Ada-Kaleh...
În cursul ei inferior, Dunărea străbate întâi o regiune deluroasă, ca apoi să taie transversal Carpații, unde, panta este foarte accentuată și valea abia este presărată cu stânci. Porțiunea traversării Carpaților se caracterizează printr-un șir de defilee foarte strânse, dintre care cele mai pitorești sunt defileul de la Iuți cu Cazanele, și dfileul Porților de Fier. În defileul de la Iuți, la Grebeni, Dunărea se îngustează până la 150 de metri și atinge 54 de metri cea mai mare adâncime, fundul albiei fiind, în unele locuri, sub nivelul mării. În această regiune, primește afluenți pe Berzasca și Cerna pe stânga. Începând de la Turnu Severin, Dunărea curge între Câmpia Română și Podișul Prebalcanic având un curs domol, cu meandre, ceea ce determină, prin depuneri de aluviuni, formarea a numeroase ostroave: Ostrovul Mare, Ostrovul Corbului, Cacovăț, Ciobanul, Mocanul, Tabanul.
Dar, nu pot uita că, a fost odată o insulă în mijlocul Dunării. Se numea Ada-Kaleh. Bunicii și părinții voștri dragi cititori poate că au văzut-o. Am văzut-o și eu și am rămas cu amintiri de neșters din acea vizită. În anul 1970 insula Ada-Kaleh a fost acoperită de apele lacului de acumulare de la Porțile de Fier. Punct strategic, mai ales în Evul Mediu, a fost fortificată încă de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, ba chiar în unele hrisoave se susține că cetatea ar fi datat de pe la 1390. În 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternică cetate stelată. Spre sfârșitul secolului 18, insula-cetate a fost amenajată pentru locuire civilă de către populația turcească de pe insulă până în momentul inundării ei, când oamenii au plecat în Turcia, Constanța, Orșova și Severin. Pe atunci, cel puțin 500 de locuitori, în marea majoritate turci, dar și câțiva români, aveau fel de fel de meserii: cofetari, cizmari, tapițeri, croitori, preparatori de cafea la nisip și barcagii. Uitată la Congresul de Pace de la Berlin din 1878, insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă până în anul 1918, când a devenit teritoriu românesc. După primul război mondial, a revenit României dar administrarea ei a fost autonomă, conducătorul insulei fiind un guvernator, ultimul dintre aceștia, Regep Pașa, locuia în casa crenelată. Principalele monumente, geamia biserica turcească, bazarele, au fost transferate pe Insula Șimian de lângă Drobeta Turnu Severin. Moscheea a avut pe vremuri un covor enorm, persan, lung de 15 metri și care cântărea 500 de kilograme. Acesta era un dar al sultanului Abdul Hamid II și se păstrează la Constanța. În cimitirul turcesc, printre arbori tropicali domina mormântul lui Miskin Baba, un făcător de minuni. Principalele activități ale populației care locuia pe insulă erau: fabricarea celebrelor țigarete de Ada-Kaleh, a rahatului, a sugiucului, a halviței cu nuci, a dulcețurilor din smochine și a altor băuturi și răcoritoare turcești și, în mod firesc, pescuitul și transportul turiștilor cu barca de pe malul românesc al Dunării. Numele insulei, conform legendei, ar putea să vină de la o prea frumoasă fată.
Ar fi minunat dacă s-ar putea reface, cât de cât, Ada-Kaleh pe Simian, acolo unde au fost transferate o mare parte din monumentele care existau pe insulă, lucru care nu este ușor, dar nu imposibil și mai ales știind că poate să fie un extraordinar punct de atracție pentru turiști.
Fragment din Vacanțe, vacanțe
Românie plai de dor
|
Elena Rodica Lungu 5/25/2006 |
Contact: |
|
|
