Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Blândul păstor

Blândul păstor
Vă fie al nostru Paște,
Preasfântă sărbătoare

Motto:
Cum de-ai putut Iisuse-a ne ierta,
Când cuiul răstigniri,
E chear trădarea
Mea?

***


Acum, puteți a spune cu sufletu-mpăcat
Că El, cel Iertătorul
Hristos, a înviat!

Motto:
Ați plâns destul, de-acum vă bucurați,
Că înc-odat de cer, ați fost iertați.

Când Domnul l-a trimis pe Fiul Sfânt
Să fie Solul Său pe-acest pământ,
Voi, înfrățiți cu Iuda L-ați trădat,
Și pironit pe cruce L-ați lăsat.

De ce? Că a venit să vă arate,
C-acolo sus, în ceruri, după moarte,
Veți fi vecie lungă de vecii
Și-n bucurii de raiuri veți trăi
De-aici făcut-ați FAPTE LĂUDATE
Și fost-ați BUNI și IERTĂTORI în toate?

Minuni El v-arătat ca să vă-mbune
Să zilniciți mereu în fapte bune,
Ca prin IUBIREA CELUI DE APROAPE
Să fiți cu El în ceruri, după moarte.

Poveți v-a dat, așa ca nimeni altul,
Să nu trăiți în viață cu PĂCATUL,
Să spuneți ADEVĂRUL mai mereu,
Să-mi AJUTAȚI pe-acela ce-i la greu,
Să vă IUBIȚI dușmanu-ntotdeauna,
Al vostru gând să lepede MINCIUNA,
Și în CURAT în CINSTE și-n DREPTATE
Să vă trăiți viața, CĂ SE POATE!
*
Nu v-a plăcut cât toate vi le-a zis,
Nu l-ați crezut că El e cel trimis,
N-ați vrut trufia s-o lăsați din voi
Și lăcomia să vă lase goi,
A voștii ochi, să creadă nu au vrut
Minuni pe care El ,mi Le-a făcut.

Ați născocit că-i solul mincinos
Și ce v-a spus, întors-ați voi pe dos,
Și fără remușcări la cele toate
L-ați judecat și L-ați trimis la moarte
Să fie pironit pe-o cruce-n cuie,
Și de acol’ la ceruri să îmi suie.

El, l-a rugat pe Tatăl din Ceresc
Să ierte neamul nostru omenesc,
Că El chezaș s-o pune pentru toate
Păcatele ce-n lume-s adunate,
Ca voi cu toți, de-acuma înainte,
Iertați să-mi fiți, întinători de minte.

Apoi s-a scoborât în Iad să-nfrunte
Genunea cea cu suflete mărunte,
Iar de acol’, pe moarte a călcat
Și-apoi la cer pe veci, s-a ridicat
Să-mi știe toți că El, A ÎNVIAT!
**
E zi de Paște, deci, vă bucurați
C-al nostru IERTĂTOR, pe cei iertați
I-așteaptă să se-ndrepte-n fapte bune,
Ca la sfârșit, când vor lăsa cea lume,
Să-mi stea cu El la masă în ceresc,
Cât încă fi-va neamul omenesc.


***

Iisus ‘nălțat la ceruri

Pornit-a veste mare din glasuri de femei,
Purtat în patru vânturi, s-ajungă la acei
Ce fostu-i-au apostoli, la gloată și-mpărat,
Că Răstignitul Lumii, din moarte s-a sculat.

S-a-nfioarat atuncea tot omul păcătos,
Creștinul cel smerelnic, că n-a fost mincinos
Cuvântul Său pe cruce, că-i Fiu de Dumnezeu
Venit ca să ridice păcatul lumii, greu.

Minunile făcute au fost de-adevărate,
Menite-a Lui putere de-apururi să ne-arate,
Că El învie morții și dă la orbi lumină,
Și înmulțește pâinea creștinului la cină.

Și-apoi, a Sale sfaturi, adevărate, drepte
Și pline de-nțelesuri, au fost să ne deștepte,
Să ne-ndreptăm purtarea și ura s-o lăsăm
În schimbul la iubirea ce orișicui s-o dăm.
*
N-ați înțeles că viața la toți ne este dată
S-o trecem în iubire frumoasă și curată,
Nu ură, nu tu vrajbă, nu sete de avere
Că ele întinează și izvorăsc durere.

El nu îmi vrut-a moartea niciunui păcătos,
Ci îndreparea, care-i , cu mult mai mult folos,
Că astfel el, dușmanul, prieten ți-l vei face
Și-n lungă veșnicire trăi-vom toți în pace.

Când judecata voastră ce-a strâmbă, mincinoasă,
L-a condamnat la moartea aceea grea, hidoasă,
El, coborâta-n iadul păcatului lumesc,
Ca de acol’ să urce la Tatăl, în ceresc.
*
După atâta vreme, nici azi n-ați înțeles
Că viața noastră încă, nu are nici un sens
Dacă trăim în ură, minciună și-n trădare,
Că pierde pe vecie a Raiului cărare.
**
El, Înălțat la ceruri, de-acolo ne veghează
Să îi urmăm povața, s-avem credința trează
Că doar cu cea iubire și binele făcut,
Ne-om înălța la ceruri, din păcătosul lut.

Mircea Dorin Istrate
***

Însfințitul lemn al crucii

Motto:
Pe coastele cu pruni, din deal în deal
Să aibă veșnicia sfântul semn,
Biserici rânduit-am în Ardeal
Iar la răspântii, cruci din sfântu-ți lenm.

In cuiburi de credință am semănat Ardealul
Punându-i veșnicia în crucile de lemn,
Cu ele miruit-am și văile și dealul
Să fac cărării Tale, cel luminat însemn.

Din învechite veacuri la ele păcătoșii
S-au închinat cu gândul că fi-vei îmbunat,
Și tot cerșind iertare la Tine cuvioșii
În lacrima durerii mereu mi s-au rugat.

Tu, datu-le-ai putere să treacă de necazuri,
Să guste bucuria scăpării din nevoi,
Surâsul să apară pe suptele obrazuri
Și geana de lumină în ochii triști și goi.

Umplut-ai cu iubire a inimii străfunduri
Când ne-ai legat pământul de raiul Tău din cer,
Și mâna ai întins-o pierdutului’n adâncuri
Ce se zbătea-n chemarea de iaduri ce te pier.

În candelă, Tu pus-ai un licăr de iubire
Să-mi biruiască ura, să-ți fie sfântul semn,
Și aurit-ai Doamne icoane-n strălucire
Tu, veșnic răstignitul în carnea lor de lemn.

***
Acum, când urc cărarea spre cea bisericuță
Ce străjuiește veacul din vârful meu de deal,
Simt că acolo-i locul și sfânta biruință
Ce mi-a ținut credința, frumosului Ardeal.

***

Zi de mare sărbătoare

E zi de sărbătoare și clopotul ne cheamă
Din suflete o rugă să dăm spre ceruri vamă,
Să fim cu toți de față la liturghia sfântă
Că inima de-atâte nenorociri ni-e frântă.

În Domnul ce-a nădejde s-o punem ne-ncetat
Și când greșim, iertare Să-i cerem la păcat,
Să ne-mbunăm voința și gîndul pus în faptă,
Cărarea vieții fie curată, lungă, dreaptă.

Că El, ca nimeni altul a stat pe SFÂNTA CRUCE,
De noi bătut în cuie, și osândit s-apuce
Cel asfințit de soare acolo, chinuit,
Cu doi tâlhari alături să-mi fie umilit.

De-acolo, El, pe Tatăl, în lacrimi l-a rugat
Ca neamul nost’ nemernic, în veci fie iertat,
Ca să putem spre ceruri cel suflet să-l urcăm
Și-acol’ la sfinte raiuri cerescului să-l dăm.

Apoi, în miez de noapte, în iad a coborât
Să calce moartea hâdă, să-i pună mâna-n gât
Și de acol’, la ziuă, să iasă re-nviat,
Ca mai apoi la ceruri să plece, înălțat.
**
Așa că-n astă ziuă, când moartea a călcat
Putem acum a spune: HRISTOS A ÎNVIAT!
Și-n gând, din al nost’ suflet o rugă să-nălțăm
Că ne-a iertat atuncea și-a vrut să ne-mpăcăm.
*
De Ziua Învierii, CREȘTINI VĂ BUCURAȚI!
Și-un gând curat la Domnul în rugă mi-l urcați
Și în adânc de suflet cercați să fiți mai buni,
C-a voastre fapte toate, să merite, cununi.

***

Dăm veste

De când făcut-ai încă minuni dumnezeiești
Cutreierând prin lume de Tine toți să știe,
Ne-ai întărit credința, că cel promis Tu ești
Și Iertătorul fi-vei, de-atunci până-n vecie.

Nicicând a noastre lacrimi n-au vrut să se usuce
Și-amarnica trădare n-am vrut ca s-o uităm,
Când pironit în cuie pe Însfințita Cruce
Crezut-am că te pierdem și morții noi te dăm.

Cu Tine, sus pe cruce, păcate de-altădată
De noi nemerniciții făcute-n șir de vieți,
Luatu-le-ai să-ți fie durere încarnată
Ca să le simți pe toate și toate să le ierți.

Te-ai dus apoi în moarte ca orice muritor
În lacrimii șiroite a Maicii Născătoare,
Lăsându-ți ca să-ți moară ce-avut-ai muritor
Și-ai re-nviat ființă pe veci nemuritoate.

Ne-am bucurat Mărite și-atuncea am știut
Că Tu ne ești de-apururi al nostru Împărat,
De-aceea-n an dăm veste ființelor din lut,
Că Iertătorul nostru HRISTOS, A ÎNVIAT!

***

Să-mi țineți minte

Mă lasă Doamne, ca-n micimea mea
Să reazăm umbra mea, de-a Ta să stea,
Să mă-nfior gândindu-mă mai bine
Că Tu ești Doamne astăzi lângă mine.

Să simt cum măreția Ta mă va cuprinde,
Cum duhul Tău în mine mi se se-ntinde,
Cum pace e în sufletu-mi și-n gând,
Și toate mi le ierți Tu, rând la rând.

Să știu apoi, că-n cea dumnezeire
Tu adunat-ai munte de iubire
Și chiar de-ai fost în cuie pironit,
Pe noi ce te-am trădat, Tu ne-ai iubit.

Și-mpovărat de-a noastre mari păcate
Tu dusu-te-ai iertându-ne spre moarte,
Să învățăm din pilda Ta că noi,
Învredniciți ieși-vom din nevoi,

Când fi-vom toți cu sufletul curat
Și te-om slăvi pe Tine ca-mpărat,
Iertând și noi pe cela ce greșește
Și-n silnicit mereu ne umilește.

Ajută-mă, Tu cela Iertător
Ca tuturora să le fiu dator,
Să îi slujesc pe toți în preasmerit
Să le înalț cel suflet micnicit,

Să vadă că cel bine te înalță,
Că răul cel făcut îți ia din viață,
Că Raiul tu ți-l faci aici când vrei
În bine ostenind și nu să-l ceri.
*
Să-mi țineți așadară bine minte
Că Domnul ne-a-nvățat cu-a Lui cuvinte,
Să mergem după El, pe-a Sa cărare
Și-n umbra lui să-mi steie fiecare.

Așa vom fi vecie după moarte
În cerul cel de sus cu-a Sale toate,
De nu, rămânem prinși în astă tină,
Tânjind mereu spre-o rază de lumina
***

Lumina-nvingătoare
Veniți de luați lumină!

Cât timpul se topește încet, ca-n lumânări,
Lumina lui de aur se-mprăștie în zări,
Să spargă-ntunecimea acea de neagră smoală,
Să vadă fața lumii plăcută ei și nouă,
S-aducă bucurie, plăcere, frumusețe
Pe lăcrimate pleoape și întristate fețe.

Lumina-i viață nouă și bob de bucurie,
De-aceea noi de-apururi dorim mereu să vie,
Să-nvioreze globul cel mocirlos de tină
Că noi suntem și fi-vom ființe de lumină,
Să re-nnoiască viața mereu înmugurită,
S-o veșnicească încă, cât ea va fi iubită.
*
Așa e datul firii din vremea de-nceput,
Să crească în lumină al ierbii fir mărunt,
Și floarea din fereastră și grâul pentru pâine,
Furnica, hărnicuța, și-albina care mâine
Îmi va pleca cu roiul de-aici tot mai departe,
Să îmi lărgească viața, s-o facă fără moarte.
**
În candele noi punem la sfintele altare
O boabă de lumină, ca ochii-n lăcrimare,
Să vadă calea care ne scapă de păcate,
Ne urce spre cerescul când fi-vom după moarte,
Ne-apropie de Tine, cel Fără de-nceput
Ce datu-ne-ai lumină de-aici până-n afund.
***
Trăiți dar în lumină, că-i veșnică curată,
Și-ți fi de-alungul vieții cu inima-mpăcată,
La fel vă fie gândul și inima deschisă,
Și-atunci, ființa voastră îmi fi-va neînvinsă,
Și-o lumina într-una ca sfânta lumânare,
Și totu-n jurul vostru va fi ca o-nchinare
La lume, la Cerescul, la Domnul nostru Mare.



S-aveți Paște Luminate!
Mircea Dorin Istrate

***





Mircea Dorin Istrate    5/4/2024


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian