La teiul Domnului Mihai
Te salut, fratele meu Mihai.
Sărut mâna îți zic, dacă vrei
Dă-mi o frunză din tine și-m dai
Lacrima ta izvorâtă în Tei.
Te credeam mai înalt...mai frumos,
Cum te știu că prin vremuri erai.
Iasca îți arde tulpina de jos,
Iartă-mi privirile, Doamne Mihai!
Umbara ta, umbra ta-naltă, subțire,
Cu-o palmă-n iarbă, cu-o rază-n sori,
Printre mirese te-nalță mire
Și n-ai cu cine să îți măsori
Nici întristarea frunte înaltă
Și nici privirea...gânduri adânci.
Muza la tine pe umăr tresaltă
Când neodihna te strigă în stânci.
Doamne...de când te-ai dus dintre noi,
Multe minuni am scris în uitare;
Uneori am plecat la război,
Rareori am sădit câte-o floare...
Doamne-Mihai, să mă ierți c-am venit.
Dulcele târg are toamnele bete.
Ți-am adus un ulcior și-un colac rumenit,
Poate ți-e foame, poate-ți e sete...
...Dar iată, se face târziu și te las
Singur în marele cerului plai,
Cel fără-ntindere, cel fără glas;
Iartă-mi privirile, Doamne-Mihai!
O
RĂMÎI
să nu mă ierți fratele meu, Mihai,
că astăzi n-am venit la-nmormântare.
tu știi Poete, pe terestrul plai,
mortua est
pe nimeni nu-l mai doare.
tu ai plecat
- noi suntem încă vii.
ai fost ucis noi știm cine-s bandiții ;
acei vampiri cu ochii prazalii,
cei necreștini corciți în coaliții.
Mihai, azi n-am venit lângă mormânt.
m-am dus să-mi caut codrul meu de pâine.
Tu iartă-mă Mihai al nostru sfânt,
o să-ți aduc o păine caldă
mâine.
c-așa sunt ei românii, chiar și eu :
mințim cu lumânările în mână,
sperînd c-o să ne ierte Dumnezeu
chiar când la greu
nu suntem împreună.
dar ce mă băsmuiesc cu scuze ? vai,
îți spun Poete dus în rai celest :
noi suntem păcătoși pe-al lumii plai.
rămîi în cerul tău
mortua est
Montreal
George Filip
|
George Filip 6/15/2023 |
Contact: |
|
|
