Stabilirea mea în Canada a fost un fel accident.
Am emigrat initial în Israel, în 1979 si am prins acolo o perioadă relativ calmă.
Desi în vecini, lucrurile nu erau deloc lipsite de surprize violente, viata în Israel îsi urma cursul "normal".
Am lucrat în domeniul meu, în meseria cu care am plecat din România.
Am avut niste prieteni care au emigrat din Israel în Canada si care ne-au adus forme de imigrare în Canada, mai mult în glumă, după un interviu avut la ambasadă.
Am completat formele, le-am trimis si am uitat de ele.
După un an, am fost chemati la un interviu.
Am primit vizele si a trebuit să luăm o decizie.
Avînd rude la Montreal, am emigrat în Quebec, dar am fost sfătuiti de rude să plecăm la Toronto.
.
Am lucrat în profesiile noastre, avem familie, copii la universitate, o viată linistită, ca în Canada, desigur cu tumultul fiecărei familii, grijile zilnice, muncă, serile de relaxare culturală.
Am călătorit pe unde am vrut si pe unde ne-a interesat, dar si de cîteva ori înapoi în România.
Considerînd că am lăsat România la vîrsta de 30 de ani si că nu călătorisem niciodată decît pînă la Budapesta, unde aveam ceva rude, considerînd că nu am călătorit din motivele conditiilor restrictive din România acelor ani,
Canada ne-a oferit această libertate de a munci si beneficia de un trai linistit.
Însă posibilitatea de a vedea lumea, cu arta si istoria ei, este ceea ce eu consider că mi-a împlinit pînă la urmă, viata.
Altfel, mi-a fost totdeauna un fel de dor de Bucuresti si consider Canada, tara mea gazdă, primitoare si linistită, dar în cazul meu, sîngele apă nu se face.
Stefan Varga
|
Stefan Varga 6/20/2023 |
Contact: |
|
|
