Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Scrisoare către Eminescu (I)

„Bădie Mihai!…

Pe tărâmul acela al tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, pe care de atâta amar de vreme hoinărești, ți-o fi dor de țară, de codrii și pâraie, de holdele pârguite și fecioarele sfioase, de lacul albastru, de marea-nviforată, de lună și de luceafăr, de stele și de plopii singuratici. Ți-o fi dor, bădie, să mai afli ce-i pe plai, ce-i în lume și în suflet. Oi vrea să știi câte împliniri s-au zămislit pe de-a-ntregul, câte vifore ne-au spulberat speranțele, cu câte oase ne-am însemnat hotarele, cu câte lacrimi ne-am plâns îngenuncherile.

Dulcea ta Românie a fost adesea otrăvită, acrită și amărâtă de lifte din patru zări venite să ne ceară pământ și apă. A fost adesea sfârtecată, jupuită, ciopârțită, i s-au tăiat picioarele și mâinile, i-au înfundat gura, i-au scos ochii și i-au spart timpanele, dar ea a continuat să strige „Victorie”, să blesteme, să se roage, să geamă și să scrâșnească. Gloriile și le-a plătit cu fluvii de sânge, dar laurii au încununat frunțile altora; flăcăii ei s-au spetit în ocne și temnițe, au murit în tranșee și nici măcar morminte legiuite n-au avut. Dorul ne-a hrănit sufletul și speranța. Ne-a fost dor de libertate, de pâine și dreptate, de cer albastru și de sărbători, de colinde și altare. Cu cât ne-a fost dorul mai mare, cu atât ne-au îndepărtat mai mult de vatră. Au crezut că ni se rup firele, dar au fost ca funiile de mătase din povești.

Mare-a fost trecutul, temut mi-e viitorul. Cârdurile de corbi ne dau mereu târcoale, cu hămeseala lor dintotdeauna, lupii ne urlă pe la gardurile stânii, suntem singuri, tot mai singuri într-o lume străină și haină. Dulcea Bucovină și Țara Basarabilor și a Mușatinilor zac sub călcâi străin, iar azi nici nu îndrăznim să mai vorbim de ele, ca să nu deranjăm mărimuri de aiurea.
Mândru erai, bădie, când gândeai la viitor, dar tare mă tem că dacă ai citi istoria veacului ai înnebuni. Fiii mândri ai țării, plăieșii de-altădată ai lui Ștefan, au fost umiliți și-ngenuncheați, batjocoriți și huiduiți.
Piatra-piatră de e piatră, o calcă roata și crapă; o calcă de mii de ori și-o aruncă în vâltori. O ia apa, o ia vântul, nouă ne-a rămas cuvântul. Și cuvântu’ și oftatu’, inima ca stânc-a stătu!
Răzbunare crudă, zău, că n-am făcut, chiar dacă prilejuri am avut destule. Ne-am apărat brazdele, vetrele, altarele și pruncii. Dacă a fost nevoie, i-am speriat nițel la Mărășești, Oituz, pe Jiu și pe unde a mai vrut Dumnezeu. Atât și nimic mai mult. I-am gonit cât am putut, ne-am curățat hotarele, morții i-am îngropat, bolnavii i-am vindecat, apoi am pus mâna pe coarnele plugului și ne-am văzut de treabă.
La sărbători avem răgaz și-l ascultăm pe popa cum ne citește pomelnic lung cu cei ce nu s-au mai întors acasă dintre noi. Am știut că este un Dumnezeu acolo, sus, în ceruri, care cântărește și judecă oameni și popoare și am mai lăsat și-n seama Lui, c-a Lui e răzbunarea.

Ne-ai dorit, bădie, cu cuvânt de testament, să avem frăție, precum stelele cerului, frunzele codrului, păsările văzduhului. Ne-am înfrățit prin vreme de multe nevoi, am pus mână-n mână, umăr lângă umăr și-am răzbit și noi. Ne-am înfrățit în fața puștilor și-a morții, pe străzile Timișoarei, Bucureștiului, Sibiului și Clujului și al altor locuri de sfântă aducere-aminte. Ne-am înfrățit la greu și la bucurie și greul n-a mai fost atât de greu și bucuria a fost mai mare. Ne-am înfrățit în sărăcie, în umilință, pe câmpul de luptă, pe ogor la cules, la semănat, la cozi, la nunți și la înmormântări. Ne-am înfrățit când am șoptit Miorița, Tatăl nostru, Manole, Manole, ori poeziile matale.
Multe am să-ți spun, bădie Mihai, și-o să revin curând. Până atunci, cu bine!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda






Pr. Al. Stănciulescu-Bârda    1/14/2024


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian