Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Sublinieri - Nicăpetre

Câte odată mă surprinde trecerea timpului în așa măsură că îmi piere orice interes în a mă uita în urmă; se aglomerează pierderile - cuminte zis – și acceptarea vine greu sau - absurd - deloc.

Ce vreau să zic, de fapt, n-am mai scris despre Nicăpetre, sculptorul, graficianul, pictorul, artistul complet care este și care ne-a adunat în jurul lui vreo 25 de ani poate doar ca să încercăm de aproape bucuria artei, poate doar ca să frământăm idei despre asta, poate doar ca să-l cunoaștem...N-are importantă de ce, ci că așa a fost...
Pe 21 aprilie se împlinesc 16 ani de când a plecat...dar, desigur, a plecat definitiv numai omul Petrică Bălănică, din Brăilița...
Altfel, Nicăpetre există indiferent la trecerea timului!

În 1969 eram redactor la Editura Meridiane când - la Galeria Simeza – Nicăpetre are prima expoziție personală, “Caryatide” și am simțit în direct agitația provocată de succesul expunerilor și mai ales, de aprecierea directă a lui Petru Comarnescu – autoritate în critica de artă (nu numai a timpului!) – subliniind apariția unui sculpror despre care crede că vom mai auzi: “ Dacă va continuă cu același suflu de gândire filozofică și cu aceeași pricepere de cioplitor al pietrei vom avea un foarte original și mare sculptor”

Pe urmă linia geografică a operelor expuse începută la București și Magura continuă la Skironio(Grecia), Straubing (Germania), Krastal (austria), Hakone (Japonia cu premiul I la Concursul Henry Moore, cu Adam și Eva – marmură de Pendeli), la Birmingham (Alabama), la Hamilton (Canada) unde Emitescu tronează asupra unei galerii de portrete ale câtorva pesonalități culturale românești...și, bineînțeles, linia se încheie la Centrul Cultural Nicăpetre din Brăila...

Modern, inovator, inspirat se plimbă prin volumele dure ale petrei ori cele suple ale lemnului cu siguranța mâinilor dirijate de talent, dezvăluind secretele substanței pe care totdeauna o consideră vie, expresivă, plină d secrete numai de el știute; e monumental și delicat în egală măsură și piatra și lemnul îi servesc intențiile cu acea supunere inexplicabilă, dar posibilă
Asta așa ca o informație oferită în fugă ( și cumva cu vinovăție) tinerilor care s-ar putea să știe sau s-ar putea să nu știe de Nicăpetre, altfel cel care a plecat definitiv pe 21 aprilie (cum siceam) este Petre, Petrică Bălănică din Brăilița, prietenul, partenerul de “traversare” dintr-o lume într-altă, omul copleșit de griji și neliniști, mintea dispusă căutărilor - curiozitatatea aia a învățării fără pauză - și mai mereu chiar pretențiosul observator al orcărui act cultural care îi reține atenția...
Ca atunci câmd începea cu Glossa eminesciană ori recită interogativ din “Oul dogmatic” al lui Ion Brbu ca mai apoi să dispute opinii:

“Tea, te-ai uitat odată, pentru dumnezeu, la filmul ăla al lui Mihalkov de care îți spunem si Anca si eu de atata timp??”și cum i-am zis că n-am timp de ruși, fie ei chiar Nikita Mihalkov (care, fie vorba-ntre noi, mă tulburase rău cu filmele lui despre epoca stalinistain) nu numai că l-a uimit ignoranța mea, dar i-a și prilejuit unul din momentele acelea memorabile când vorbea despre artă și orce altceva devenea minor, irelevant... Și, sigur, avem o cronică cinematografică ad hoc în care cuvântul e metamorfozat în imagine, un ansamblu stilistic în care Platonov – eroul lui Cehov - apare multiplicat într-o grupare umană ruptă parcă din absurdul ionescian numai ca să producă “Piesa neterminată pentru (o) pianina mecanică”a lui Mihalkov și se materializează cu tot inutilul existenței ei cu tot farmecul alterat al unei călătorii într-un univers, obosit, vulnerabil poate chiar terminal...

Și gata! Filmul se desfășoară real doar pentrucă o viziune artistică este examinată de o minte din același aluat.
Pe urmă, Petre aborda firescul și ca tot românul se (ne) delecta la un pahar de vorbe de duh mai mult sau mai puțîn deocheate, dar pline de haz..

Si revin la ceea ce am mai spus odată desprNicăpetre, doar pntru că mi se pare firesc comemorativ: deosebit de uman acest Petrrică Bălănică pe care noi l-am ştiut întotdeauna aflat undeva în umbră lui Nicăpetre!


Maria Cecilia Nicu
Toronto. aprilie 2024





Maria Cecilia Nicu    4/23/2024


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian