Colindă de fereastră
Deschide ușa creștine
că vine steaua la tine.
Din departul cerului
din înaltul gerului
din piatra ungherului
cu clopotul lerului.
A plecat veste să-mpartă
și mere din poartă-n poartă.
Cu dulcele panaghiei
cu laurii Mariei
cununa fecioriei
sora bucuriei.
Peste mări ea s-a zorit
căci munții-au încărunțit.
Stânele-s goale
vântul le răscoale
turmele de mioare
s-au lăsat de vale.
Doar mielul cel sfânt
îi singur pe pământ.
Vor să-l izgonească
să-l batjocorească
și să-l răstignească
în ajun de Pască.
Și la moartea sa
nu va fi à stea.
Prohod o să-i cânte
frunzele mărunte
iarba de pe munte
oile cornunte
și cu soare-n frunte.
Păstorii se zoriră
pe El de-L găsiră.
Și se tulburară
și se bucurară
și îi buciumară
și îi trâmbițară.
Pe dunguța raiului
crește floarea Graiului
Ea e Domnul nos'
s-a lăsat în jos
pe-ăst timp geros
să fie Hristos.
Primește-L în tindă
sufletul s-aprindă
Mâna-i de mătase
mântuire lase,
colinda cuvioasă,
gazda sănătoasă.
de Horia Ion Groza
|
de Horia Ion Groza 12/19/2022 |
Contact: |
|
|
