Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Respect și Admirație Timisorenilor !

Timișoara e orașul care m-a făcut ceea ce sunt azi. O stea care a aprins in mine toate simțămintele omenești – cifrul divin. Curiozitate, interes, pasiune, iubire și altruism.
A DĂRUI.
Sunt mândru de voi și de dragostea Domnului Dumnezeu.
Nu am urmat nicio școală a statului comunist oferită de oraș.
Am fost un băiat simplu, fiu al unor părinți harnici și curați, refugiați din Moldova din cauza lichidării gospodăriei lor de valul comunist al anilor de după război.
În Ciudanovița dormeam in paturi de fier militare și scaune fabricate, ad hoc, din lanteți/resturi aduse în spinare de tata de la mină, ca lemne de foc.

Am văzut Timișoara, întâia dată, într-o fotografie din manualul de limba română la școală.
Era o fotografie a bulevardului Gării de Nord, cu blocuri moderne și lămpi pe stâlpii înalți ce luminau o stradă plină de oameni, autoturisme, troleibuze și tramvaie. Mi s-a părut un oraș extra-modern, ca din filme.
Părinții m-au înscris la școala profesională de la Bocșa pentru că doar atât își permiteau financiar, strictul necesar de găzduire și meditațiile suplimentare pentru a intra.
Aveam un verișor care studia arhitectura la Politehnică. El era pretextul meu de a vizita orașul în zilele libere.
Verișorul mi-a făcut o schiță cum să ajung de la gară pe jos. Gara, forfota mulțimilor, a trenurilor de marfă și călători, a motoarelor și vagoanelor cu etaj, traseul din tren, peste linii, prin gara plină de călători și până în stradă mi-au îmbujorat obrajii de emoție.
Strada din cartea mea imaginativă era o călătorie desprinsă de pe ecranul filmelor franțuzești și americane.
Am mers pe marginea Canalului Bega, pe șoseaua care ducea până la Operă.
Am intrat în clădirea Politehnicii și, la intrare, portarul a trimis pe cineva la etaj să-l anunțe pe Viorel Hurduc că am sosit.
A coborât și m-a invitat sus in sala de clasă unde mai mulți studenți, la mesele de lucru, executau lucrări în desen.
Mai avea o jumătate de oră până la sfârșitul cursurilor.
Apoi, m-a plimbat prin oraș, am servit masa la Cina și o cafea în centru, între Catedrală și Operă.
Pe stradă, mașini multe și, în special, lume elegantă. Femei și bărbați într-o paradă de modele din culturile maghiară, sârbă, germană, română.
Să nu-i uit pe italienii care ne vizitau în număr mare și coloratura exotică a romilor, de altfel, extraordinari.
Această încrucișare de modele și gusturi au creat și emancipat cetățeanul timișorean devenind un reper special al frumosului european.
Ce vreau sa spun?
Contactul meu cu viața și cultura timișoreană a trezit în mine dorința de a cunoaște și recunoaște drumul emancipării și căutării evoluției, ARTISTIC ȘI SPIRITUAL.
M-a trezit și ajutat să mă emancipez. Vizitam orașul regulat și, prin osmoză, am devenit studentul, iar timișorenii, prin darul lor, profesorul. La 26 de ani mi-am zis:
Dacă la Timișoara e LUMINĂ, imaginează-ți ce este în cea mai avansată/civilizată țară din lume!
Așa am hotărât să fug în SUEDIA. De ce? Pentru că turiștii, Radio Europa Liberă și Vocea Americii vorbeau că regimul, prin cenzură, ne ascunde CEVA.
Din motive tehnice am ajuns in Australia, nu Suedia și pun asta pe seama celui care m-a adus aici:
Credința părinților mei – Ca sa reușești, trebuie să te urci pe cruce lângă Iisus Hristos.
Și asta am făcut și continui până voi muri.
Deci, Dumnezeu, prin orașul Timișoara, mi-a deschis ochii și DĂRUIT DESTINUL!
Respect și Admirație TIMIȘORENILOR!


Ben Todică
Australia





Ben Todică    4/21/2024


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian