Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Sublinieri - Eminesciana

15 ianuarie este ziua Culturii Naționale, gest definitoriu pentru cel despre care Emil Cioran zice: „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat... Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia.”...Și indiferent cât de aspru ar putea să sune frazarea lui Cioran, trebuie să admitem că știa ce spune; o simplă trimitere înainte (și după) acel 15 ianuarie 1850 când s-a născut Mihai Eminescu, incită aproximația analitică și fie că înțelegem, fie că nu, preluăm – am preluat, de fapt – ideea valorică cioraniană.
Poate pentru că atunci când citim Eminescu lumea aşa cum o ştim se deşiră că un pulover a cărui dimensiune a fost greşită, împletitura e o naivă interpretare a intenţiei, iar necesarul un simplu refugiu intuitiv... ori poate pentru că nicăieri într-o pagină scrisă în această limbă ciudată, așezată aiurea într-un spațiu ales parcă după culoarea frunzelor ori adâncimea cerului, se descoperă o aplecare aproape reverențioasă către cea mai poetică posibilitate de interpretare a firescului...
“Într- lume fără umbră e a soarelui cetate,
Totul e lumină clară, radioasă voluptate,
Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt;
Numai colo în departe și-n albastră depărtare
Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare,
Cu boschetele de roze și cu crinii de argint.” ( Memento Mori)


Ne-ar trebui curajul recapitulativ - chiar dacă am învățat că « tot românul s-a născut poet » - și am recunoaște că oricât ne-ar exalta incantațiile patriotice ale lui Alecsandri, tonalitatea parnasiană a lui Macedonski ori (mai ales) ritmicitatea folclorică a lui Coșbuc simțim distanță interpretativă a cuvântului eminescian dincolo de care – indiferent de șansa trecerii timpului - ceea ce se întâmplă în scriitura românească este o strădanie continuă de a redescoperi ceea ce el știa și, sigur, de a conta pe abilitatea cuvântului pentru a-l depăși.
Fat chance ! (cum sice englezul)
Pentru că oricât ne-ar fascina imaginea sintetică a poeziei lui Nikita, ne-am lăsa surprinși de expresia directă a poeziei lui Sorescu, ne-ar stârni curiozitatea gândului poezia lui Ion Barbu ori ne-am lăsa furați de erotismul frust al lui Brumaru nu se poate să nu acceptăm că ei trec pe lângă ceea ce Eminescu a »frământat » dezvăluind bogăția artistică a limbii române.
„Arborii nu cresc pînă în cer. Nici noi nu putem crește dincolo de măsura noastră. Și măsura noastră este Eminescu. Nu vom crește mai mult decît atît. Atît însă să creștem. Pentru că sufletul trebuie hrănit, ca pământul”
Am reținut uimită - trebuie să recunosc – citind și recitind ce zice Cioran despre Eminescu nu pentru o eventuală originalitate a exprimării ci pentru sinceritatea ieșirii din “spațiul propriu” căutând și mai ales, găsind semnele originare ale românismului, Eminescu fiind acela care îi restora (filozofului) încrederea că trebuie să fim ceea ce suntem:“Și dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu – nu cu un Eminescu idealizat, nu cu un Eminescu trimis în genialitatea lui, ci cu Eminescu acesta, cu Eminescu acesta al haosului germinativ – dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu acesta, atunci vom rămîne în cultură, mai departe, înfometați.”
Cum ziceam?
Ziua Culturii Naționale, gest definitoriu...pentru El?
Frazarea eminesciană, poetică sau nu, distribuie semnificații dincolo de lumea trăirilor intime, intră în profunzimea ideilor generate de curiozitatea cunoașterii. Seriozitatea analitică a viețîi ca atare se suprapune observației intime, tăioasă uneori, neutră alteori, dar întotdeauna dominată de înțelegere îi permite lui Eminescu acea apropiere - filozofică la prima vedere, dar de fapt lucidă interpretare a ceea ce numim viață - timp și spațiu fiind raportul indubitabil al modului în care poetul « nu filozofeaza niciodată, propozițiile lui sun viziuni » - cum zice Călinescu – așa încât chiar dacă « stă în a preface ideile în muzică și metafore, de-adreptul, fără planuri paralele » (tot Călinescu) Eminescu provoacă privirea rascolitoare a istoriei din care suntem ; nu simpli, nu izolați și poate chiar deștepți.
« Și el îmi dete ochi să văd lumina zilei,
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i vers,
Și tot pe lang-acestea cerșesc inc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos”( Rugăciunea Unui Dac)

Arta este o modalitate de expresie atât de personală încât este absolut normal să o gândim, o interpretăm, o acceptăm ca cea mai individualistă manifestare umană, dar
Eminescu nu-i numai atât!


Maria Cecilia Nicu
Toronto





Maria Cecilia Nicu    1/13/2024


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian