Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Eugen Ionescu (Eugène Ionesco) ; 26 noiembrie 1909, Slatina - 28 martie 1994, Paris.

Eugen IONESCU (Eugène Ionesco) s-a născut la 26 noiembrie 1909, la Slatina, şi-a petrecut copilăria în Franţa, pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale şi universitare.

Debutează cu poezii în revista Bilete de papagal. Volumul de critică literară Nu (1934) /
Este premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu și contrariază prin ludicul şi nonşalanţa cu care tratează valorile bine stabilite ale literaturii române.

În 1938 pleacă la Paris ca bursier, iar în 1942 se stabileşte definitiv la Paris.

La 24 august 1944, se naşte fiica sa, Marie-France Ionesco, care va avea un rol important în viața culturală a exilului românesc.

După război, se impune în teatrul de avangardă francez şi e recunoscut apoi în lumea întreagă drept unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX.

În anul 1950, Ionescu debutează în dramaturgie, cu „Cântăreața cheală”/„La Cantatrice Chauve”.

Au urmat ani foarte productivi, publicând, aproape anual, câte o nouă piesă: „Lecția” (1951), „Scaunele” (1952),
„Victimele datoriei (1953), „Amadeu” (1954), „Jacques sau supunerea” şi „Noul locatar” (ambele în 1955),
„Ucigaș fără simbrie” (1957), „Rinocerii” (1959) şi „Regele moare” (1962) etc.

În anul 1970 este ales ca membru al Academiei Franceze – fiind primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă apreciere, primind și distincţia de Cavaler al Legiunii de Onoare.

Se implică tot mai mult în acțiunile exilului din această perioadă.

Moare la 28 martie 1994, la Paris.




Constantin Popescu    3/22/2024


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian