Om , libertate si intamplare
Kant afirma ca omul e liber-autonom dar in acelasi timp e si sclav prin
faptul ca trebue sa se integreze in lume si deci sa accepte decizia unei
majoritati.
Camus sublinia si el paradoxul ca omul e nascut ,traeste si moare singur dar
ca, -contrar acestei linii-trebue sa traiasca printre altii si merge pina
acolo incit afirma ca sentimentul "iubirii" ar fi o incercare de a rupa
izolarea individului.;iubirea ar deveni un instrument de abatere dela linia
de singularitate catre aceea de integrare in cupluri si in comunitatea
umana.Sartre insa este mai individualist si considera iubirea ca o tendinta
a omului de a adula si a fi adulat.
Dar oricare ar fi interpretarea libertatii umane individuale in realitate e
departe de a fi absoluta caci pe traseeul ei se interfereaza afara de
factorul social, inca doua forte: necesitatea si intimplarea (hazardul).;
necesitatea este legata de viata insasi si de mediu;intimplarea are rolul
asemanator cu acela pe care il are mutatia in biologie in sensul ca
diversifica viata individului in bine sau rau.Daca necesitatea poate fi
controlata, intimplarea poate fi eventual numai prevazuta pina la un anumit
punct dar in niciun caz manipulata caci are drept caracteristica, elementul
de surpriza.
Intimplarea-hazardul- intevine in viata omului in sens pozitiv-si atunci se
mai numeste si "noroc" -good luck or fortune- sau in sens negativ si atunci
e numit ghinion-bad luck sau missfortune-.
Teoria existentialista a absuditatii relatiei om-societate-omul fiind
determinat ca individ singular dar ca sa supravietuiasca trebue sa se
integreze in mediu, in lume -societate- este absurda in ea insasi pentruca
s-a dovedit ca intre om si societate este o relatie dialectica:omul nu are
dificultate sa se integreze social ,deci nu este determinat genetic la
singularitate, ba dimpotriva a dovedit in istoria lui ca este "un animal
social" care , mai mult, poate influenta mediul social si geografic si pe
de alta parte,comunitatea si mediul il pot influenta si eventual schimba.Cea
mai concludenta exemplificare este cum judaismul si mai tirziu crestinismul
au schimbat omul inceputului istoriei omenirii,cum "geniul crestinismului
"si pe de alta parte "gindirea" si spirituol stiintific au creat omul
renasterii si post-renasterii , cum nazismul si comunismul au incercat si
in parte au schimbat omul secolului 20 precum si felul in care extremistii
contemporani au reusit sa creeze" falsi martiri" din oameni care accepta sa
se autodistuga pentru idealuri de neinteles.
In toate aceste exemple omul a devenit victima unor ideologii ,victima unui
grup minoritar dar activ,
care a emis ideologia noua si a cucerit pe om.Este in acelasi timop fara
indoiala faptul ca o ideologie nu poate sa aiba succes daca nu existsa
conditii obiective sociale si de mediu care sa o sustina ca situatia post-
belica a Germaniei dupa primul razboi mondial in cazul nazismului,
absolutismul si discrepanta sociala in Rusia in cazul comunismului,
nemultumiri de ordin teritorial si economic in cazul palestinienilor,etc.
Unul din atributele spiritualitatii, a constiintei umane este capacitetea
omului de a avea o privire critica asupra societatii si mediului in care isi
duce viatza.Aceasta capacitate sta la baza "meliorismului" a tendintei
omului catre mai bine si mai sus, tendinta care asigura progresul pe plan
tehnic si spiritual artistic si cultural.Aceasta a dus la o mai buna
cunoastere a naturii si legile ei,a universului si legile lui si a permis
omului sa spere la o mai mare is mai adinca cunoastere.care va inlesni
explorarea spatiului in vederea cunoasterii cit mai completa a
adevarului.Omul nu mai este satisfacut cu datele oferite de religie; el nu
se liinisteste pina nu va cunoaste universul inconjurator si sensul,
causalitatea existentii lui in acest univers.In esenta tendinta omului
este sa cunoasca esenta lumii si chiar pe Dumnezeu.
|
Dinu Dimitriu 7/21/2006 |
Contact: |
|
|
