Jane Jacobs, jurnalistã si scriitoare
Jane Jacobs, OC OOnt (1916 – 2006) a fost o ziaristã americancã si canadiancã, autoare si activistã foarte cunoscutã pentru influenta sa în legaturã cu studiile urbane.
Cartea sa The Death and Life of Great American Cities (1961) ( Moartea si viata marilor orase americane) aratã cã reinvigorarea urbanã nu respectã necesitatile orãsenilor.
Cartea introduce de asemeni concepte sociologice ca ”ochii pe stradã” si “capitalul social”.
Jacobs este foarte cunoscutã pentru organizarea comitetelor formate din cetãteni pentru a proteja comunitãtile existente contra eliminãrii lor si obiectia sa contra planurilor lui Robert Moses care voiau sã dãrãme comunitatea în care trãia Greenwich Village. De asemeni tot ea determinat renuntarea la constructia unei autostrãzi în partea de sud a insulei Manhattan Lower Manhattan Expressway, care ar fii trecut prin Washington Square Park si a fost arestatã în 1968 pentru cã a incitat lumea în cadrul unei adunari cu acest scop. Dupã ce s-a mutat în Canada în 1968 se opune construirii Spadina Expressway si a unei serii de autostrazi care se proiectau sau erau in constructie.
Ca scriitoare si mama, ea criticã expertii si lumea dominatã de barbati din domeniul planificãrii urbane. Jacobs a trebuit sã îndure ridiculizarea din partea profesionistilor care o denumeau “casnicã” si “doamna nebunã”. Nu avea un certificat de colegiu si era criticatã ca nu avea scoala si ca era imprecisã. De asemeni a fost acuzatã cã nu a dat atentie inegalitãtii rasiale iar conceptul ei de "unslumming" ( a reabilita o zonã de locuit) a fost comparat cu gentrification (mutarea celor din pãtura medie sau mai bunã în zone sãrace care determinã mutarea sãrãcilor din acea zonã în altã parte).
Anii Americani
Jane Butzner s-a nãscut în Scranton, Pennsylvania, fiica lui John Decker Butzner, doctor si a lui Bess Robison Butzner, fostã învãtãtoare si sorã medicalã. Erau o familie protestantã într-o oras predominant catolic. Dupã ce a absolvit Scranton's Central High School, a lucrat pentru un an voluntar ca asistentã la editorul paginii femeilor din Scranton Tribune.
În 1935, în perioada marii depresii se mutã la New York City cu sora ei Betty. Jane Butzner se îndrãgosteste de Greenwich Village, cartier din peninsula Manhattan care nu se înscria în structura de grilã a orasului unde strãzile sunt perpendiculare una pe alta. Surorile se mutã acolo din cartierul Brooklyn.
În tot timpul petrecut în acest oras, Jacobs are diferite slujbe ca stenografã si scriitoare pentru ziare, de multe ori tratãnd subiecte cu referire la diferite cartiere din oras. Aceastã experientã spune ea mai tarziu: “ m-a fãcut sã înteleg ce se petrecea în oras si cum era business-ul, ce însemna sã lucrezi. Prima ei slujbã a fost pentru o revistã a contractorilor mai întãi ca secretarã si apoi ca editor. Îsi vindea articolele la Sunday Herald Tribune, Cue magazine si Vogue.
A studiat la School of General Studies din cadrul Columbia University pentru doi ani luãnd cursuri de geologie, zoologie, drept, stiinte politice, si finante. Despre libertatea de a studia ceea ce o interesa ea spune: Pentru prima datã îmi plãcea scoala si pentru prima datã luam note bune. Asta s-a întamplat pãnã am cules numarul de credite dupã care am devenit proprietatea lui Barnard College din Columbia si dupa ce am devenit proprietatea lor trebuia sã fac cursurile pe care ei le voiau, nu ceea ce voiam eu sã studiez. Spre norocul meu notele din liceu erau atãt de proaste încãt Bernard a hotãrat cã nu pot sã mã înscriu si de aceea mi s-a permis sã îmi continui educatia.
Dupa ce a absolvit, Butzner si-a gãsit o slujba la revista Iron Age. Un articol din 1943 despre declinul economic din orasul Scranton a fost bine mediatizat si datoritã acesteia Murray Corporation a construit o fabricã de avioane de rãzboi acolo. Încurajatã de acest succes, Butzner scrie o petitie la War Production Board pentru a sustine mai multe fabrici în Scranton. Deoarece era discriminatã la Iron Age, lupta si pentru plata egalã pentru femei si pentru dreptul muncitorilor de a organiza sindicate.
Amerika
Jane Butzner devine scriitoare la Office of War Information si apoi reporter la Amerika, o publicatie a U.S. State Department. În timp ce lucreazã acolo îl cunoaste pe Robert Hyde Jacobs Jr., un arhitect educat în Columbia care proiecta avioane de razboi pentru firma Grumman. Butzner si Jacobs se cãsãtoresc în 1944. Împreuna au doi baieti James, Ned si o fiicã Burgin.
Îsi cumparã o casã cu 3 etaje la adresa 555 Hudson St. Jane continuã sã scrie pentru Amerika dupã razboi în timp ce Robert pleacã de la Grumman si lucreazã din nou ca arhitect.
Familia Jacobs respinge suburbiile ca fiind parazitice si de aceea rãmãn în Greenwich Village. Îsi renoveaza casa în mijlocul unei zone mixte de resedinte si zone comerciale si creazã o gradinã în spatele casei.
Lucrãnd pentru departamentul de stat în timpul McCarthyismu-lui, Jacobs primeste un chestionar privind vederile sale politice si loialitatea sa. Jacobs era anti-communistã si pãrãsise sindicatul Federal Workers Union deoarece aveau simpatii communiste. Cu toate acestea era pro-union si aprecia scrierile lui Saul Alinsky si tocmai de aceea era suspectã. La 25 martie 1952, Jacobs îi rãspunde lui Conrad E. Snow, presedintele comitetului Loyalty Security Board din Departamenul de Stat al Americii. Rãspunsul ei a rãmas celebru:
“Amenintarea traditiilor este importantã la noi aici acasa. Ea este frica de idei radicale si oamenii care le sustin. Nu sunt de acord cu extremistii nici de dreapta nici de stãnga, dar cred ca ei trebuie sã îsi spuna pãrerea si sã publice pentru cã si ei trebuie sã aibã drepturi . În momenul în care drepturile lor sunt reduse nici ceilalati nu mai au drepturi prea sigure pe ele”
Revista “Architectural Forum”
Jacobs pleacã de la Amerika în 1952 cand anunta cã se va stabili în Washington, D.C.
Se angajeazã avand o slujbã bine plãtitã la Architectural Forum, publicatã de Henry Luce de la Time Inc.[17] . Dupã succese în muncã, Jacobs începe sã se ocupe de planificarea urbanã si de “ruina urbanã”. În 1954 trebuia sã se ocupe de un proiect de dezvoltare în Filadelfia proiectat de Edmund Bacon. Desi editorii asteptau ceva pozitiv, Jacobs criticã proiectul, reactionãnd împotriva aparentei lipse de consideratie date sãracilor African Americans care erau afectati în mod direct. Cãnd Bacon îi arata example de zone dezvoltate si nedezvoltate ea este supãratã cã zonele dezvoltate vor stopa viata comunitãtii de pe strãzi. Cãnd se întoarce la Architectural Forum, începe sã chestioneze consensusul din 1950 legat de planurile urbane.
În 1955, Jacobs se întãlneste cu William Kirk, un preot Episcopal care lucra în Harlemul de Est. Kirk vine la birourile Architectural Forum pentru a descrie impactul "revitalizãrii" asupra zonei East Harlem si cu aceastã ocazie îi aratã comunitatea.
În 1956, Jacobs tine o prelegere la Harvard University, în locul lui Douglas Haskell de la Architectural Forum. Se adreseazã architectilor, planificatorilor urbani si intelectualilor (inclusiv lui Lewis Mumford), vorbind despre East Harlem. Roagã audienta “sã respecte -în cel mai adãnc sens- haosul care are o întelepciune specialã si care nu a fost pãnã acum constatatã în conceptul de ordine urbanã." Desi se astepta la contrariu, prelegerea ei a fost primitã cu entuziasm si a devenit o primejdie pentru planificatorii urbani, proprietarii de pãmãnt si a celor care dezvoltã zonele urbane. Architectural Forum a publicat prelegerea si fotografii ale zonei East Harlem.
Rockefeller Foundation si cartea Death and Life of Great American Cities
Dupã ce a citit textul de la prelegerea tinutã la Harvard,William H. Whyte invitã pe Jacobs sã scrie pentru revista Fortune. Articolul “ Centrul orasului este pentru oameni” ("Downtown Is for People") apare în 1958 în revista Fortune, fiind prima criticã îndreptatã contra lui Robert Moses. Atitudinea ei si mai ales critica la adresa clãdirii Lincoln Center—nu era agreeatã de cei care sustineau reînnoirea urbanã la Architectural Forum si Fortune. Mai ales îl ultragiaza pe C. D. Jackson, cel care a publicat Fortune si architect al rãzboiului psihologic din America în cadrul razboiului rece, care îl intreba pe Whyte la telefon : “Cine e doamna aceasta sãritã de pe fix?”.
Acest articol din Fortune o aduce pe Jacobs în atentia lui Chadbourne Gilpatric, Director la Departamentul Umanist de la Rockefeller Foundation. Fundatia se interesa de urbanisticã si premiase Massachusetts Institute of Technology pentru studii de esteticã urbanã care vor culmina cu publicatia cãrtii lui Kevin A. Lynch “Image of the City”(Imaginea Orasului). In mai 1958, Gilpatric o invita pe Jacobs sã revizuie propunerile pentru burse acordate de fundatie. Mai tarziu în acel an Rockefeller Foundation îi acordã lui Jacobs o bursã pentru un studiu critic al planificãrii si a vietii urbane din Statele Unite ale Americii. Gilpatric o încurajeazã pe Jacobs sã exploreze designul urban si sã gãseascã idei si directii de actiune care ar îmbunãtãti felul de proiectare al oraselor si care sã serveascã mai bine viata urbanã, cultura si valorile umane. Affiliatã cu The New School (numitã “The New School for Social Research”), ea va cerceta trei ani pentru a scrie ceea ce a observat. In final in 1961 Random House publicã manuscrisul intitulat:The Death and Life of Great American Cities.(Moartea si Viata Marilor Orase Americane)
Aceasta este una din cele mai importante cãrti din istoria planificarii urbane americane. Ea introduce termeni ca "capital social", "folosintã primara mixtã", and "ochii de pe stradã", care au devenit populari în design urban, sociologie si alte domenii. Jacobs portetizeaza profesiunea de planificator urban, categorisind-o drept pseudo-stiinta si un domeniu dezastruos. Aceasta a provocat reactii violente din partea celor puternici si bogati. Jacobs a fost criticata ca fiind “ o doamna militanta” si o “casnicã”, o amatoare care nu are nici un drept sa se amestece într-o disciplinã care era atãt de bine stabilitã. Cartea este de asemeni criticata din partea stãngii deoarece ignora rasele si acceptã “gentrificarea”.
