CE TRIST SEPTEMBRIE -Se închinā victimelor de la Colegiul Dawson din Montréal
Ce trist septembrie, ce trist
Orasul nostru plânge,
Chiar ploaia parcā are-n stropi
Cāldurā ca de sânge.
Ieri a trecut iar nevāzut
Un suflu plin de urā,
Scuipând cu gloante împrejur
Din neagra lui armurā.
Un tânar, jalnic emisar
S-a dat cu totul Mortii,
Ne-alegând pe cei alesi
Sā plece-n calea sortii.
Toti tineri si plini de-mpliniri
Ce-si asteptau doar timpul
Sā-i înfloreascā pe Pāmânt
Senini ca si Olimpul
Strivite vieti fārā de sens,
Orasul nostru plânge !
Ce trist septembrie, ce trist
Miroase doar a sînge
Dar, parcā-mi pare cā aud
Un râs zglobiu de fatā,
Care-n Luminā a plecat
Cu inima curatā.
De-acolo într-un grai subtil
Ne spune cā e Vie,
Cā doar IUBIREA este leac
De Viatā-n bucurie.
Ne-ndeamnā sā fim milostivi
Cu victimile toate,
Aprig, rāzboiul nevāzut
Ucide tot ce poate.
Ne-ndeamnā sā privim spre CER
Sā-i implorām tot HARUL,
Ca-n toamne rosul din artar
Sā ne mângâie-amarul !..
In rāzboiul vāzut si mai ales nevāzut, toate merg cu capul în jos, altfel nu ar fi rāzboi. La Colegiul Dawson din zece mii de studenti douāzeci sunt victime directe, dintre care trei sunt români, doi fiind frati.
Vāzând fotografia Anastasiei DeSousa si a ucigasului ei Gill Kimveer nu ne-am putut împiedica gândul cā într-o lume cu capul plecat cātre Dumnezeu ar fi fost poate o splendidā pereche
Acum sunt o sansā mai putin pentru exprimarea Iubirii si a Vietii pe Pāmânt.
Restul rānitilor nu se pot numāra. Tuturor victimilor, familiilor, prietenilor, profesorilor lor si lumii care reverbereazā trimitem gândurile noastre de dragoste si sperantā în versurile alāturate.
Stana Bunea (Montréal, 16 sept. 2006 )
|
Stana Bunea 9/16/2006 |
Contact: |
|
|
