Nevoia de concordie
De cativa ani buni, publicatia noastra face cunoscute diferite puncte de vedere privind modul in care tara noastra de origine, Romania, strabate perioada grea a tranzitiei catre o societate democratica si catre o viata prospera, catre adevar si respectul valorilor.
Se descriu aspecte din tara, se formuleaza aprecieri, dar si critici, se exprima opinii, dezamagiri, resemnari, dar si sperante.
Mai nou, voci din Romania, de la diferite niveluri, insinueaza invinuiri la adresa diasporei, fapt care obliga la raspunsuri transante.
Ce trebuie sa intelegem din toate acestea ? Ca este logic sa existe tabere diferite - romanii din tara si cei din diaspora ? Numai cine priveste fara discernamant poate gandi astfel.
Asa cum scriam cu ceva timp in urma, patriotismul romanesc nu-si gaseste nici astazi pe deplin limbajul adecvat, modul firesc de manifestare. Ros de suspiciune, macinat de invidie, spiritul nostru comunitar (in tara sau in pribegie) lancezeste in formalism, desi realizari exista, dar acestea sunt individuale sau rodul initiativelor unor grupuri mici. Dezbinati intre debusolare,.neajunsuri si goana dupa imbogatire rapida, romanii isi pierd, incetul cu incetul, visurile, idealurile.
Desigur, gresesc si cei care, ajunsi pe meleaguri straine, arunca toata zestrea cu care au venit contand pe o integrare rapida prin "topire" in masa autohtonilor, dupa cum gresesc si cei care privesc cu superficialitate integrarea si nu se straduiesc sa se afirme cu demnitate in noua patrie.
Exista pentru imigrant o dubla sansa : sa ia cu sine realele valori din tara de origine si sa le imbunatateasca prin modul in care le da viata in noul Acasa.
Noi, cei din diaspora, nu putem uita cine suntem, de unde venim, nu putem sa-i dispretuim pe semenii nostri, oricat de mult ar gresi - si nu putem sa nu le dorim indreptarea.
In ceea ce scriem, in ceea ce spunem cu diferite ocazii (intruniri, aniversari, forumuri pe internet, diferite activitati etc.), se cuvine sa folosim un limbaj adecvat, sa nu jignim. Sa ne gandim ca, in orice situatie - la serviciu, pe strada, in locuri publice -, reprezentam comunitatea si tara.
Daca ne uitam in jur, vedem ca toate marile natiuni au cetateni care sunt mândri de apartenenta lor. Asa cum pentru noi sunt vizibile manifestarile din alte comunitati, laudativ sau critic, si noi putem fi catalogati de altii
Comportandu-ne astfel, contribuim la recunoasterea calitatilor poporului din care provenim, pe cand, ignorand aceste atitudini, ne atragem dispretul si marginalizarea din partea strainatatii, dupa cum cei ramasi in Romania - care denigreaza global diaspora fara temei - prejudiciaza spiritul de neam in fata lumii.
In situatia noastra, se cuvine sa fim loiali si recunoscatori noii noastre patrii pentru modul in care ne-a primit, pentru increderea acordata. La invitatia noastra, am primit, in mai multe randuri, opinii pertinente in sustinerea acestei indatoriri - de cetateni sau rezidenti canadieni.
Invitam si acum pe cititorii nostri la discutii, de data aceasta privind modalitatile de a ne face utili in relatiile de colaborare cu tara noastra de origine.
Se cuvine, asadar, sa facem ce depinde de noi pentru a contribui la asigurarea concordiei care trebuie sa domneasca intre noi si romanii din tara fiindca, vrand, nevrand, oriunde ne-am afla pe suprafata Terrei, mii de fire invizibile ne leaga de locurile natale, de origine si ne influenteaza viata de fiecare zi.
|
Observator 8/5/2006 |
Contact: |
|
|
