Poeme pentru România
ÎNTÂI DECEMBRIE
frați români - veniți la sărbătoare.
este ziua sfântă-a ȚĂRII noastre
care și-a zidit în constelații
un prestigiu - printre mii de astre.
grâne-avem, dar pâinea e puțină.
aurul - ni-l șterpelesc străinii.
dincolo de Tisa și de Nistru
ne tânjesc hotarele
vecinii.
dar s-a dus sezonul cu Mioare,
când muream ca proștii - pe câmpie;
la academiile moderne
am aflat - și lumea vrem să știe:
ROMÂNIA nu-i o mămăligă
din care să roadă toți coioții.
ȚARA mea nu este o amantă
pe care s-o tăvălească - hoții.
Voi străini n-atingeți TRICOLORUL.
astăzi nu e sărbătoarea voastră.
mergeți și strigați
n altă parte;
sărbătoarea ȚĂRII este- a noastră!
EU SUNT ROMÂNIA!
-românilor de pretutindeni-
eu sunt Traian și Decebal,
Burebista Deceneu
și eu mă trag dintre străbunii
ce-au zămislit poporul meu.
sunt o fântână de credință,
sunt pruncul care sorb din ea.
Ceahlăul sunt și Caraimanul
cu fruntea în a Țării stea.
sunt Dunărea și Nistrul, Prutul,
ce-mbrățișează ROMÂNIA.
Oltul și Jiul sunt și doina
care ne cântă veșnicia.
sunt Marea Neagră cea albastră.
fereastra Țării sunt spre zări.
un tulnic sunt, un nai, un fluier
ce cânt cu doru-n emigrări.
soldatul sunt, cu arma-n mână
și tricolorul sfânt - pe piept,
care-am jurat cu Țara-n suflet
să stau de strajă dur
și drept.
o mănăstire sunt pe munte.
sunt o biserică
la șes,
să proslăvesc cu crucea-n mână
credința ce ne-am fost ales.
eu sunt poetul - rațiunea
ce stă cu pieptu-n timpul crunt.
sunt pâinea, pacea și speranța;
în veci: EU ROMÂNIA SUNT!
ȚARA FURATĂ
la Ziua României voi fi trist.
dușmanii Țării m-au gonit de-acasă.
ne-a prigont partidul comunist.
prin lume
nimănui de noi nu-i pasă.
dușmanii națiunii sunt și-au fost.
citiți în cartea noastră de istorii.
de câte ori a fost s-avem un rost
ne-au tras pe roată grabnic - trădătorii.
sunt mândru că scobor din Decebal.
sunt neam cu Ștefan, Cloșca și Bălcescu.
eu am vâslit pe greul vieții val
spre fratele mai mare - Eminescu.
străbunii dorm
le fie somnul lin.
eu am rămas și trec prin ev cu anii,
și-s trist - pe cerul Țării carpatin
azi croncăne sub Tricolor - dușmanii.
din neamul nostru nu mai cresc eroi.
poporul este obosit - săracul.
chiar prin străini dușmanii-s printre noi;
români de-ai noștri logodiți cu dracul.
poporul meu e calm de mii de ani.
românilor
atât le mai rămâne,
să îi injure zilnic pe tirani
murmurând surd - deșteaptă-te române
treziți-vă!..așa le strig și eu
românilor îngenunchiați pe-acasă.
cerșim speranțe de la Dumnezeu
sperând că Tatăl-Nostru nu
ne lasă.
ne îngenunche veacul anticrist.
prin lume nimănui de noi nu-i pasă.
de Ziua României voi fi trist;
dușmanii mi-au furat Țara de-acasă
VREREA NOASTRĂ
să fie Țara veșnic înfrățită.
românul pe român să-mbrățișeze.
și Dumnezeu, din slava-I preamărită,
pe frații buni să-i binecuvânteze.
Goga în OLTUL, a cântat Unirea.
Coșbuc, prin versuri a slăvit țăranii.
poeții toți visat-au devenire
și visul lor s-a conturat cu anii.
Labiș și Filip strigă dintr-o parte.
Vieru și Dabija - din cealaltă,
Iar Prutul și trist Nistrul de departe,
deschid către acasă sfântă poartă.
Ardealul a trecut spre noi Carpații
și Oltu-nstrăinat s-a-ntors acasă.
aceeași limbă o vorbim toți frații
și doinele în vaduri doruri lasă...
strădincolo de Prut ne este Nistrul.
el dă din aripi să se-ntoarcă-n Țară.
e mort prin cronici secolul sinistru
și-i Basarabia a noastră iară.
ca o maramă tricoloră-i Țara,
de pe la Nistru, Prut, la Beba Veche;
și vrerea noastră-i să se ducă sfara
că România-i azi fără pereche.
să cânte în azur păsări măiastre,
de la Carpați până-n fruntariul Mării
și să vestim spre zările albastre
că e UNIREA MARE - vrerea Țării!
VENIȚI LA ALBA!
-tuturor românilor-
aici, la ALBA-IULIA, ca ieri
neamul străbun și-a împlinit menirea,
când cei mai curajoși țărani, boieri,
pe glia largă au făcut UNIREA.
veniți din patru zări români fârtați
HORA UNIRII largă ne cuprinde.
veniți sub tricoloare și cântați
imnul de viață care-n piept se-aprinde.
munteni și moldoveni și tu Ardeal,
veniți ca la istorica chemare
ce a-mplinit mărețul ideal
și-am înfrățit o ROMÂNIE mare.
în LIMBA ROMÂNEASCĂ ne iubim.
dorința ancestrală ne unește;
pe glia românească ne nuntim,
doinim, horim sau plângem românește.
un CENTENAR un veac de viitor.
am împlinit chemarea cea străbună :
suntem uniți pe veci sub tricolor
istoria la ALBA ne adună!...
Vulturul Creștin
de fapt eu sunt un vultur carpatin
cu aripi de la Dunăre la Tisa,
să cânt pe românește, să mă-nchin
pe unde-n veac românul plânsu-mi-sa.
In limba românească pot doini,
Hora unirii peste plai se-ngână,
În românește voi mărșălui
Încolonat în armia română.
Să îmi iubesc femeia-n limba mea
Când muguri noi în grai mi s-or aprinde,
De sărbători, când magii vin din stea,
feciorii-n limba mea să mă colinde.
La Sfânta cruce de pe Caraiman
Să rostui rugăciuni pe românește
și să îmi intre-n casă an de an
popi ortodocși, cu DOAMNE
MILUIEȘTE...
când ne mai bate bunul Dumnezeu
printre păcatele terestre - certe,
poetul păcătos...acesta...eu,
să-L rog pe românește să ne ierte.
ce bine e săplângi în limba ta!
ce bine e să facem nunți ca-nbasme
când are cine bine-cuvânta
prin viața ponegrită de fantasme.
și când o fi să fiu vultur bătrân
și o să zbor la Doamne-miluiește,
femeia mea cu busuioc în sân,
să mă jelească tristă...românește.
DIALOG CU PATRIA
Motto:
eu, după alegeri,
n-am alte prelegeri
ce amintiri mă ard din România?
acolo mi-au furat copilăria
și am purtat sub colțul meu de cer,
o zdreanță roșie
de pionier.
când s-au tocit bietele petice,
mi-au înmînat carnet de UTC
și mi-au promis că-n veacul meu torid
pot să ajung
chiar membru de partid!
rigoarea vieții nu m-a ocolit
și când am fost flăcău înzdrăvenit,
ca veacul roșu mai amar să-mi fie,
m-au judecat și
dus la pușcărie.
dar am ieșit de-acolo mai poet
și m-am lovit de vechiul parapet
care mă hărțuia ca o osândă:
cenzura de partid veghea la pândă.
mînat de tinerețe m-am trîntit
cu politruci dar nu i-am biruit,
iar Țara mea prin secolul cel greu,
mi-a fost o pușcărie VAI DE EU!
și-am emigrat
părinții mi-au murit,
din șase frați, patru s-au prăpădit.
românii mei - noi guvernanți votează
dar znaga vieții nu-i de loc mai brează.
de-acum, am în răboj optzeci de ani.
am și prieteni, dar și mulți dușmani.
biet emigrant
mă-nchin la ROMÂNIA
să-mi redea ȚARA și copilăria!
Doina libertății
Foaie verde libertate,
Dunărea ne strigă-n sânge.
Țara cu cuțitu-n spate
Strigă-n veac dar nu se frânge.
Din Ceahlău răsună bucium,
Geme țara în junghere
Și de foame și de zbucium
Rabdă neamul în durere.
Doina mea de libertate,
Dacă-mi ești din neam și sânge,
Măi române, măi bărbate,
Fii cu noi când Țara plânge.
Țară, unde-ți sunt bărbații?
Cine mi te-nstrăinează?
Prin istorie, ca frații,
Treji, copii tăi veghează
Treji, copii tăi veghează
Prin istorie ca frații.
Cine mi te-nstrăinează
Țară...unde-ți sunt bărbații?
Fii cu noi când Țara plânge
Măi române , măi bărbate,
Dacă-mi ești de-un neam și sânge;
Doina mea de libertate...
Geme țara in junghere,
Din Ceahlau răsună bucium,
Rabdă neamul în durere
Și de foame și de zbucium;
Strigă-n veac dar nu se frânge
Țara cu cuțitu-n spate,
Dunărea ne curge-n sânge:
Foaie verde LIBERTATE.
George Filip. Montreal
|
George Filip. Montreal 12/1/2023 |
Contact: |
|
|
