Romania; o nesfârsită problemă
România este în mari părti ale sale un eco-paradis (păduri întinse si majestuoase, delta cea mai bogată a Europei, plaje, regiuni deosebit de pitoresti). România ar fi un paradis turistic si prin superbele sale atractii culturale. România ar fi un mare producător agricol, de mare diversitate si calitate. România are încă o capacitate remarcabilă de personal tehnic de înaltă calificare pentru dezvoltarea de industrii competitive. Sunt unele succese remarcabile în dezvoltarea unor investitii realizate de companii internationale de vârf.
Dar speranta că România ar putea realiza saltul economic si de prosperitate pe care l-au înregistrat Irlanda, sau Spania, sau Portugalia nu s-a născut. Intrarea în UE nu garantează o asemenea miraculoasă dezvoltare, iar sansele reale de iesire a României din subdezvoltare si sărăcie nu pot fi decât vise si utopie, în absenta unei vointe nationale de a scutura jugul coruptocratiei.
Gravele decalaje ale României în infrastructuri, în mod deosebit autostrăzi, transport aerian, alimentări cu apă si canalizare, telecomunicatii, încălzire eficientă a locuintelor si energie electrică generată eficient si accesibil, sunt în continuare prezente la un nivel care ne aseamănă mai mult cu Europa anilor '60 decât cu aceea a zilelor noastre. Saltul obligatoriu de îmbunătătire radicală a infrastructurilor nu s-a produs. Mai rău, nicicând în anii postcomunismului, România nu s-a aflat în situatia actuală de absentă a unei strategii guvernamentale coezive si coerente.
Scandalurile de coruptie se tin lant, România fiind în continuare tara hotiilor si jafurilor de mari proportii, făcute sub ocrotirea legii, fie că legea nu reactionează, fie că reglementările le favorizează. Acte înspăimântătoare de jaf national din avutia statului sunt, pur si simplu, legalizate. "Nu veti găsi nimic ilegal!" tronează pe primele pagini ale ziarelor, ca o sfidare aruncată de cel mai mare cinism mafiotic întâlnit vreodată în istoria României. Problemele cu care se confruntă 80% din cetătenii României nu sunt rezolvate, ci continuu amânate.
Nu mai putem naviga în derivă, fără directie, discutând interminabil, alungând la nesfârsit orice tentativă de consens, dar acceptând resemnati opinia cvasiunanimă că suntem o tară a coruptiei, fără solutia iesirii din adânca sărăcie a celor mai multi dintre locuitorii acestei tări.
Nu mai putem continua să risipim cele mai bune zile ale vietilor noastre ca si cum timpul nu s-ar scurge, ca si cum poate chiar Dumnezeu va opri istoria în loc să astepte ca România noastră să-si depăsească dezamăgirea perpetuă.
Prăpastia dintre bogati si săraci, cinismul politicii făcute în numele si în favoarea celor dintâi si inevitabil în dauna celorlalti, nu dau nicio sansă redresării României ca tară si românilor ca natiune. Descompunerea socială ce se observă pe fondul destrămării sistemelor de educatie, sănătate si pensii nu permite, pur si simplu, reala integrare a României în UE. Renasterea socială, însotitoare a unei reale dezvoltări economice, posibilă numai prin dinamitarea tunelelor coruptiei, nu are nicio legătură cu permanenta sufocare a opiniei publice cu zilnice operatiuni electorale. "România se schimbă", ni se spune foarte des, de către oameni interesati să fie acceptate noile deprinderi de a face orice pentru ca banul să hotărască tot. România se schimbă, desigur, dar nu în mai bine.
articol preluat din FORUM
|
Petre Roman 6/27/2006 |
Contact: |
|
|