În 1962 renuntã la pozitia de la Architectural Forum si începe sã scrie independent si se ocupã în paralel si de cresterea copiilor sãi. În afarã de faptul cã se ocupã de politica localã este oponentã a rãzboiului din Vietnam si de aceea merge la Pentagon în octombrie 1967. Ea critica construirea clãdirii World Trade Center si o numeste un dezastru pentru fatada peninsulei Manhattan.
Lupta pentru Greenwich Village
În timpul decadei 1950-1960, cartierul ei Greenwich Village era transformat de investitori prin expansiunea Universitatii New York (NYU) si prin planurile de reînnoire urbana ale lui Robert Moses. Moses— care deja a fortat constructia autostrãzii Cross-Bronx Expressway si a altor drumuri, desi cartierele se opuneau - voia o autostradã (Autostrada Manhatan Sud- The Lower Manhattan Expressway, sau "Lomex") prin parcul Washington Square Park. Planul sãu voia sa radã mai multe strazi cu case si sã le înlocuiascã cu blocuri de mai multe etaje. Planul ar fii fortat 132 familii sã îsi pãrãseascã casele si de asemeni 1000 de afaceri mici de familie – rezultatul fiind Washington Square Village.
Jacobs, presedintele Comitetului de Oprire a Autostrazii Sud Manhattan ( Joint Committee to Stop the Lower Manhattan Expressway) (sau Joint Emergency Committee to Close Washington Square to Traffic, si alte nume) recruteazã membrii ca Margaret Mead, Eleanor Roosevelt, Lewis Mumford, Charles Abrams, si William H. Whyte. Ziare ca New York Times îl aprobau pe Moses, iar Village Voice, nou creatã prezenta marsurile comunitãtii care era împotriva autostrãzii. Comitetul a reusit sã zãdãrniceascã acest proiect. La 25 iunie 1958, orasul blocheaza pentru trafic parcul Washington Square Park, iar Comitetul celebreazã o ceremonie de legare a fundei ( nu de tãiere). Jacobs continuã lupta împotriva autostrãzii de cãte ori reapãrea în discutie în 1962, 1965 si 1968 si devine eroinã datoritã opozitie sale. Este arestatã de un politist în haine civile la 10 aprilie, 1968, la o adunare publicã la care multimea a luat cu asalt scena si au distrus notitele stenografei. A fost acuzatã cã a instigat la revoltã si cã a obstructionat administratia publicã – dupã luni de zile de tribunal în New York (unde Jacobs fãcea naveta din Toronto), i se reduce pedeapsa la comportare dezorganizatã.
In 1990 seria de documentare de la canalul de TV Public Broadcasting Service (PBS) pentru istoria orasului New York dedicã 2 ore din cele 14 totale bãtãliei între Moses si Jacobs. Biografia lui Moses scrisã de Robert Caro, Agentul Puterii (The Power Broker), pomeneste numai în treacãt despre acest eveniment , desi Jacobs avea o mare influentã asupra lui Caro.
Dupã arestarea sa în 1968, Jacobs se mutã în Toronto unde traieste pãnã la moartea sa.
Unul din motivele pãrãsirii Americii este faptul cã se opune razboiului cu Vietnamul si pentru cã era îngrijoratã de soarta celor doi fii ai ei care erau la vãrsta majoratului si faptul cã nu mai dorea sa se opunã primãriei orasului New York. Împreunã cu sotul aleg orasul Toronto pentru cã aici se gãseau slujbe. Se mutã într-o zonã unde se refugiau americanii ca sã scape de rãzboi, zonã denumitã "American ghetto" ( zona Anex).
Devine o personalitate în noul oras si opreste constructia autostrãzii Spadina Expressway. O întrebare frecventã în lucrãrile sale este dacã orasele sunt construite pentru oameni sau pentru masini. Este arestatã de douã ori în timpul demonstratiilor. Datoritã ei se reamenajeazã zona St. Lawrence unde se construise un proiect de case pentru oamenii sãraci. Devine cetatean canadian în 1974 declarãnd scriitorului James Howard Kunstler cã nu era posibilã dubla cetatenie la acel timp deci se subãntelege cã cetatenia americana a fost pierdutã.
În 1980, studiazã din punct de vedere urbanistic desptirea provinciei Quebec's in cartea sa The Question of Separatism: Quebec and the Struggle over Separation. Jacobs era pentru Province of Toronto de a se separa de Ontario. Jacobs spunea “Pentru a înflori, orasele secolului 21 trebuie sã se separe politic de zonele înconjuratoare”.
A devenit ofiter al Ordinului Canadei în 1996 pentru scrierile si comentariile care pun întrebãri si dau de gãndit legat de dezvoltarea urbanã. Comitetul Sociologiei Urbane si a Comunitãtii al Asociatiei Sociologice Americane (American Sociological Association) îi acordã premiul Contributie Determinantã De-a Lungul Vietii (Outstanding Lifetime Contribution) în anul 2002. În 1997, primãria orasului Toronto sponsorizeazã o conferinta cu titlul”Jane Jacobs-Idei care Conteazã "Jane Jacobs: Ideas That Matter", care conduce la scrierea unei carti cu acelasi nume. La sfãrsitul conferintei se creazã premiul cu numele Jane Jacobs ( the Jane Jacobs Prize ). El constã în acordarea sumei de $5,000 timp de trei ani pentru eroii necunoscuti ai orasului Toronto mai precis, cetãtenilor care sunt angajati în activitãti care contribuie la vitalitatea orasului.
Foto 2 Jacobs cu Spencer Beebe de la Ecotrust in Portland, Oregon, 2004.
Jacobs a sustinut politic anumiti candidati . Ea se opune amalgamãrii orasului Toronto în 1997 sustinãnd cã în acest fel comunitãtile vor avea mai putinã putere în cadrul noii structuri. Ea sustine pe ecologistul Tooker Gomberg, care pierde alegerile pentru primarul orasului Toronto din anul 2000. Este consultant al lui David Miller care cãstigã alegerile din 2003 la acel moment se creadea ca va sta mult ca primar. În timpul campaniei pentru primarie, Jacobs este împotriva construirii unui pod care sã uneasca malul lacului cu aeroportul de pe insulã. Dupã alegeri hotãrãrea Consiliului orasului Toronto este schimbatã si proiectul podului este sistat. TCCA renoveazã bacurile care înca functioneazã.
De asemeni ea lupta împotriva planului colegiului Royal St. George's College ( o scoala asezatã lãngã resedinta sa de mult timp în cartierul Annex ) care însemna reconfigurarea cartierului în totalitate. Jacobs sugerase nu numai ca aceasta sã fie opritã dar mai mult ca scoala sãa fie scoasã afarã din cartier.
Desi consiliul orasului Toronto intial a respins proiectul hotãrãrea este schimbatã si proiectul va primi aprobarea de la Ontario Municipal Board (OMB) cand oponentii nu au putut aduce dovezi si martori credibili retrãgãnd opozitia în timpul audientelor.
De asemeni are o mare influentã asupra dezvoltãrii orasului Vancouver, ea fiind denumita "the mother of Vancouverism", ( mama vancouverismului) fãcãnd referire la faptul ca orasul foloseste filozofia ei de “densitate bunã”.
Jacobs moare în Toronto Western Hospital în varsta de 89 de ani la 25 aprilie 2006, în urma unui atac la inimã. Rãmãn în urmã fratele sau James Butzner; cei doi fii James and Ned, fiica Burgin Jacobs; doi nepoti si doi strã-strã nepoti. La moartea sa familia declarã: “ Ceea ce e important este nu ca ea a murit ci ca ea a trãit si cã munca ei a influentat modul în care gãndim. Vã rugam sã vã aduceti aminte de ea citindu-i cartile si folosind ideile ei.”
Mostenire
Lui Jacobs si lui Lewis Mumford li se datorezã noua miscare New Urbanist
Citãm din publicatiile dãnsei:
“ Reason: Cum credeti ca veti fii cel mai mult amintitã? Dumneavoastrã ati stat in fata buldozerelor federale si a celor care voiau sã reãnnoiascã orasul si ati spus ca ei distrug vasele de sãnge ale orasului. Asa sã îsi aducã aminte?
Jacbos: Nu. Dacã trebuie sa fiu amintitã ca un gãnditor al secolului, cel mai important lucru cu care am contribuit este discutia mea despre ce face sã aparã expansiunea economicã. Acest lucru a fost în mintile tuturor dintodeauna. Cred cã acum stiu rãspunsul.
Expansiune si dezvoltare nu sunt unul si acelasi lucru. Dezvoltarea este diferenta fata de ceea ce a existat deja. Orice lucru nou care se întamplã este ceva diferit de un lucru precedent, începãnd cu o nouã talpa la pantofi pãnã la schimbari în legislatie. Expansiunea este o crestere în mãrime sau în volum a unei activitãti. Acesta este un lucru diferit.
Eu m-am ocupat de aceste notiuni în douã feluri diferite. Cãnd am scris “The economy of cities”, am scris despre înlocuirea importului si cum se extinde economia dar si viata economicã în acelasi timp. Pe mãsurã ce un oras înlocuieste importul îsi schimbã importul de asemeni. Asta nu înseamnã cã va importa mai putin, el va avea tot ceea ce avea înainte.
Reason: Este un joc la care suma este zero. Este o plãcintã care devine tot mai mare.
Jacobs: Acesta este mecanismul. Teoria este cea pe care o explic în “The Nature of Economis”. Este ceva similar cu ceea ce se întãmplã cu biomasa, suma totalã a întregii flore si faune din zonã. Energia, materialul care e implicat, nu doar scapã comunitãtii ca export. Ea continuã sã fie folositã de comunitate, asa cum si în pãdurea tropicalã reziduurile de la diferite organisme, plante si animale sunt folosite de alte organisme.
Jane Jacobs, "City Views: Urban studies legend Jane Jacobs on gentrification, the New Urbanism, and her legacy", Revista Reason, iunie 2001, Reporter: Bill Steigerwald
Jacobs are cele mai mari contributii la teoria economicã si cel mai mare impact în planificarea urbanã. Observatiile sale legate de felul în care functioneazã orasele revolutioneazã profesiunea de planificator urban si discrediteaza modele acceptate de planificare care dominau la acea perioadã. Edward Glaeser Economistul de la Harvard, care influentase în acea perioadã si era cunoscut pentru studiile sale urbane, recunoaste (2007-01-19) ca Jane Jacobs a facut bine cãnd l-a atacat pe Moses pentru cã “înlocuia cartiere care functionau bine cu turnuri inspirate de arhitectul Le Corbusier”. Glaeser este de acord cã aceste housing projects (proiecte de case pentru persoane cu salariu mic) au fost cele mai mari dezastre ale lui Moses. "Moses a cheltuit milioane si a evacuat zeci de mii de oameni pentru a crea clãdiri care au devenit mai apoi centre ale crimei, sãraciei si disperãrii (Glaeser 2007-01-19)."
Jacobs este de asemeni renumitã pentru cã a introdus concepte ca "Ballet of the Sidewalk" (baletul trotoarelor) si "Eyes on the Street" (ochii pe stradã), ceea ce se va numi mai apoi supraveghere naturalã.
Conceptul a influentat enorm planificatorii si arhitectii ca Oscar Newman, care a prelucrat ideea într-o serie de studii care vor culmina cu teoria spatiului defensibil. Lucrãrile lui Jacobs si Newman vor avea impact asupra politicii americane privitor la housing policy prin Programul HOPE VI, prin care Departamentul de Locuinte si Dezvoltare Urbana a USA (United States Department of Housing and Urban Development) demoleaza blocurile turn si le inlocuieste cu blocuri mai mici avãnd locatari cu venit mixt.
De-a lungul vietii sale Jacobs a luptat ca sã schimbe modul în care se fãcea dezvoltarea la orase. Sustinãnd cã orasele erau ca niste fiinte care trãiesc si cã aveau ecosisteme, ea a introdus si a luptat pentru idei ca "mixed use" development – blocuri în folosintã de persoane cu diferite venituri mai mari sau mai mici, si bottom-up planning-planificarea de jos în sus. Critica sa severã legata de "slum clearing"- dãrãmarea periferiilor mai sãrace si "high-rise housing" projects- proiecte de turnuri pentru persoane cu venit mic, a reusit sã discrediteze aceste concepte universal acceptate.
Jane Jacobs va fii amintitã ca fiind sustinãtoarea dezvoltarii oraselor cu grijã si cu întelepciune si care a lãsat în urmã “un testament de împuternicire a cetãtenilor de avea încredere în bunul lor simt si de a deveni apãrãtori ai locurilor în care trãiesc.”
Desi atentia lui Jane Jacobs se îndreaptã mai ales asupra orasului New York, argumentele sale sunt identificate ca universale. De exemplu opozitia sa contra demolãrii cartierelor urbane pentru proiecte de reînnoire urbanã au fost mai ales receptate în Melbourne, Australia. În Melbourne în 1960, asociatiile de locatari au luptat împotriva proiectelor de blocuri pe zone întinse ale asociatiei Housing Commission of Victoria, care sustineau ei, nu tineau cont de comunitãtile locale.
De-a lungul vietii sale Jane Jacobs a luptat împotriva ideilor principale ale planificãrii. Desi Statele Unite ale Americii este o natiune de suburbii totusi lucrãrile lui Jacobs au contribuit la revitalizarea viatii oraselor. Datoritã ideilor sale astãzi multe cartiere cu probleme mai curãnd sunt gentrificate decãt sã fie dãrãmate pentru a da loc la o nouã dezvoltare.
“ Am devenit atãt de lipsiti de responsabilitate ca si oameni, cã nu ne mai intereseaza cum merg lucrurile ci numai ce impresie rapidã fac. Dacã asta e adevarat atunci avem putina speranta pentru orasele noastre si poate pentru societatea noastrã. Dar eu nu cred ca este asa. ”
— Jane Jacobs, The Death And Life of Great American Cities, 1961
“ In cartea sa “Moartea si Viata Marilor Orase Americane” scrisã în 1961 Doamna Jacobs reuseste sã se ridice deasupra propriilor sale scrieri care criticã planificarea urbanã din sec 20 si propune principii noi, radicale pentru a reconstrui orasele. Într-un timp în care întelepciunea comunã si inspiratã cere dãrãmarea cartierelor sãrace si deschiderea de spatii noi, Doamna Jacobs prescrie mai multã diverstitate, denisitate si dinamism pentru a aglomera oameni si activitati împreunã într-un conglomerat de jungla urbanã veselã si voiasã
”
— Douglas Martin, The New York Times, April 25, 2006
Primarul orasului New York anunta Ziua Jane Jacobs, care se va tine la 28 iunie 2006. Orasul Toronto proclamã ziua de 4 mai 2007, ca Ziua Jane Jacobs în Toronto. Douã duzini de plimbãri gratuite în zona cartierelor din Toronto denumite “Plimbãrile lui Jane” sunt tinute pe 5 mai 2007. “Plimbarea lui Jane” se tine în New York pe 29 si 30 septembrie 2007 iar în 2008, evenimentul se va rãspãndi în alte 8 orase canadiene.
The Municipal Art Society din New York împreunã cu Fundatia Rockefeller vor gãzdui o expozitie "Jane Jacobs si viitorul oraslui New York" care se deschide la MAS pe 26 septembrie 2007. Expozitia doreste sã educe publicul legat de scrierile sale si activismul ei si încurajeazã noua generatie de a deveni activã legat de cartierele în care trãiesc. Existã si o publicatie a expozitiei care cuprinde eseuri si articole scrise de critici în arhitecturã, artisti, activisti si ziaristi ca Malcolm Gladwell, Reverend Billy, Robert Neuwirth, Tom Wolfe, Thomas de Monchaux si William McDonough. Multi dintre colaboratori participã la discutiile expozitiei care au luat loc în diferite clãdiri din oras în toamna anului 2007.
Medalia Jane Jacobs
Pentru a o onora pe Jacobs, Fundatia Rockefeller anuntã la 9 februarie 2007, cã se va acroda medalia Jane Jacobs , “pentru recunoasterea persoanelor care au o contributie importantã în gãndirea designului urban mai ales în orasul New York”. De la mijlocul anilor 50 pãnã la mijlocul anilor 60 departamentul umanist al fundatiei sponsorizeazã un program de cercetare "Urban Design Studies" pentru care Jacobs era cel mai bine reprezentantã.
The Canadian Urban Institute oferã un premiu denumit ” Premiul de realizãri deosebite de-a lungul vietii Jane Jacobs”. În 2011 cãstigãtor a fost Eberhard Zeidler.
Jacobs a primit Premiul Vincent Scully de la Muzeul National al Clãdirilor în 2000.
Criticism
Planificatorii si dezvoltatorii cu care ea s-a confruntat ca sã mentinã West Greenwich Village au fost cei care initial i-au criticat ideile. Robert Moses a fost rivalul ei principal din acea perioadã. De atunci ideile lui Jacobs au fost analizate de multe ori în legaturã cu rezultatele pe care le-au produs.
În locuri ca West Greenwich Village, factorii pe care ea i-a indicat cã vor mentine diversitatea economicã si culturalã au creat de fapt o gentrificare si cele mai ridicate preturi ale proprietãtilor din lume. Însãsi conversia magazinului de dulciuri care a devenit casa ei aratã linia viitorului si gentrificarea care va continua datoritã ideilor sale.
Cu toate acestea gentrificarea era de asemeni cauzatã de “influxul neasteptat de locatari cu afluentã care veneau înapoi în centrul orasului”. Ideile ei au influentat aceastã modã. De exemplu ea a fost pentru pãstrarea clãdirlor vechi datoritã lipsei de valoare economicã si de aceea puteau fii bune pentru oamenii sãraci. În acest sens ea le vedea ca fiind “garantii ale diversitãtii sociale” (Klemek, 2011:76). Faptul cã multe din structurile vechi au crescut ca valoare tocmai datorita vechimii lor era ceva neplauzibil în 1961. Gentrificarea a dominat critica ideilor de planificare ale lui Jacobs. Conceptele sale au fost criticate si mai mult. De exemplu desi ideile sale de planificare au fost cãteodatã lãudate ca universale, erau criticate ca fiind de neaplicat cãnd un oras creste de la 1 milion la 10 milioane ( asa cum se întãmplã în Lumea a Treia de multe ori). Aceste argumente sugereazã cã ideile lui Jacobs se pot aplica numai la orase de tipul New York, unde ea si-a dezvoltat ideile.
Economistul Tyler Cowen a criticat ideile sale pentru cã nu se ocupau de problema de scarã si infrastructurã si a sugerat cã economistii nu sunt de acord cu unele din ideile ei privind dezvoltarea.
Opere
The Death and Life of Great American Cities (Moartea si Viata Marilor Orase Americane)
Acesta este cartea care a influentat cel mai mult planificarea urbanã. Cititã de planificatori si de publicul larg, cartea este o criticã la adresa politicilor de reãnnoire urbanã din 1950 care spunea ea au distrus comunitãti si au creat spatii urbane artificiale si izolate. Jacobs dorea ca legislatia privind zonele de construit sã disparã si sã apara legea liberei pieti la terenuri care ar duce la cartiere dense si cu folosinte multiple si cita mereu Greenwich Village ca un example de comunitate vibranta urbanã.
Robert Caro se referã la carte ca avãnd o mare putere de influentã, cãnd o mentioneazã în cartea sa The Power Broker, biografia lui Robert Moses, care a cãstigat premiul Pulitzer, dar surprinzator Caro nu o pomeneste pe Jacobs pe nume nici mãcar o data în carte desi Jacobs s-a împotrivit lui Moses legat de autostrada din Manhatten (Lower Manhattan Expressway).
Pe lãngã lectiile practice legat de planificare urbanã Death and Life , partea teoreticã a lucrarii se opune dezvoltãrii de tip modern. Jane Jacobs îsi aparã opiniile cu bun simt si anecdotic.
The Economy of Cities- Economia Oraselor
Acestã carte propune o tezã cum cã orasele sunt conducãtoare ale dezvoltarii economice. Argumentul cel mai important este deoarece cresterea explozivã economicã deriva din înlocuirea importului urban. Aceasta apare cãnd un oras începe sã producã local, lucruri pe care initial le importa ca de exemplu fabricile de biciclete din Tokyo au înlocuit importurile de biciclete în anii 1800. Jacobs aratã ca înlocuirea importului si productia localã dezvolta infrastructura, productia si abilitãtile oamenilor. Jacobs de asemeni spune ca productia crescutã si implicit exportul în alte orase le dau acelor orase o oportunitate ca sã intre în înlocuirea importului producãnd un ciclu de crestere pozitiv.
În primul capitol Jacobs sustine cã orasele au precedat agricultura. Ea spune cã comertul cu animale salbatice si cu grãne la oras a ajutat la diviziunea initiala a muncii pentru a descoperi functia de sot în agriculturã; aceste descoperiri s-au mutat mai apoi în afara orasului datoritã competitiilor legate de pãmant.
The Question of Separatism: Quebec and the Struggle over Sovereignty- Chestiunea Separarii:Quebec si Lupta pentru Suzeranitate
Cartea The Question of Separatism a inclus si a extins prezentarea lui Jacobs din anul 1979 în cadrul conferintelor Massey Lectures, intitulatã Canadian Cities and Sovereignty-Association. Publicatã în 1980 si republicatã în 2011 adaugãnd un interviu nepublicat din anul 2005, cartea aratã cã de fapt independenta Quebec ului ar fii buna pentru Montreal, Toronto, restul Canadei si pentru lume; si cã aceastã independentã poate fii atinsa prin mijloace pasnice. Ca si caz precedent ea vorbeste despre despartirea dintre Norvegia si Suedia si de faptul cã a îmbogatit ambele natiuni. Originile miscãrii secesioniste actuale se gãsesc în fenomenul Quiet Revolution si acestea sunt examinate împreunã cu istorica dependentã de resursele naturale pe care o are Canada si dependenta de fabricatia strãinã pentru dezvoltarea sa economicã. Jacobs spune cã aceastã viziune este colonialã si de aceea retrogradã, amintind de exemplu cã schiurile si mobilierul Canada le cumparã din Norvegia sau fabrici care apartin norvegienilor din Canada, ultima fiind datoratã tarifelor canadiene care ajutã aceste fabrici sã creascã aici. Opinia publica despre persoane politice ca René Lévesque, Claude Ryan, si Prime Minister Pierre Trudeau sunt critic analizate si de exemplu se aratã cã nu se recunoaste cã a avea doua monezi este esential pentru succesul unui Quebec independent si a unei Canade mai mici, o idee care este centralã în cartea sa.
Jacobs accentueazã cã Montreal trebuie sã continue sã îsi dezvolte primul loc în cultura quebecoasã dar aceasta nevoie nu trebuie sã fie îndeplinitã prin tendintele crescute ale Montrealului de a fi un oras regiune, tendinte care par a arata servitudinea economicã, politica si culturalã cãtre orasul Toronto care vorbeste limba englezã. Acest rezultat spune Jacobs pe termen lung va sfãrsi prin independenta Quebec-ului si va deprecia si viitorul Canadei. Ea continuã cu observatia cã secesiunea politica nu înseamnã faliment economic si politic si cã aceastã preconceptie este rezultatul Epocii Luminilor, care a perceput natura ca o fortã care este “standard, uniformã, universalã si imuabilã”. De atunci naturalistii si cititorii lor au inteles cã natura este o forta pentru diversitate si ca “ diversitatea în sine însãsi este în esentã excelentã”. Un bunã secesiune, spune Jacobs poate duce la o bunã diversitate, iar Quebec si Canada sunt capabile de amãndouã si trebuie sã le facã pe amãndoua dacã vor sã supravietuiascã.
Cities and the Wealth of Nations- Orasele si Bogatia Natiunilor
Cities and the Wealth of Nations încearcã sã realizeze pentru economie ceea ceThe Death and Life of Great American Cities a fãcut pentru planificarea urbanã desi atentie acordatã acestei cãrti nu se comparã cu cea datã “Mortii si Vietii Marilor Orase Americane”. Începãnd cu o tratare concisã a economiei clasice, cartea luptã contra unor principiii fundamentale accepate de marii economisti. Economistii clasici si cei neo- clasici considerã statul natiune ca fiind marele jucãtor în macro-economie. Jacobs este de pãrere cã nu statul natiune ci mai degrabã orasul este marele jucator în acest joc modial. Ea readuce în memorie idea de înlocuire a importului dintr-o carte anterioarã The Economy of Cities, speculãnd în legaturã cu viitoarele consecinte datorate considerãrii orasului ca fiind primul iar natiunea ca fiind a doua sau chiar neavãnd un rol deloc.
Systems of Survival- Sisteme de supravietuire
Systems of Survival: A Dialogue on the Moral Foundations of Commerce and Politics ( Un dialog despre fundamentele morale ale comertului si politicii) se mutã în afara orasului, studiind partea moralã a muncii. Ca si în alte lucrãri autoarea se apropie de orice subiect îcepãnd mai întãi prin a-l observa. Aceastã carte este scrisã sub forma unui dialog platonic. Se pare ca metoda ei este de a lua bucati din ziare legate de judecati morale , de a le colecta si sorta pentru a ajunge la concluzia cã ele au doua feluri de a fi din punct de vedere al caracterului moral, puncte mutual exclusive. Ea le denumeste “"sindromul moral A", sau cel comercial si " sindromul moral B", sau cel protector. Ea spune ca sindromul moral comercial se aplicã la cei care sunt proprietari de afaceri, oameni de stiintã, fermieri si cei care lucreazã în comert. Sindromul moral protector se aplica la guvern, afaceri fãrã profit, institutii religioase. De asemeni ea spune ca acestea sunt fixe si nu se schimbã de-a lungul timpului.
Trebuie subliniat ca Jane Jacobs sustine o idee despre moralitatea muncii si nu despre toate ideile morale. Acestea din urmã care nu sunt incluse în sindromul ei se aplicã la ambele feluri.
Ea descrie ceea ce se întãmplã cãnd acestea sunt amestecate, arãtand lucrãrile mafiei si ale comunismului si ce se întãmplã cãnd politia metroului din New York primeste bonusuri – aceasta fiind intrepretatã ca o parte a unei analize mai largi.
The Nature of Economies-Natura Economiei
The Nature of Economies, este un dialog între prieteni pornind de la aceeasi premizã ”oamenii existã numai în naturã ca parte a ordinii naturale în toate aspectele” (p ix) si argumenteazã cã aceleasi principii care stau la baza ecosistemelor stau si la baza economiilor: “dezvoltarea si co-dezvoltarea prin diferentiere si combinatii; expansiunea prin diversificare, folosirea multiplã a energiei; auto mentinerea prin re-încãrcãre.” (p82).
Personajele ei discutã patru metode prin care “sistemele dinamice stabile” pot evita colapsul: “bifurcatia;bucle pozitive de auto-criticã; controale de autocriticã negativã; si adaptãrile în caz de urgentã” (p86). Conversatiile lor acoperã “natura dublã a supravietuirii celui mai adaptat” ( trãsãturi pentru a evita distrugerea habitatului si succesul în competitia pentru alimentare si înmultire p119), si imprevizibilitatea, inclusiv efectul fluturelui caracterizat în termeni de multiplicare a variabilelor ca si rãspuns disproportionat la cauzã si auto-organizare unde “un sistem poate sã se realizeze pe sine însusi de-a lungul timpului” (p137).
De-a lungul dialogului, personajele exploreazã si examineazã similitudinile între functionarea ecosistemelor si a economiilor. Subiectele includ dezvoltarea mediului si a economiei, crestere si expansiunea si felul în care economiile si mediile se mentin în viatã prin “re-încãrcare”. Jacobs de asemeni comenteazã despre natura diversitãtii economice si biologice si rolul ei în dezvoltarea si cresterea celor douã tipuri de sisteme.
Cartea dã multe exemple din economie si din biologie fapt care dã credibilitate cãrtii si o face mai inteligibilã chiar dacã este densã. Conceptele sunt ilustrate prin exemple economice si biologice care aratã coerenta între cele douã lumi.
Un lucru interesant este creatia “a ceva din nimic” – o economie din nimic. În lumea biologicã, energia gratuitã este de la soare iar în lumea economicã creativitatea umanã si resursele naturale aduc aceasta energie gratuitã cel putin ca energie necesarã la început. Un alt înteles adãnc este crearea diversitãtii economice prin combinatii a diferitelor tehnologii, de exemplu masina de scris si televiziunea au creat sistemul computerului: aceasta poate duce la creearea a “noi feluri de muncã”
Dark Age Ahead- O epocã întunecatã înainte
Publicatã în 2004 la Random House, în aceastã carte Jacobs spune ca civilizatia nord americanã dã semne de decãdere comparabile cu ale imperiului roman. Teza sa se sprijinã pe cei “5 piloni ai culturii de care depinde dacã stãm fermi pe picioare” care sunt: familia (comunitatea), educatia, stiinta, guvern reprezentativ si taxe, si codul etic al profesionistilor si al corporatiilor. Asa cum sugereazã si titlul autoarea este foarte pesimistã în comparatie cu cãrtile sale anterioare. Totusi în concluzie ea scrie: “ La un moment dat este greu sã spui dacã fortele vietii culturale sau ale mortii sunt în crestere. Este rãspãndirea în suburbii, care reprezintã moartea comunitãtilor si irosirea de teren, timp si energie un semn de decadere? Ori este interesul crescut pentru a preveni rãspãndirea un semn de vitalitate si adaptabilitate a culturii nord americane? S-ar putea ca amãndouã sã fie adevarate.”
Bibliografie
• The Death and Life of Great American Cities (1961) New York: Random House. ISBN 0-679-60047-7
• The Economy of Cities (1969) ISBN 0-394-70584-X
• The Question of Separatism: Quebec and the Struggle over Sovereignty (1980 Random House and 2011 Baraka Books) ISBN 978-1-926824-06-2
• Cities and the Wealth of Nations (1984) ISBN 0-394-72911-0
• Systems of Survival: A Dialogue on the Moral Foundations of Commerce and Politics (1992) ISBN 0-679-74816-4
• The Nature of Economies (2000) New York: Random House, The Modern Library. ISBN 0-679-60340-9
• Dark Age Ahead (2004) ISBN 1-4000-6232-2
Dana Mateescu
\Toronto
|
Dana Mateescu 12/26/2023 |
Contact: |
|
|
