Debutul senioral al Domnului Ioan Moise
Debutul poetic cu volumul “Poeme tarzii” al fostului inginer agronom craiovean Ioan Moise (astazi pensionar incarcat de ani si sub biruintele unei vieti model), ne-a surprins mai ales prin muzicalitatea, melodicitatea si sonoritatea versului – tandru, marturisitor, cu cantabilitatea melancoliei versului sau avantul sau vibrant.
Poemele sale de factura si atmosfera religioasa ne-au atras predominant atentia prin limpezimea, profunzimea si adevarul spovedaniilor sale. Tonul acestora este fierbinte, sfatos, de reculegere, de atribuire repetata a unor merite, credinte ori pacate, in spiritul ales, popular, al marturisirii Dreptei Credinte, lipsita de ritualuri ori solemnitati factice.
Alexandru – Toma Firescu
POEME TARZII
(in duh popular religios)
SUNT OAIA CARE-A RATACIT
Pe calea larga a pierzarii,
Multi ani am pribegit.
Acum in pragul despartirii,
Ma-ntorc la Tine mult-smerit.
Numai pe Tine, Doamne Sfant,
Te recunosc de Tata,
Ca nimeni altul pe pamant,
Nu m-ajutat vre-odata.
Orice-am cerut, Doamne, mi-ai dat,
De ce aveam nevoie,
Chiar daca eu Te-am suparat,
Cu voie-ori fara voie.
Acum bolnav, batran si surd,
La Tine ma-ntorc pocait,
Ca dintr-al marelui Tau card,
Sunt oaia care-a ratacit.
PE CALEA LARGA A PIERZARII
Pe calea larga a perzarii,
In viata cat am colindat,
Pamantul - ispita placerii -
L-am colindat in lung si-n lat.
Pe calea larga a pierzarii,
Sunt presarate multe vicii,
De-ncerci ca sa le dai uitarii,
Adu-ti aminte de suplicii.
Pe calea larga a pierzarii,
Multi pacatosi au alergat;
Cand …mirosind “floarea” muierii,
In iadul vesnic au intrat.
Pe calea larga a pierzarii,
Cand eram tanar am umblat;
Nu asteptam sfarsitul verii
Si-n ierni tarzii umblam ca beat.
Pe calea larga a pierzarii,
Calatoream si eu candva,
Acum la ceasul despartirii,
Ma rog sa mi s-aprind-o stea.
VIATA DE PACATOS
Viata asta-i o secunda
In infinitul Univers;
Azi mii de ganduri imi abunda,
Cand vreau sa le astern in vers.
Unele ma trag incoace,
Altele ma-mping incolo…
Nu stiu, frate, ce m-oi face
Cand eu voi ajunge-acolo !
Oare ma voi duce-n Iad
Dupa cate am facut?
Oare-acolo am sa cad
Cand voi fi la-l meu sfarsit?
Doamne ajuta-ma, Prea Sfinte,
Fa-ma iar sa trag nadejde;
Reda-mi viata din nainte,
Prunc ferit de-orce primejde.
RABDAREA
Rabdarea-i o mare virtute
Ea nu-i data orisicui;
Doar celor ce stiu s-asculte
Si nu trancanesc prea multe,
Chiar de-s mai batrani sau pui.
Mare lucru e rabdarea.
Nu-si da seama multa lume;
Negasindu-si azi cararea,
Ce duce spre mantuirea
Sufletului, cum se spune.
Rabdarea-i o floare rara,
Ce nu creste pe oriunde.
Fie iarna, fie vara,
E suficient sa ceara,
Ajutor unui Parinte.
PE ALTE TEME
Limba noastră
(În memoria lui Mateevici)
Limba noastră nu-i miracol,
Nici vestigiu apocrif,
Ci-i lucrată cu migală
De-un întreg popor, sisif !
Cu foneme de sinteză
Şi un lexic generos,
Morfologic, nerigidă
Şi nici topic mai prejos.
Limba noastră se confundă
Cu paleta de tablou,
Iar cuvintele vibrează
Ca legate de ecou...
În geneza lor curentă
Ca bobocii se deschid,
Fără spasme şi sughiţuri,
Sau flambări de mastoid.
N-are germenii şuetei
Sau pedanţa de titrat,
Ci-nfioară, ca engleza,
Prin vigoarea de bărbat.
Are însă pe deasupra
Limpezimea de izvor,
Gustul pâinii bine coapte
Şi aroma teilor.
Are freamătul de frunze
Atestat cu vechi peceţi,
Şi e cornul abundenţei
Celor ce se vor poeţi.
Iar, când muzici în cuvinte
Sensul vrem a i-l reda,
Prin a noastră limbă numai
El se poate exprima.
N.R.
La implinirea frumoasei varste de 76 de ani, ii dorim prietenului nostru Ioan Moise sanatate si bucurii.
LA MULTI ANI ,SA FITI IN CONTINUARE LA FEL DE ENERGIC SI LA FEL DE TANAR IN SUFLET SI SIMTIRE !
|
Observator 6/25/2006 |
Contact: |
|
|
