Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Ecouri ale zilei de 1 Decembrie 1918

Împrejurările vieții m-au făcut să-mi duc existența în Ardeal mai mulți ani, aproape toată tinerețea mea. Multe erau diferențele între Ardeal și partea de sud a țării, de unde veneam: portul, graiul, obiceiurie, comportamentul... Obișnuită cu firea zgomotoasă și adeseori explozivă a bucureștenilor, muntenilor sau a oltenilor, ajunsă în Ardeal, nu conteneam să mă mir de vorba liniștită și comprtamentul mai supravegheat al locuitorilor de pe aceste meleaguri. Chiar când erau mai expansivi, comportamentul avea frâu bine strunit.

Deși România are un spațiu mic față de alte țări, unitatea în diversitate îi dă un spor de frumusețe. Un exemplu semnificativ pentru comportamentul mai temperat al ardelenilor, mi s-a părut că se desprinde semnificativ dintr-o relatare a unui detaliu din timpul marelui eveniment trăit cu mare intensitate de oameni la 1 Decembrie 1918.

Unui mai vârstic prieten, oftalmologul Coriolan Bucur, îi plăcea să-mi povestească despre impresiile tatălui său, preotul Iuliu Bucur din Târgu-Mureș care a participat la adunarea din Alba-Iulia, participare cu un entuziasm pe care l-a purtat în suflet pâna la fârșitul vieții.

Entuziasmul acelor zile care cuprinseseră zările, făcea ca bucuria lăsată în voia ei să zboare până în înaltul cerului. Pentru prima dată și spre durerea noastră, pentru singura dată, România se afla între hotarele ei firești, cu toate provinciile. Imaginea acestei Romanii „dodoloaț㔠cum ne spune Lucian Blaga, nu am mai avut-o din 1940 încoa și nu o putem încă întrezări curând. Atunci era marea bucurie a oamenilor pentru înfăptuirea unei dreptăți la care am sperat o prea lungă vreme, dar era și speranța unei țări înfloritoare. Visul acesta s-a implinit. În următorii ani, am avut maximum de înflorire economică, de dezvoltare a artelor și culturii, de apogeu în politică...Așa îmi explic de ce o vârstică prietenă a familiei noaste care a călătorit mult în lume, când era întrebată unde ar dori să trăiască de-ar avea posibilitatea să-și aleagă țara, răspundea invariabil: ”În România din perioada interbelică.”
Așadar, entuziasmul oamenilor din acele zile avea un profund temei. Se cutremura pământul și zările de atâta bucurie. La adunarea de la Alba-Iulia, lângă preotul Iuliu Bucur, se nimerise un om cam între două vârste, îmbrăcat în straie tărănești, curate, așa cum erau toți cei prezenți, semn de respect pentru această zi cu totul deosebită. Omul striga din toți plămânii:
TRĂIAAAASCĂ ROMÂNIA MARE!!! TRĂIAAAASCĂ UNIREA!!!
TRĂIAAAASCĂ IULIU MANIU !!!

Răsuna vocea lui ca un tulnic. Lângă el, soția, în costum național, îi ținea isonul. Când a apărut Iuliu Maniu, entuziasmul a făcut să străbată fiori în toată suflarea. Uralele nu mai conteneau. Atunci, preotul Iuliu Bucur i-a făcut semn cu mâna vecinului să se domolească și i-a șoptit cu blândețe: „Bine, bine, bade dragă, acum hai și-om asculta ce ne spune domnul Iuliu Maniu”. Dar omul l-a privit cu ochii scânteind și i-a răspuns promt și deplin stăpân pe el: „ Nu pot, domnule părinte, să mă ietați, nu pot, trebuie să mai strig până mă stâmpăr. Am venit din creierul munților cu femeia mea o zi și o noapte pe drum cu carul cu boi ca să putem striga aice ni. Trebuie să strig ca să îmi găsesc stâmpărul. Și iarăși a început: TRĂIAAAASCĂ ROMÂNIA MARE!!! TRĂIAAAASCĂ UNIREA!!! TRĂIAAAASCĂ IULIU MANIU !!!...

În pieptul acestui om care nu-și găsea „stâmpărul”, deși se vedea că este un om cu vorbă și purtare cumpănite, ca și toți ardelenii, se simțea suflarea întregului nostru neam, așa cum nu a mai fost niciodată, moment rămas unic în istoria noatră. Ziua aceasta a fost pe deplin îndreptățită să devină Ziua Națională a României.
Glasul acela din istorie se contopește cu cel al nostru de astăzi și din viitor în urarea:


LA MULȚI ANI ROMÂNIA DE ZIUA NAȚIONALĂ!

Elena Buică - Toronto






Elena Buică - Toronto    12/1/2023


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian