Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Gânduri marturisite - Ai carte, ai parte!

Proverbul românesc „Ai carte, ai parte” este în general perceput ca o corespondență între gradul de cultivare a unei persoane și beneficiile de care aceasta ar putea avea parte prin recunoașterea meritelor sale. Sensul inițial al acestei expresii a fost cu totul diferit, referindu-se la recunoașterea dreptului de proprietate asupra pământului, doar dacă ai acte doveditoare în acest sens.

Potrivit istoricului, genealogistului și filologului român Gheorghe Ghibănescu (1864-1936), membru corespondent al Academiei Române, cea mai veche atestare documentară a expresiei „ai carte, ai parte” ar fi din secolul al XVIII-lea, când un țăran din Moldova, răspunzând la întrebarea unui reprezentant al statului despre hotarele unei moșii, ar fi spus : “Cine nu are carte nu are nici parte”, adică cine nu are acte sau înscrisuri doveditoare ale proprietății, nu are parte de pământul respectiv, nu poate fi recunoscut ca proprietar.
În secolul al XIX-lea expresia s-a folosit frecvent și în Transilvania, după apariția serviciului de „Carte funciară” introdus de administrația habsburgică. Și în Bucovina, provincie austriacă după 1775, actele de proprietate atestau dreptul de stăpânire asupra pământului și consfințeau statutul social al proprietarului. ”Ai carte” se referea la posesia unui document care îți conferea un drept și nu la nivelul de educație al individului.

Schimbarea sensului expresiei în discuție a început în perioada interbelică odată cu dezvoltarea sistemului de învățământ și a culturii în general, cu apariția intelectualității, a preotului, a medicului și a învățătorului. Un nou sens a căpătat expresia în perioada comunistă, când atât posesorii de „carte străveche” de proprietate cât și posesorii de diplome universitare au fost trimiși la închisoare, „omul nou” devotat ideologiei partidului unic „având parte” de avantajele noii orânduiri.
De la „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” și până în ziua de astăzi transmiterea informațiilor și a valorilor sociale către tânăra generație rămâne o îndatorire fundamentală a fiecărui cetățean, dar în special a profesorilor. Păstrez o frumoasă amintire învățătorului din satul natal, care ne cânta la vioară și ne recita din Eminescu. Așa am descoperit plăcerea de a citi și de a scrie, poate chiar și curiozitatea științifică să se fi născut în inima mea pornind de la poezia „La steaua” a lui Eminescu.

Am cunoscut mulți profesori care lăsau la o parte orice interes personal când erau în fața elevilor, erau acolo trup și suflet pentru ceea ce făceau. Mulți dintre ei sunt plecați la cele veșnice, Dumnezeu să-i odihnească, și-au făcut datoria. Am avut norocul să am profesor de matematică care ne pregătea suplimentar în mod gratuit, și profesoară de limba română care ne încuraja să dezbatem „idei”, atunci când libertatea de exprimare nu era prea bine văzută.
Am avut profesor de filosofie, care ne vorbea despre Kant și Schopenhauer pe marginea râului, de frica celor care până la urmă l-au făcut dispărut. Dar am cunoscut-o și pe îndrumătoarea de doctorat a „savantei de renume mondial”, de la care am obținut cea mai mică notă din facultate.
Când diplomele universitare ajung să fie acordate din interese politice, acestea nu mai valorează nici cât hârtia pe care au fost scrise, dar deturnează interesul tinerilor pentru adevărata cunoaștere, pentru căutarea adevărului, fie el și științific, pe primul loc venind apartenența la o mișcare politică, calitatea de propagandist fiind mai importantă decât dorința de cunoaștere.

Când ești educat că George Washington a fost doar un stăpân de sclavi, și în lista cărților recomandate pentru lectură este povestea de dragoste dintre un trans și un bipolar, în timp ce cărțile lui William Shakespeare încep a fi interzise, nu se cheamă că ești educat, ci îndoctrinat.
Gândindu-ne la societatea pe care o creăm, la viitorul unei națiuni, observăm că educația este cea mai importantă verigă, neputând spera la o societate democratică și prosperă creată de propagandiști, și asta cuprinde toate instituțiile de învățământ de la grădiniță până la academie, și toate asociațiile profesionale, care numai profesia nu o apără ci privilegiile celor cocoțați în funcțiile de conducere.
Când în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor care e plină de maneliști, marii compozitori nu mai au loc, și când Colegiul Medicilor îi condamnă pe cei care au puncte de vedere diferite privind actul medical, preferând propagandiștii în locul medicilor, iar politicienii se mândresc cu mai „multe masterate și un doctorat la cingătoare”, parafrazând o zicere a Grupului Divertis, nu prea te poți aștepta la un viitor decent.

Cel mai mare rău este de fapt degradarea actului educațional, omul nu mai este pregătit să judece singur, să ia decizii în cunoștință de cauză pentru el și pentru societate, ci este îndrumat să fie ascultător, să urmeze gloata, părerea generală. Școala ar trebui să producă personalități, nu propagandiști.
Până și Teologia a ajuns la îndemâna propagandiștilor, Greta Thunberg obținând un doctorat onorific de la Facultatea de Teologie a Universității din Helsinki. Criza climatică începe a fi o nouă religie, unde „au parte” doar cei care știu lozinca „cu verdele-n sus”.


Ioan Cojocariu
Mai 2023, Toronto, Ontario, Canada





Ioan Cojocariu    5/16/2023


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian