Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Pianul vrăjit

Zilele trecute am avut parte de o surpriză. Am primit pe net o înregistrare cu un verișor al soției, Nicu Petrovici, din Constanța, care a avut și duce o viață de roman.
Înzestrat cu talent muzical, în anul II de facultate a renunțat la studiile inginerești pentru a se consacra muzicii. A cântat întâi prin formații locale, iar când s-a simțit stăpân pe sine, a intrat în orchestra Cazinoului din Constanța.
După 1989 Cazinoul a avut soarta marilor valori românești. Nicu, care câștigase o oarecare notorietate printre vaporeni, a fost angajat ca pianist pe un vas de croazieră. Întâi ca sezonier pe un vas mai mic, apoi cu contract permanent pe vase de croazieră transoceanice. Frumușel și stilat, că talent avea cu carul, s-a încadrat repede în mediul celor răsfățați de soartă. Astfel a cutreierat lumea de-a lungul și de-a latul, trecând pe acasă o dată la câțiva ani. A dus o viață de boem, cu aventuri trecătoare și nu s-a gândit să își întemeieze o familie. Așa a înțeles el viața.

Ascultând înregistrarea scurtului café-concert al lui Nicu, mi-am amintit de recentul concert al lui Richard Clyderman din 18 martie de la Sala Palatului.
Creator al stilului muzical New Romantic, parizianul get-beget Philippe Pages, devenit celebru sub nume englezesc, ne-a oferit o seară de neuitat. Îi știam aproape pe de rost melodiile din CD-ul pe care îl țin de vreo douăzeci de ani în habitaclul mașinii și le ascult când merg la drum lung. Dar una e să .auzi și alta să vezi.
Desigur, concertul se audiază, dar în seara respectivă am asistat la un spectacol de sunet și lumină.

Un montaj celest, cu proiectarea imaginilor pe ecranul afișat pe fundalul scenei – reflectarea chipului pianistului alternând cu cea a mâinilor imense, cu fasciculele de lumini multicolore care baleiau tavanul și muzica, melodiile care nu aveau nevoie de cuvinte, lăsând să hoinărească liber imaginația ascultătorului.
Titlul melodiei doar ne sugera tema. Am redevenit copii ascultând Ballade pour Adeline și ne-a înduioșat până la lacrimi melodia
Nostagie (Lettre a ma mere), amintindu-ne nu numai că am avut și noi o mamă, ci de toate ființele dragi, prezente sau trecute prin viața noastră (A comme Amour). Prin rearanjamentul muzical al filmului Titanic(Sinfonia Titanic) am retrăit și noi tragedia lui Jack și Rose, cei doi îndrăgostiți și am deplâns drama familiilor.
Și am regretat moartea stupidă a unei posibile regine ( Lady Di). Iar când te gândești că unele melodii au fost compuse cu aproape cincizeci de ani în urmă, realizezi că arta e nemuritoare. Printr-o mobilitate demnă de invidiat la tânărul septuagenar și cu o manualitate a degetelor care abia atingeau clapele, făcându-le să împrăștie în eter unde pline de vrajă și mister,
Artistul reușea să țină țintuiți în fotoliile devenite cu timpul incomode pe cei peste patru mii de spectatori.
Pentru a evita monotonia, în pauzele dintre melodii carismaticul interpret intra în dialog cu publicul, folosind replici spirituale, răsplătite cu aplauze.

Priveam la spectatorii din rândurile din față: multe capete albite de vreme, majoritatea în ținută de seară. Au evadat de la grija nepoților sau au scăpat de teroarea televizorului, cu formatorii de opinie alarmiști și cu imaginile terifiante de război.
După ținută, mulți veniseră direct de la serviciu. Și multe perechi de tineri. M-am bucurat cînd am văzut și părinți cu copii de vârstă școlară. Mai avem speranțe !

Doi pianiști – respectând proporțiile – cu destine diferite, fiecare aducând în felul său alinare și bucurie sufletului.
Sub imperiul acestor băi de muzică mi-am amintit de concertele divine din Sala Ceaikovski , sanctuarul muzicii ruse, unde în timpul șederii mele îndelungate la Moscova i-am audiat pe violocelistul Rostropovici și pe pianistul Petrov și am admirat arta dansului ajunsă la perfecțiune în spectacolele unicului Igor Moiseev. Iar pe scena celebrului Teatru Mare am mai prins una din ultimele apariții ale legendarei Maia Plisețkaia, care a marcat istoria baletului din ultimul secol. Muzica și baletul rus fiind o temă inepuizabilă, am tratat-o distinct în capitolul “Moscova crede în lacrimi” din romanul autobiografic SCUTUL DE SPERANȚĂ, iar personajele principale din romanele mele FEREASTRĂ SPRE ALTĂDATĂ și JOCUL CU FOCUL au fost la spectacole în aceste două temple ale artei.


Mihai Maxim





Mihai Maxim    4/1/2024


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian