Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002


Alifie contra fumatului - Fragment din cartea "Umor universitar… și nu numai !"

Zi de toamnă, ploioasă. Vremea obligă pe toată lumea să intre în casă, că afară nu e de stat sau de plimbat. Și iată cum se poate rezolva veșnica problemă a conducerii Fabricii de la marginea orașului: să se mai potolească odată oamenii, să stea în birouri și să lucreze. Că așa, toată ziua aleile sunt pline de oameni: fiecare cu câte o hârtie în mână merge undeva. Și asta toată ziua, cu excepția pauzei de masă.
Într-un birou de la această fabrică, lucrau 12 angajați. Ca de obicei, dintre aceștia 5 erau fumători iar restul - ne. Și de aici, veșnicul scandal. Fumătorii fumau în birou toată ziulica, iar cei ce nu puteau suporta, o luau creanga prin fabrică, care avea o întindere mare, cu multe secții, cu verdeață în jur, ceva copaci, deci făcea să te duci cu o Notă internă colo, cu o Fișă singulară dincolo, cu o Listă de materiale etc. Dar ce te faci acum când vremea te ține în casă. Și ăia de la Meteorologie nu vor deloc să schimbe vremea...
Așadar, acum, vrând-nevrând, au rămas toți în birou, cu fumul de rigoare. Începe iar scandalul. De data aceasta - mai serios ca de obicei. Degeaba. La orice protest gen: - dar nu înțelegi, domnule, că mie îmi face rău, că organismul meu nu suportă ?, venea laconic răspunsul:
- Mie îmi face bine. Organismul meu are nevoie de așa ceva !
Și discuțiile nu se potoleau, dar nu se ajungea la vreo înțelegere.
Dar, de data asta, unul mai în vârstă a avut o idee. A convocat afară pe toți nefumătorii și s-au înțeles.
A doua zi, nimeni nu pleca din birou. În aer plutea un mister. Și iată că deodată, cel mai în vârstă își dă haina jos, își suflecă mânecile, scoate o cutie, ia pe deget o alifie și, tacticos, își unge coatele. Deodată, fumătorii tresar (nefumătorii lucrau de zor...):
- Dar ce miroase așa groaznic ?
- A, da, probabil de la alifia asta a mea.
- Oprește odată omule, nu vezi că ne sufoci ?
- Aș. Mie îmi face bine. Organismul meu are nevoie de așa ceva. Cred că și altora le face bine. Nu-i așa ?
- Ba da. Chiar voiam să te întreb de unde ai luat alifia asta. Că o să iau și eu.
- Și mie îmi place.
E clar ce a urmat. Atmosfera era insuportabilă, mai bine zis irespirabilă. Fumătorii n-au mai rezistat și au ieșit repede afară. Nefumătorii au rămas, străduindu-se să reziste. Au mai încercat fumătorii să reintre, dar venind de la aer curat, acum nici gând să îndure.
Și astfel au reînceput negocierile. De pe alte poziții. Și au ajuns la o convenție: în acel birou nu se fumează și nu se folosește acea alifie !
După succesul repurtat, nefumătorii se adună după program la o berărie. Se comentează, se amuză.
- Dar ia spune domnule, de unde știai de alifia asta ?
- Ehe. De mult. Când eram la Școala elementară - ciclul II, adică clasele V-VII, cum nu erau clasele astea la mine în sat, m-am dus într-un târg apropiat, unde stăteam la Intenat. Și acolo, unul, de-i ziceam Teion, de la Popescu T. Ion ( fiind câțiva cu același nume dar cu inițiale diferite), avea o alifie de asta cu care se ungea în fiecare seară. I-o dăduse bunică-sa, ca să-l apere... de frig. De fapt era o alifie pentru reumatism. Până la urmă am scăpat de bucluc, numai printr-un furt colectiv. I-am furat-o într-o noapte. Și până să se ducă acasă, să mai ia alta, a trecut timpul, așa că a văzut că nu-i e necesară, renunțând la ea.
- Dar asta de unde ai luat-o ?
- Bună întrebare. M-am dus la o farmacie să cer, dar mi-au dat altceva, care nu avea miros. Am văzut eu că farmacista s-a uitat cam chiorâș la mine când am refuzat-o, dar mi-am văzut de drum. M-am dus la o altă farmacie, unde știam eu un farmacist mai în vârstă. I-am spus tărășenia și mi-a zis că mă ajută cu plăcere că nici el nu-i poate suferi pe fumători. Chiar m-a felicitat pentru idee. Zicea că ar trebui popularizată, nu de alta dar i-ar crește și lui vânzarea... Și-a și imaginat reclama: "alifie contra fumatului" ! Și cum nu se mai fabrica așa ceva, a căutat rețeta și a preparat-o, dar, la indicația mea a pus doză dublă din substanța aia cu mirosul...
După ce mai discută ei, întreabă unul:
- Bine, dar acum ce faci cu alifia ?
- O păstrez, că cu ăștia nu se știe niciodată. Cum scoate unul o țigară, gata alifia.
- Dar dacă ți-o fură ca lui Teion ?
- Chiar ! La asta nu m-am gândit.
Și s-au gândit împreună: să facă rost de rețeta de la farmacie, că poate farmacistul iese la pensie și să închidă cutia într-o casetă (o comandă ei la Sculărie, cu alt nume), iar caseta s-o țină în fișetul cu documentele secrete...
Mde, ca orice brevet...



Iulian Popescu













Prof . Iulian Popescu    12/11/2022


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian