Literatura si cartea tipărită in fata ofensivei social - media si societătii informationale
„Soția lui Ovidiu Cotruș a vrut să-mi lase mie toată biblioteca lui Ovidiu Cotruș. Se întâmpla la mulți ani după moartea lui. A fost o moarte imprevizibil previzibilă, i-am tipărit corespondența, o parte... Doamna Cotruș a insistat: cui să lase restul? O bibliotecă uluitoare, pentru secolul al XXI-lea al literaturii. Am negociat cu directorul Bibliotecii Universității, un om extraordinar, și am trimis-o acolo. Dar directorul s-a schimbat și nu s-a mai permis accesul la Biblioteca lui Ovidiu Cotruș. A dispărut? Mai e încă? O fostă studentă de-a mea a vrut să-și facă doctoratul cu o teză despre Alexandra Indrieș. Jurnalul ei era la Biblioteca Universității. N-a putut să-l ia...fiindcă era nevoie de autorizația urmașilor ei. Urmașii nu mai erau. Și? Ce va fi cu bibliotecile urmașilor? A dispărut biblioteca Teatrului Național, au dispărut bibliotecile comunelor în care am fost profesor. Îmi caut la Biblioteca județeană cărțile mele apărute în ultimele decenii - nu sunt. Pot privi cu melancolie la cărțile mele, încerc să le dau la o bibliotecă din oraș. N-au loc. (...) Eu cred în literatură. Dar cei de după noi?”. Sunt cuvintele reputatului critic și istoric literar timişorean Cornel Ungureanu, trădând o profundă neliniște, vădite regrete și multă tristețe privind soarta viitoare a cărții.
Este de notorietate faptul că toți cei care ne-am născut în zodia cărții tipărite avem plăcerea răsfoirii unei publicații, a foșnetului paginilor, a mirosului de tuș tipografic. Viteza schimbărilor la care asistăm astăzi și vigoarea numeroaselor transformări ne obligă energic să ne adaptăm la ceea ce se întâmplă. Accesul instantaneu la internet, laptopurile, note-book-urile, telefoanele 5 G, e-book-urile, toate acestea conduc imperativ la modificarea comportamentului, inclusiv a deprinderilor de lectură.
Chestiunea raportului dintre social-media și cartea tipărită se poate reduce la una mai simplă, respectiv la problema raportului dintre „a citi” (în sens clasic, adică a parcurge un text tipărit pe o pagină de hârtie în ordine succesivă de la stânga la dreapta) și „a privi” (a percepe simultan, în toate detaliile ei, o imagine, pe ecranul unui gadget). În cazul lui „a citi”, suntem în Galaxia Gutenberg, iar în cel al lui „a privi”, suntem în Galaxia Steve Jobs și Bill Gates. În zilele noastre, deocamdată, navigăm în ambele galaxii, cu destule avantaje, fără a putea ști care va fi parcursul și dacă după o posibilă intersectare o galaxie o va înlocui definitiv pe cealaltă.
Internetul a schimbat lumea într-un mod pe care nimeni nu l-ar fi prevăzut în urmă cu câteva decenii când a fost inventat. Nu a schimbat doar felul în care comunicăm sau ne informăm printr-o „democrație a distribuției”, cum a numit-o Om Malik, ilustru specialist al tehnologiei Web, dar a influențat într-o proporție considerabilă și tabieturile noastre zilnice, conceptele de bază ale intimității, al anonimatului, regulile dezbaterii publice, responsabilitatea morală și participarea politică. Este bine cunoscut faptul că platforme precum Twitter și Facebook sunt sursele de informație preponderent preferate. Internetul ofer astăzi posibilitatea de a deveni scriitor sau jurnalist, adică de a scrie și a posta propriul tău conținut online pentru o audiență extrem de numeroasă și eterogenă, oricine putând să-și deschidă un cont pe o platformă online, persoane necunoscute, fără o pregătire prealabilă, fără cunoștințe recunoscute, devenind personalități ale spațiului public într-un timp foarte scurt.
În ciuda marii diversități de aspecte pe care social-media și societatea informațională le implică generând o impresionantă varietate de exprimări și poziții, părerile celor care scriu cu adevărat par a converge într-o predominantă cvasiunanumitate spre aceeași teză optimistă: în contextul tuturor schimbărilor lumii, literatura va dăinui, ea ținând de însăși ființa umană în tot ceea ce are ea mai pătrunzător şi specific. În realitate, social-media constituie un puternic motor de promovare, cititorul putând descoperi cu ajutorul său literatură cu adevărat de calitate, site-uri culturale care difuzează lansări și cronici avizate ale unor volume. Și foarte important de menționat este de menționat este faptul că timpul de receptare este un factor însemnat care conferă un mare avantaj binomului literatură-public. Și nu trebuie omisă mențiunea că în social-media au apărut bloguri admirabile, site-uri, reviste și grupuri care discută literatură de mare clasă.
Desigur, democratizarea digitală nu se concretizează doar în efecte nocive, cum susțin scepticii și pesimiștii de serviciu, în opinia cărora social-media și societatea informațională vor reuși să ucidă literatura. Foloasele pe care le implică sunt evidente: aflăm cu rapiditate un nou titlu, avem la dispoziție o mulime de recenzii (unele probând reale calități de critică literară), descoperim în mod fericit un scriitor chiar dacă am ajuns la el de la un citat greșit, toate acestea îndreptățindu-ne să nu ne facem mari griji legate de varianta suportului.
Sunt voci care relevă părerea că social-media și societatea informațională oferă literaturii oportunități noi, în primul rând, posibilitatea de a ajunge la tot mai mulți cititori, iar apoi, constatarea că îi sporesc bogția tematică, aceasta pentru că liteartura se contaminează de la tot ce există în lume. Unii cred că pericolul vine din altă parte, anume că oamenii vor citi mai puțină literatură deoarece social-media le va răpi toată atenția, ceea ce este un neadevăr de necontestat, întrucât cei preocupați și pasionați de a citi literatură vor citi mai mult și mai diversificat, beneficiind de o largă deschidere spre zone înainte necunoscute sau inaccesibile. Noul context reprezintă neîndoielnic o abundență în care valoarea există împreună cu non-valoarea, în același plan, motiv pentru care se impune necesitatea stringentă de a ne dezvolta capacitatea de selecție, spiritul critic și discernământul.
În fapt, azi asistăm la propagarea literaturii pe câmpul vast al erei postmoderne marcată de incredibilele ipostaze ale tehnologiei de ultimă generație. Este lesne de apreciat că am intrat deja demult în era digitală. Totul poate fi astăzi scanat, stocat, arhivat în tot felul de fișiere și spații virtuale uluitoare, astfel că putem afirma chiar că literatura își are un aliat imprevizibil în lumea dezlănțuită a Androidului, în condițiile în care interacțiunea dintre cultură, sub toate formele ei, și tehnologie devine, neîndoielnic, vitală.
Cartea în format clasic (file tipărite legate între coperți, lectură liniară și succesivă, bloc de text alcătuit din cuvinte îmbinate sintetic, deci cu o coerență logică și cu referințe recognoscibile) a dominat câteva mii de ani cultura umanistă în spiritul libertății, inclusiv a celei hermeneutice. Astzi, digitalizarea progresivă, expansiunea imaginii și posibilitatea de a percepe și găsi orice la distanță de un „click”, într-o hiper-realitate cu ramificații infinite, a modificat fundamental funcționarea întregii culturi. Dacă în trecut omul se adâncea în sine cu orice text citit, progresiv și liber în mișcare (adică în mecanica ușor repetitivă a unui „de la stânga la dreapta”), omul din zilele noastre percepe simultan, cumulativ, cu prețul unei superficialități operabile pe termen lung. Nimic nu este, totuși, din start regretabil și nimic nu se pierde iremediabil. Ceea ce nu înțelegem sau nu acceptăm nu e neapărat ceva rău, e doar „altceva”, astfel că nu trebuie să ne încerce nostalgiile câtă vreme traversăm, inevitabil, un timp în care totul se schimbă uimitor de repede. În ce privește procesul de generare a literaturii, adică scrisul, pur și simplu, constând în tastarea succesivă a literelor într-un sistem de semne coerent, recte limba, care descrie o secvență a imaginației, constatăm că nu s-a pierdut mare lucru, doar s-a schimbat materialul, nu esența. Astfel, deocamdată, ne simțim bine și când „privim” și când „citim”.
În fine, în susținerea optimismului pentru viitorul literaturii și cărții tipărite în contextul coexistenței celor două modalități, se cuvine menționat un eveniment încheiat recent, Târgul de carte Bookfest 2023, desfășurat la București. Concluzia unanimă a participanților este că piața de carte din România rămâne suficient de dinamică și interesantă, capabilă să atragă numeroși cititori cu o mulțime de titluri noi și fascinante, începând de la cele pentru copii și adolescenți și terminând cu cărți de ficțiune și non-ficțiune, poezie și proză contemporană pentru adulți.
Dorin Nadrau
Michigan
|
Dorin Nadrau 8/22/2023 |
Contact: |
|
|
