Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Poezii de 1 Decembrie - Ziua României

NOI VREM SĂ NE UNIM CU TARA

,,Noi vem să ne unim cu tara’’, gândea opinca adunată
Sub fulguiala de sperante la Alba Iulia-mpărată,
Să fim rotundul unei patrii cu toti ce au același grai
Si de milenii tot frământă tărâna ăstei guri de rai.

,,Noi vrem să ne unim cu tara’’ si-au zis trudiții din Ardeal
Căzuti sub biciul de obidă a grofului stăpân pe-un deal,
Pe câmpul cel luat cu sila, ce împrejururi nu-i ajung
Pe care ei, truditii nostrii, îl tot munceau ca boii-n jug.

,,Noi vrem să ne unim cu tara’’ a fost un zvon din deal în deal
La cei români la care soarta cuibar făcutu-le-a-n Ardeal,
Crezând că astfel vor întoarce norocul care l-au pierdut
Si-apoi uniți vor fi puterea, ce-o face tării ‘naltul scut.

,, Noi vrem să ne unim cu tara’’ a fost fior de vremi grăbite,
Voința lacrimei uscate în cele timpuri obidite,
Ce-au adunat măruntul tării în clipa mare de-nălțare,
S-o facă filă de istorii, nădejde vesnic urcătoare.

,,Noi vrem uniti să fim cu tara’’, că doar așa vom fi vecie,
Nu risipiti si în dihonii, robind la alti stăpâni pe glie,
Că soarta noastră si a tării e pumnul strâns, ce dă putere
Durerii toată adunată, ce fi-va mâine, înviere.
**
Asa gândit-au toti de-o seamă la Alba Iulia-mpărată,
Când fost-au într-un gând si-o faptă înăltătoare si bărbată,
Ce mi-au făcu UNIREA MARE pe-ntinsul gliei strămosesti,
Să stie toți c-aici de-apururi, vor bate inimi românesti.

***

ALBA IULIA-MPĂRATĂ

Zi de Mare Sărbătoare, când, la Alba Împărată,
Neamul nostru, de milenii , vrut-a nația-nchegată
Într-o limbă și-ntr-o vrere în gândire și-n simțire,
Ca să-mi fie pumn furtunii, pentru vremea ce-o să vie.

De-asta-n NOUĂ SUTE OPȘPE, pe câmpia din Cetate,
Vrerea neamului aceasta și-a făcut sfănta dreptate,
Renntregindu-se pe sine din fărâme și din părți,
Ce tot fost-au pân-atuncea pe la alți-n alte hărți.

Visul lui Mihai Viteazul, ,, pohta ‘’ lui ceia dorită,
Vredniciții lui, urmașii, i-au făcut-o împlinită,
Și ne-au dat-o ca avere s-o păstrăm din tată-n fii,
Până când din neamul ăsta, vom mai fi vre-o câțiva vii.
*
Pe catapeteasma țării stau de-acuma rânduiți,
De la Decebal străbunul, toți acei înșiruiți
Ce mereu în gând și faptă au avut SFÂNTA UNIRE,
A acelora de-o limbă, de un țel, de o vroire.

Scurtă fost-a bucuria clipei cele de unire,
Că mai marii lumii ăstei vrut-au altă sorocire,
Și din nou în despărțire pentr-o vreme ne-am aflat,
Până Cuza, domnul nostru, iarăși ne-a împreunat.
**
Azi, același gând ne mână, să mai facem o unire
Cu aceia de pe margini, ce-s sub altă stăpânire,
Ca să fie pe vecie sfântul nost’ PICIUOR de PLAI
Și pe el pururea-mi fie-mi, dulcea, GURA mea de RAI.
***
Puneți muc de lumânare pe altarul vost’ din suflet,
Când gândiți la toți aceia ce-au avut în a lor cuget,
Vrerea neamului și-a țării pentru clipa de mărire,
Ce cândva tot va să vină, pentru draga-mi românime.

Nu lăsați să sece vâna iubitorilor de țară,
Strângeți iar, cum mai făcut-ați, românimea de pe-afară,
Și-ntregiți într-o unire tot pământul românesc,
Că-i a Maicii cea GRĂDINĂ, darul sfântului ceresc.

***

UNIREA CEA MARE

Din ce-am fost odată, mare-mpărăție
Ce și-a-ntins hotarul către larga zare,
S-a ajuns în vreme, neamul să îmi fie
Jumătăți de țară prinse în hotare.

Câte Doamne zbateri, câtă umilință,
Câte lupte, jertfe, câte vieți curmate,
Câte rugi la Tine, în smerit, căință,
N-am ‘nălțat Mărite vremi nenumărate.

Ne-a unit o clipă MARELE VITEAZUL,
Sub un singur sceptru să îi fim ai lui,
Am crezut atuncea c-am trecut necazul
Și-i vom face dară, pofta dumnealui.

N-a fost ca să-mi fie timpul de răsplată
Pentru toată truda ce-am trecut-o-n veac,
A rămas spenanța pentru altădată
Să unim de-apururi vechiul neam de dac.

Vint-a Domnul CUZA, să ne-nfioreze
Mintea și credința, inima română,
Să fim toți o țară, suflete viteze
Puse-n palma sorții și așa rămână,

Când dorinți din inimi scrise într-o jalbă
S-au cerut să fie lângă țara mamă,
Sora Bucovina, sora Basarabă
S-au unit cu țara închizâd o rană.

Sora Transilvană, veșnic lăcrimată
Și-a luat destinul în a sale mâini
Și-n măreața clipă, Alba Împărată
Plămădit-a soarta dodoloaței pâini.

Astfel neamul vrut-a ca atunci rămână
Suflet lângă suflet, Romania Mare,
Veci să dăinuiască nația română
În cuibarul vremii, neînvinsă, tare.

***

MĂREAȚĂ ZI
E picurată Alba Împărată
C-o ploaie rece, tristă, mohorâtă,
E început de iarnă lăcrimată,
Venită pe hoțește, nedorită.

Așa a fost și-n clipa de sortire
Când s-a pornit Ardealul răbdător,
Spre Alba, cu dorința de unire
Sălășluită-n gândul tuturor.

Aveau în suflet încă adunată
Speranța că primi-vor înapoi,
Moșia lor de vremuri înstelată
Pe astă humă-n neam, de mari eroi.

Mihai Viteazul încă le-arătară
Că neamul nostru-i tare sub un scut,
Că-n vremea veche, ceea milenară,
Așa răzbit-a el, dintr-u-nceput.

Așa atunci, la Alba Împărată
Românii toți au fost de-un singur gând,
Să vadă românimea adunată
Sub tricolorul nostru fluturând.

Măreață zi, speranțe împlinite
În ninsul iernii ceea friguroasă,
Urmașii de urmași s-o țină minte
C-a fost cum nu e alta, mai frumoasă.
*
Cinstire ție neam prea răbdător
Că la-nceputul lunii lui Ningău,
Istoriei nu i-ai rămas dator
Și ți-ai făcut cum vrut-a, gândul tău.

***

ROMANIA MARE

E-ntâi Decembrie, o zi cu frig și zloată,
Dar azi, la ALBA IULIA-mpărată
Sărbătorim UNIREA noastră care,
Făcutu-mi-a de-un secol, cea ROMÂNIE MARE.

A fost atunci, demult, în cela timp,
Dorința de unire-n orice chip
A grăitorilor de limbă românescă,
Vechi trăitori sub pronia cerescă,
De-a fi-n frăție într-un singur gând
Românii-nnevoiți pe-acest pământ,
Să-i facă astfel visul împlinit
La cel ce ,,pohta mea,, el și-a voit.

Ce bucurie-a fost atuncea-n țară,
Că-mpreunați, neghina o să piară
Din huma românească, și-or sorbi
A Milcovului apă, și-or veni
Să-ncingă iară a unirii horă,
De-apururi fie-mi frate și cu soră
La greu, la împilări, la bucurii,
Pe-acest pământ, vecie de vecii.
*
Vă încinstesc mereu pe voi, cei care,
În arsul unui muc de lumânare,
V㠑nalț smerit din țandără de gând
Când pleoapa mea a rouă-i lăcrimând,
C-ați fost atunci, în fruntea celor care
Au vrut și mi-au făcut cea ROMÂNIE MARE,
Împreunându-ne pe toți ce îmi vorbesc,
Străbunul grai, pe plaiul românesc.

Veniți în an la Alba Împărată
Să arătăm mereu ca altădată,
Că-n cuget și-n simțiri suntem uniți,
Iar cei de-atunci mai încă-s amintiți
Că au făcut clipita mărețită,
A ROMÂNIEI MARI, REÎNTREGITĂ

***


A NEAMULUI EROI

ALBA IULIA ne vine, din prelunga viețuire
Când înțelepciunea vremii ne-a-nvățat să vrem unire,
Că doar ea și dorul țării ne va da sfânta putere
Ca să ținem laolaltă, moștenita cea avere.

În unire și-n virtute au luptat la Segetuza
Moșii și strămoșii noștri, să ne lase-n vatră spuza
Flăcării ce va aprinde focul jertfei pentru noi,
Ca să fim, când vremea cere, ne-nfricați și bravi eroi.

Zid am fost cu domnul MIRCEA în mirare și în fală,
Când în vale, la Rovine, mândra armie-otomană
A pierit în smârcul bălții de al nostru larg avânt,
Ce-a fost dorul libertății, care nu e vorbă-n vânt.

Domnul ȘTEFAN, cât trăit-a, tot purtatu-ne-a-n războaie
Să știm gustul libertății și-al nost’ braț să nu se-nmoaie,
Să ne nalțe-n fala lumii, toți din jurul lui să știe
Că cea nație română, este vifor la mânie.

Cu MIHAI, VITEAZUL nostru, am fost steauă în urcare,
Pildă la viitorime cum frumosul gând nu moare
Când e vorba ca norodul risipit să se unească,
Și sub mână domnitoare țara asta să renască.

Tot așa ne spuse CUZA, că unirea e putere
Și că țara strânsă-ntruna niciodată nu va piere
Când viața vamă dată, e plătita libertate,
Iară cei rămați în humă, de onoare-ave-vor parte.
*
Ridicați drapelul țării peste vechile morminte
Unde-și dorm vecia lungă, toți eroii dinainte,
Ce și-au dat viața vamă în vâltoarea unor lupte
Țării, neamului și lumii, în onoare și-n virtute.

Și în lacrima din suflet puneți rugă de iertare
Ca-n pomelnicul durerii aibă parte fiecare,
De o sfântă plecăciune ce din inimă le-om face,
Că trăim sfinția clipei, bucurându-ne de pace.

***


CU GÂND LA ALBA ÎMPĂRATĂ

De ce vi-s ochi-n lacrimi, iubitele-mi surori?
Frumoasa BASARABĂ și dulce BUCOVINĂ,
Dece-mi priviți la ceruri cum mi se duc cococri
Spre mama ce v-așteaptă de-atâta timp la cină?

Blestemu-i ca o umbră pe viața voastră toată
Și nu se dezlipește de voi măcar o zi,
Cu ce greșit-ați oare s-aveți această soartă?
Și când norocul încă la voi v-a reveni?

Vi-i prea frumoasă glia cu dealuri unduite,
La poale-aveți poiene amirosind a floare,
Păduri aveți prea dese cu frunze ruginite
Și prea vi-i dulce apa ce curge din izvoare.

Smerit e al vost’ suflet și-n toate răbdător,
Vi-i inima deschisă și vorba caldă, blândă,
Iar gândul vostru-i încă ades prea iertător
Și de frumos în toate ce-a inima-i flămândă.

Prea mult fior în suflet vă lăcrimează geana,
Iar cântul vostru încă de jale-i sugrumat,
În vers aveți dulceață ce lecuiește rana,
Iar jocul vi-i adesea cu pasu-mpiedicat.
*
Aveți vecini prea lacomi la soarele răsare
Și nesătui de toate când iau pe apucat,
Mereu se-ntind ca râia trecând peste cărare
Și-s mulți ca frunza-n codru când umblă la furat.

Ei sunt blestemul nostru și-al altora ca noi
Din învechite timpuri când au ajund pe-aici,
Când iau ceva cu sila, ei nu mai dau n-apoi
Și-ți amărăsc viață, sub lovituri de bici.

De-aceea doar în Domnul speranțele le punem
Ne scape de urgia ce a căzut pe noi,
Că de așa o ținem, putem atunci să spunem
Că-n veacul ăsta încă, iar fi-vom sub nevoi.

Ne trebuie UNIRE și DRAGOSTE DE FRATE,
Ne trebuie SIMȚIRE ne trebuie FIOR,
Ne trebuie și BRAȚE și INIMI MAI BĂRBATE,
Și DRAGOSTE DE ȚARĂ de NEAM și de POPOR.

Și unul să ne steie cu-al său curaj în frunte
Iar noi în a sa umbră să-i fim mereu aproape
Uniți s-avem cu toți tăria unui munte
Și-n veci să nu ne temem de luptă și de moarte.
*
Așa vom ține pietul la toți dușmanii lumii,
Așa ne veșnici-vom în fală și-n onoare,
Așa noi însfinți-vom cu viața fața humii
Și numele ne fi-va, o stea nemuritoare.
**
Aduceți de la Nistru, aduceți de la Tisa,
Din dulcea Bucovină, din sfânta Basarabă,
Acasă toți românii, ca mâine neamul ista
Să fie iar la Alba, la Sfânta Catedrală.

***


EU VĂ ÎNDEMN

Când florile de GHEAȚĂ îmi înfloreau ferești,
Mă PREUMBLAM cu gândul prin lumile cerești
Și îmi făceam pe-acolo CUIBARUL meu de vis,
Din NĂZUIRI aprinse, din DOR de necuprins,
Împreunând cu gândul MINUNI ce-s în ceresc,
Făcând din sterpe LUTURI,, un Rai dumnezeiesc.
*
Ne-a dat Măritul VISUL și aripi di-mpreună
Să CĂRĂRIM cu ele prin gânduri ce se-adună
În bobul nost’ de MINTE ce are-n el divin,
Ca să străbatem Raiuri și-adânci Genuni de CHIN,
Și binele și răul cu toții să-l SIMȚIM
Și ura și iubirea de-asemenea s-o ȘTIM,
Iertarea și-ncă jertfa ne NALȚE-n vrednicie,
Ca-n Raiul cel din ceruri, să VIEȚUIM vecie.

Noi, TRĂITORI o clipă pe globul cel de tină,
Ne PIERDEM în nimicuri, tot așteptând să vină
Cea vreme LINIȘTITĂ cu pace ne-ntreruptă
În timp ce GÂNDUL nostră, mereu se vrea la luptă,
Pentru averi, putere, și-ambiții belicoase,
DEDAȚI să fim apoie, PLĂCERII păcătoase.
*
De-așa GÂNDIȚI într-una, voi trăitori ca MINE,
În ură și minciună NICICÂND nu fi-va bine,
SCHIMBAȚI-vă dar gândul și visul și visarea,
Fi-ți DORITORI de bine și mi-ți primi IERTAREA,
Ca să puteți ÎNCEPE de-acum o viață nouă,
Și BINE să vă fie, de-a PURUREA și vouă.

***

URARE ȚĂRII MELE

Ne ține Tu Doamne pe GLIA STRĂBUNĂ,
În PACE și SLAVĂ mereu să trăim,
Din paiul câmpiei ți-om face CUNUNĂ,
Ca-n LUNGĂ VECIE aici să ne știm.

Ne fie strămoșii ISTORIE VIE,
În suflet și-n cuget mereu să-i PURTĂM,
Ne deie PUTERE a lor VREDNICIE,
Cât încă cu gândul mereu îi cătăm.

Iar umbră cât facem pe VATRA STRĂBUNĂ,
De fi-vom în cuget și-n suflet UNIȚI,
Nimic nu ne-o FRÂNGE cât stăm împreună
Și nu ne-or atinge a Iudei ARGINȚI.

Și dă-ne de-acuma cea MINTE din urmă
Și semeni să-i punem ne fie MODELE,
Să nu mai rămânem doar NEAM și o TURMĂ
Și toți ne vorbească că facem doar RELE.
*
Acuma mi-s vremuri prea mult NEVOITE,
Trăim în PĂCATE ce greu ne ROBESC,
Urmăm MINCINOASA cea gură ce minte,
Hulim VEGHETORUL din sfântul ceresc.

Iar dacă NĂPASTA pe noi se abate
ÎNVĂȚ să ne fie la cea NE-ASCULTARE,
E numai că astăzi cel frate cu frate
Uitat-au că NEAMUL e unul sub soare.
***
TREZEȘTE-NE Doamne că vremea-i târzie,
Ne pune pe CALEA călcată de sfinți,
Și fă-ne cum fost-am să-ți placă și Ție,
CREȘTINI preasmerelnici, frumoși și cuminți.

Și-n noi pune Doamne IERTARE, IUBIRE,
De NEAM și de ȚARĂ, de FRAȚI și DUȘMANI,
Și VIS și VISARE și-n toate TREZIRE,
Și-așa Tu ne ține.... o mie de ani.

***

Veniți români la Alba împărată
Să-i preacinstim pe cei ce-au fost odată
Sămânță de voință și virtute,
Netemători chiar moartea s-o înfrunte,
Să-i facă libertății veșnicie,
Aici, pe româneasca noastră glie.

&&&





Mircea Dorin Istrate    11/26/2023


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian