23 si 24 august 1944 – zile funebre pentru România si provinciile ei Basarabia ºi Nordul Bucovinei
Prin semnarea la 23.08.1939 a Pactului de neagresiune între Germania fascistă si Rusia comunistă si a Protocolului aditional secret la el (zise Pactul Molotov - Ribbentrop), Europa a fost împărtită în sfere de interes germano – sovietice. Aceste documente au pus baza politico–militară si juridică pentru dezlăntuirea celui de-al doilea război mondial. Punctul 3 al Protocolului prevedea răpirea Basarabiei românesti si anexarea ei la Rusia. Ulterior Rusia si-a extins poftele si asupra altor provincii românesti.
Imediat după semnarea acestor documente odioase, tările implicate au trecut la realizarea prevederilor lor. Astfel, aproape simultan, armatele Germaniei si Rusiei au năvălit hoteste asupra Poloniei si au dezmembrat-o. Polonia a încetat să existe ca stat european, iar teritoriul acesteia a fost împărtit de către invadatori.. La 7 noiembrie 1939 armata stalinistă si cea hitleristă au organizat în comun o paradă militară în orasul Brest, sărbătorind victoria asupra Poloniei. Astfel Stalin si Hitler, brat la brat, au declansat cel de-al doilea război mondial.
După răfuiala banditească cu Polonia acesti agresori au săvârsit o serie de acte similare împotriva altor tări europene: Rusia, prin război crâncen, acaparează o parte considerabilă a teritoriului finlandez în 1939 – 1940, pune la cale răsturnarea guvernelor constitutionale din Lituania, Letonia si Estonia, iar ulterior incorporează aceste tări în componenta URSS; la 28 iunie 1940, prin amenintarea cu război, răpeste de la România străvechile ei provincii: Basarabia, Nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Maramuresul Istoric si Insula Serpilor. În acelasi timp, Germania fascistă ocupă Cehoslovacia, Franta, Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Grecia, Albania etc.
După ce ambii dictatori (Hitler si Stalin) si-au scăldat baionetele în sângele popoarelor europene, a iybucnit conflictul între cele două puteri agresoare, mânându-si propriile popoare spre ghilotină, ambii urmărind scopuri similare: dominatia în Europa si în Lume. Primul (Hitler) râvnea să încalece pe “calul alb european”, ca să nimicească fascismul comunist si să-si lărgească spatiul vital pe contul rivalului său din răsărit; cel de-al doilea (Stalin) - să se urce pe afetul “katiusei” sale pentru a nimici fascismul german, apoi miza să facă o “promenadă” prin Europa si prin lume pentru a exporta acolo revolutia comunistă si, în final, să se catere pe creasta Alpilor si să privească cu satisfactie de acolo la Tera comunizată de el – vise himerice ale maniacilor din Rechstag si din Kremlin.
Pentru a-si recupera provinciile provinciile de la răsărit răpite de către armatele sovietice in 1940, la 22.06.1941, România a intrat în război de partea Germaniei
Astfel, prin caracterul si scopurile sale, războiul României cu Rusia se deosebea radical de războiul Germaniei cu această Tară. În timp ce Rusia si Germania duceau între ele războaie imperialiste, de cucerire si ocupare de noi teritorii si popoare, România ducea un război drept, de eliberare natională, pentru a-si recupera ceea ce-i apartine din veacuri – Basarabia si Nordul Bucovinei. În numele acestui scop sacru, pe frontul de Est, si-au jertfit viata 624 740 de români - morti, răniti si dispăruti, iar România a consumat imense resurse materiale si financiare.
După înfrângerile de la Stalingrad si Cotul Donului (1942 - 1943) a devenit clar că Germania a pierdut războiul cu Rusia. În aceste conditii Guvernul Român a început negocierile cu Puterile Aliate pentru încheierea armistitiului si iesirea României din război. Negocierile au fost dificile.
Ofensiva vertiginoasă sovietică din anul 1944 a agravat situatia moralo-politică si socială din România si a accelerat formarea si consolidarea opozitiei antiguvernamentale, care s-a constituit în Blocul National Democratic, format din Partidul National Tărănesc, Partidul National Liberal, Partidul Social - Democrat si Partidul Comunist.
La 23.08.1944 regele Mihai îl convoacă pe Maresalul Ion Antonescu la Palatul Regal si-i cere în mod categoric încheierea imediată si neconditionată a armistitiului propus de Rusia încă la 2.04.1944. La acesta Maresalul a răspuns că este de acord să semneze acest armistitiu cu următoarele conditii: Rusiei i se acordă un coridor de 25 – 30 km în Nordul Moldovei pentru trecerea armatelor sale spre Balcani. În restul teritoriului Tării sovieticii nu au ce căuta; României i se garantează independenta si suveranitatea pe întreg teritoriul ei National, inclusiv asupra Basarabiei si Nordului Bucovinei, Tinutului Herta si Nordului Transilvaniei. Este de mentionat faptul, că anume aceste conditii au fost negociate de către Guvernul Antonescu si, în fond, acceptate de Rusia pentru încheierea armistitiului cu ea (Tratativele au fost duse prin intermediul ambasadorului URSS la Stokholm, dna Alexandra Kolontai).
În lipsa acestor garantii România urma să continue luptele în Carpati si pe linia fortificată Focsani – Nămoloasa – Brăila, dotată cu 1660 cazemate, înzestrate cu tunuri si arme automate, destinate apărării Câmpiei Dunării si Bucurestiului.
Refuzul Maresalului de a semna imediat si neconditionat armistitiul umilitor cu Rusia s-a soldat cu lovitura de stat de la Bucuresti din 23.08.1944, destituirea neregulamentară a lui Ion Antonescu, răsturnarea guvernului său si punerea lui sub acuzare pentru “trădare de patrie” si în postura de “criminali de război”. Această învinuire nedreaptă si vicleană s-a finalizat cu pedeapsa capitală în iulie 1946 a Soldatului, Ofiterului, Generalului, Maresalului si Omului Politic si de Stat Ion Antonescu – Erou Român din 3 războaie (a celui de-al 2-lea balcanic (1913) si a celor două războaie mondiale) – Om care si-a închinat viata si toate capacitătile sale slujirii cu credintă României si Poporului Român. Crezul lui, devenit aforism, a fost: “A da Tării totul, fără a cere de la Ea nimic”. Anume pentru aceasta Patria l-a însemnat cu cele mai înalte distinctii ale sale, i-a încredintat Eroului său cele mai responsabile si onorabile posturi. Un astfel de Om nu poate fi “nici trădător de patrie” si nici “criminal de război” - învinuire odioasă ce i s-a incriminat de către un tribunal improvizat de comunisti, parasutati de Moscova la Bucuresti, special pentru acest scop.
În aceeasi zi (23.08.1944), imediat după arestarea Maresalului, Regele face publică Proclamatia sa către Tară. În ea se mentionează că în ceasul greu al istoriei nationale nu este decât o singură cale pentru salvarea Tării de catastrofa totală: iesirea ei din alianta cu Puterile Axei si imediata încetare a războiului cu Natiunile Unite. În acest scop România a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii si din acest moment încetează lupta armată si orice act de ostilitate împotriva Armatei Sovietice. Oricine s-ar împotrivi acestei hotărâri, este declarat dusman al neamului românesc.
Rusia, însă, a tărăgănat semnarea armistitiului până la 13 septembrie 1944, continuând operatiile militare de cucerire a României, dezarmând unitătile militare dislocate în Basarabia si Bucovina, preluând armamentul, munitiile si proviziile lor drept “trofee de război”, făcând prizonieri 150 de mii de soldati si ofiteri români, expediati apoi în lagărele de concentrare din Siberia. În perioada 23.08–12.09.1944, sovieticii au pus stăpânire pe majoritatea retelelor de transport si a obiectivelor economice românesti de importantă natională. România a pierdut întreaga sa capacitate de productie, realizată cu sacrificii vreme îndelungată, paralizându-i-se întreaga economie.
Si mai nefast a fost destinul Basarabiei si a Nordului Bucovinei, primele care au suportat atacurile armatei staliniste, care depăseau de 2 – 4 ori armatele germano–române ce apărau aceste regiuni românesti. În urma bombardamentelor continue (din 20–23.08.1944), au fost cucerite orasele: Chisinău, fiind distrus 76% din spatiul locativ, Tighina , cu 80% spatiu locatiiv distrus, Orhei - 71%, Bălti - 50% si Tiraspol - 44%.
În total, în timpul operatiunii Iasi–Chisinău, sovieticii au distrus bunuri materiale în valoare de 13 387 208 mii de ruble, inclusiv spatii de locuit, întreprinderi industriale, terenuri agricole. Teritoriul R.S.S.M. a fost dat pe mâna diviziei 25 NKVD pentru răfuială si instaurarea aici a puterii sovietice prin teroare si violentă. Au urmat numeroase executări, întemnitări, deportări în GULAG-urile din Siberia. Acesta este chipul odios al “eliberării” sovietice.
Astfel, 23 si 24 august 1944 sunt zile negre si funebre pentru România si pentru provinciile ei Basarabia si Nordul Bucovinei, o mare tragedie a Poporului Român.
Actualmente, clasa politică de la Chisinău, sfidând adevărul istoric despre România si despre Români, continuă politica stalinist-comunistă de celebrare a invaziilor cotropitorilor ruso-ucraineni din secolul XX, ca acte de “eliberare” a Basarabiei române de sub “ocupatia româno-fascistă”. Aceste mascarade au un efect invers asupra populatiei autohtone, revoltată de ipocrizia autoritătilor statului si de insistenta în a falsifica evenimentele istorice care au marcat destinul acestui teritoriu.
În temeiul adevărului istoric si a dreptului românilor basarabeni si bucovineni la autodeterminare, a Hotărârii Sfatului Tării (Chisinău, 27.03.1918), a Declaratiei Congresului General al Bucovinei (28.11.1918), despre unirea pe veci a Basarabiei si a Bucovinei cu Patria-Mamă România, conform hotărârilor Congresului de Pace de la Paris (28.10.1920), privind recunoasterea internatională a acestei uniri, Asociatia Cetătenească pentru Lichidarea Consecintelor „Pactului Ribbentrop-Molotov”, împreună cu ONG-urile asociate declară :
I. Datele de 23 si 24 august 1944 sunt zile de mare tragedie natională a României si a străvechilor ei provincii Basarabia, Nordul Bucovinei, Tinutului Herta si a Maramuresului Istoric - în august 1944, a avut loc o recucerire, o reocupare, o reînrobire a acestor teritorii de către Rusia comunistă, prin urmare, Guvernele României si al R. Moldova trebuie să declare aceste date, zile de Doliu National pe întreg spatiul românesc.
II. Condamnă initiativa autoritătilor Republicii Moldova de glorificare a cotropitorilor, discriminarea românilor-basarabeni din R.M., si edificarea monumentelor fastuoase si costisitoare, din bani publici, în cinstea unei armate străine, si cer demolarea acestor monumente.
III. Cer respectarea dreptului românilor basarabeni si bucovineni la autodeterminare natională, realizat de ei în Baza Hotărârii Sfatului Tării din 27.03.1918 si 28 noiembrie al aceluiasi an si prin războiul cu Rusia comunistă din anii 1941 – 1944 pentru eliberarea natională si integritatea teritorială a României.
IV. Cer lichidarea consecintelor Pactului Molotov – Ribbentrop, condamnat de către România, R. Moldova si Rusia si restabilirea unitătii teritoriale si nationale a României în hotarele ei firesti de până la 1940.
V. Consideră că statalitatea R. Moldova corespunde doar intereselor clasei politice, cotropitorilor, ocupantilor, colonizatorilor si renegatilor nostri nationali si este în detrimentul populatiei majoritare autohtone si a maselor largi truditoare de alte etnii, împilate, sărăcite si înfometate.
VI. Cere lichidarea consecintelor Pactului „Molotov-Ribbentrop”, condamnat de către comunitatea internatională, inclusiv de către Rusia, România si Republica Moldova
VII. Cer Presedintilor, Parlamentelor si Guvernelor României si Republicii Moldova începerea neîntârziată a negocierilor pentru reîntregirea natională si teritorială a României prin reunirea celor două state românesti (România si Republica Moldova), similar celor două Germanii si Vietnamuri, asigurarea intrării R. Moldova în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 împreună cu România.
Solicităm implicarea Marilor Puteri (Anglia, Franta, SUA, Italia, Japonia), garante ale Marii Uniri a Românilor din anul 1918, în rezolvarea acestei probleme vitale pentru români si pentru întreaga Europă.
Prezentul document este aprobat de Asociatia Cetătenească pentru Lichidarea Consecintelor Pactului Molotov-Ribbentrop si de ONG-urile asociate, sustinut unanim de către participantii la Marsul Funebru si Mitingul de Protest, desfăsurate pe Bulevardul Stefan cel Mare si în fata Ambasadei Federatiei Ruse la Chisinău pe data de 24 august 2005 si este remis organelor abilitate interne si internationale pentru informare si luare de atitudine.
Semnează:
1. Prof. dr. ist. Iacob Golovcă. Presedintele ACLCPMR.
2. Leon Artiom. Departamentul de tineret al ACLCPMR.
3. Vadim Pirogan. Asociatia Victimelor Regimului de Ocupatie si a Veteranilor de Război ai Armatei Române.
4. Valentina Sturza. Asociatia Fostilor Deportati si Detinuti Politici.
5. Roman Ursu. Asociatia Antreprenorilor „Bussines fără hotare”.
6. Dionisie Buburuz. Academia de Stiinte a Mediului.
7. Ion Putintică. Asociatia Deportatilor.
8. Anatol Corj. Centrul Cultural „Memoria Neamului”.
9. Roman Ursu. Asociatia Agroconex.
10. Ion Balan. Societatea Culturală a Românilor „Învierea”.
11. Sergiu Tomsa. Asociatia Caricaturistilor din R. Moldova.
12. Petru Grozavu. Societatea Culturală „Dunărea si Marea”.
13. Mihai Ciubotaru. Societatea Culturală „Albina Românească”.
14. Acad. Ion Dediu. Asociatia Oamenilor de Stiintă din R.M.
15. Nicolae Dabija. Asociatia Oamenilor de Stiintă, Cultură si Artă.
16. Arcadie Suceveanu. Asociatia social-culturală „Bucovina”.
17. Andrei Covrig. Asociatia Combatantilor.
18. Iurie Colesnic, scriitor.
|
Iurie Colesnic, scriitor -Chisinau 8/24/2005 |
Contact: |
|
|
