum in fruntea acestei importante institutii ce avea
menirea sa se ocupe de buna tezaurizare a fondului documentar referitor la
dezvoltarea istorica a ROMANIEI.
In anul 1863, in urma unor calatorii de cercetare in Ardeal, Tadeu va
cunoaste pe viitoarea sa sotie, IULIA FALICIU - din Rosia Montana-Abrud,
iar viata lui va cunoaste de acum o schimbare radicala. Cununia celor doi
avea sa se oficieze la 2 Nov.1865, iar tot la 2 Nov.1869, venea pe lume,
unicul lor copil, IULIA. Aparitia meteorica pe cerul culturii romanesti,
acest "copil minune", in care Hasdeu isi pusese nadejdea continuitatii
frumoaselor traditii ale neamului sau, va disparea inainte de vreme,
lasind in urma ei un mit neegalat inca, in istoria culturii romanesti si
europene.
Unicul copil minune, care absolvea Liceul Sf.Sava din Bucuresti la 11 ani,
iar la 17 ani isi ia bacalaureatul in litere la Sorbona (Paris), nu va
implini 19 ani, deoarece o boala necrutatoare a timpului va curma in
toamna anului 1888 viata acestui plapind fir al micutei "flori ceresti
educata pe pamint"(B.P.Hasdeu. "Avant-propos" la "Bourgeones d'Avril.
Fantaisies et Reves", din Oeuvres posthumes de Julie B.P.Hasdeu.
Paris,1889.
Tragedia vietii lui Hasdeu este declansata. La aceasta nenorocire se
adauga peste citiva ani si moartea sotiei: Iulia. Ingrozit de disparitia
fiicei, urmata de pierderea sotiei, in fata lui Hasdeu se deschide o
prapastie existentiala in care se va rostogoli asemenea titanilor.
Retraieste acum drama pierderii foarte de timpuriu a mamei sale, apoi a
tatalui sau - pe care o afla la citeva luni dupa ce acesta decedase.
Pentru Hasdeu, lumea parca isi schimbase mersul.
S-a spus despre Hasdeu ca a incercat in toate intreprinderile sale pe
terenul stiintei sa duca o lupta cu imposibilul, prin grandoarea temelor
si lucrarilor abordate, si nefinalizarea lor. Pentru Hasdeu, adevarata
lupta de un titanism faustic a invingerii imposibilului - concretizata
prin experientele sale spiritiste, abia acum incepe. Hasdeu incepe in
jurul virstei de 50 de ani experientele spiritiste, asemenea unui
spectaculos zbor peste marele fluviu al fiintei umane prin care curgea
singele neamului sau. S-a dedicat cercetarilor spiritiste cu aceeasi
frenezie cu care s-a ocupat de toate celelalte laturi ale stiintelor
abordate. Rezultatul cercetarilor le-a expus in renumita lucrare SIC
COGITO. Motivat de aceasta "ratacire" a volterianului om de stiinta,
cercul sau de prieteni se restringe din ce in ce mai mult.
Spiritismul nu era bine-vazut intr-o societate profund ortodoxa, dar nici
nu a incercat nimeni sa dea o explicatie a adevaratei motivatii pentru
care Hasdeu a ales calea spiritismului si nu a bisericii, pentru a invinge
imposibilul regasirii fiicei sale disparute. Sa fi constituit pentru el
spiritismul calea spre adevar ca un revers al efectelor pravoslavnicei
ortodoxii impinsa pina la fundamentalismul/bigotism in Rusia tarista care
a dominat si in Basarabia copilariei si initierii sale? Totul este
probabil.
Era stapinit de ideea comunicarii cu spiritul celor trecuti in lumea
umbrelor. Ideea aceasta nu era acceptata de canoanele bisericii, fiind
considerata o practica oculta. Nimeni nu a inteles ca aceasta "ratacire" a
lui Hasdeu putea avea la baza - pe linga alte multe cauze - acea stare de
anxietate a singuratatii intr-o lume de care nu te mai leaga nimic, iar
viitorul, pentru singele stirpei, disparuse. Putini cunosteau atunci
cuvintele lui KIERKEGAARD prin care acesta explica fenomenul de anxietate
referitoare la nemurire, care se manifesta prin scaderea certitudinii fata
de aceasta: "Ideea nemuririi contine in sine o putere, o vigoare a
consecintelor sale, o responsabilitate a acceptarii ei ce ar putea
probabil reface intreaga viata intr-un mod de care ne este teama. Spre
mintuirea si linistea sufletului, ne fortam gindirea sa ne furnizeze o
dovada noua".(Soren KIERKEGAARD. Conceptul de anxietate. Trad.din daneza
de A.Arsinevici. Edit.Amarcord. Timisoara, 1998,p.184).
Cautind aceasta dovada noua intr-un mod de care ne este teama, in mijlocul
unei lumi impartita in ignoranti si dogmatici, cel care facuse atit de
mult pentru afirmarea spiritualitatii romanesti, parasea aceasta lume
intr-un total anonimat, indreptindu-se spre o alta dimensiune a unei alte
lumi, inundata de lumini necunoscute noua. Din aceste inaltimi
ultramundane, spiritul lui B.P.HASDEU ne priveste ingaduitor, ca pe unii
care am vrut sa-l pedepsim pentru curajul de a fi venit de peste Prut
pentru a ne demonstra continuitatea pe aceste meleaguri.
***************
In incheerea acestui articol, vreau sa marturisesc ca in anul 2000, facind
un sejour in Romania, printre alte locuri istorice sau muzee pe care le-am
vizitat, MUZEUL IULIEI HASDEU de la Cimpina a fost cel care m-a atras si
impresionat cel mai mult. Primordial pentru ca muzeul a fost complet
renovat si restaurat, noua directiune a muzeului reusind sa recupereze o
serie de obiecte originale, picturi, carti, mobile, obiecte personale, ce
au apartinut familiei B.P.HASDEU, apoi purtind in memorie trecutul tragic
al acestui tata care si-a pierdut unica fiica adorata, si reamintindu-mi
de minunatele ore de limba romana in care se facea analiza operei lui
B.P.HASDEU, marele savant, scriitor, patriot - aceasta intoarcere in timp
fiind excelent completata de ghidul Muzeului, care a reusit sa ne
transpuna in epoca cu cele mai mici amanunte, a constituit o adevarata
incintare, dar trista, pe care nu o voi uita niciodata.
|
(Montréal)
Venera E.Dumitrescu-Staia 7/22/2002 |
Contact: |
|
|
