Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Cuvântul bine temperat - Cu mașina în vacanță

Astă vară, când au venit copiii din California, am închiriat un minivan. E drept că în august era criză de mașini de închiriat, dar fiu-meu a găsit o modalitate de a închiria mașina nu prin agenție, ca de obicei, ci pe Internet. Au primit o mașină neagră, încăpătoare, cu toate utilitățile digitale posibile.
Și, cum am povestit deja, ne-am dus într-una din zile să vizităm National Gallery din Ottawa. Era o zi caniculară. Ajunși la muzeu, am folosit parcarea de la subsol și, când să ne îndreptăm spre lift să urcăm în muzeu, fiu-meu observă că de sub mașină se vede ceva atârnând. Fetițele s-au aplecat, au privit, au fotografiat, una din ele spunea că ea a văzut din prima zi că ceva atârna sub mașină.
Iată deci că aveam o mică problemă: nu-mi plăcea ideea ca din mașină să atârne ceva necunoscut. Fiu-meu și-a păstrat însă calmul și urma să rezolvăm problema a doua zi. Acasă, cu mașina pe iarbă, fetele s-au băgat - fericite- sub mașină ca să dea raportul. Erau fericite, fascinate, nu mai ieșeau de acolo. Spuneau că era o cârpă groasă și au făcut fotografii edificatoare din care rezulta că petecul care atârna era de fapt desprins dintr-o lipitură cu un tape. Aveam deci informația că fie proprietarul mașinii, fie cel care a închiriat-o înainte, a avut o problemă asemănătoare și a peticit ruptura cu o simplă lipitură .
A doua zi, iarăși caniculă, ne-am dus la Ottawa și am oprit la primul mecanic auto întâlnit. Era un atelier francofon, jumătate din oraș fiind în Québec. Era pauza de prânz și cei doi mecanici mâncau. Spune fiu-meu în engleză despre ce e vorba, cei doi ne roagă să venim peste 1/2 de oră, când termină masa și fiu-meu, cu școala făcută în Montreal, spune „Merci Beaucoup”, cu cel mai autentic accent Montrealez. În acel moment, cei doi s-au oprit din mâncat și ne-au întrebat dacă știm franceza. Eheeei, din acel moment a totul a devenit bucurie și prietenie.
La o librărie din apropiere, fetele au găsit un raion de cărți și jucării pentru copii și s-au instalat cu mama lor. Fiu-meu cu mine ne-am întors la atelier, mașina a fost ridicată și am văzut și noi ce atârna. Verdictul: foarte simplu, dăm o găurică în fundul mașinii și fixăm bucata de postav desprinsă cu un șurub. Postavul zice mecanicul e doar ca să apere mașina de zăpadă, dar tot n-o apără și lipitura făcută n-a ținut, e prea cald afară. Vă scoatem tot postavul, nu contează.
Fiu-meu s-a îngălbenit: nici gând, e mașină închiriată, nu puteți doar să fixați petecul? Se poate, zice mecanicul, cu șurubul e treabă de câteva minute. Vedeți? continuă mecanicul, mașinile n-au gură să vorbească, dar, dacă le doare burta, noi - doctorii de mașini - trebuie sa-i operăm, nu? Da, zice fiu-meu, dar trebuie cerut voie proprietarului. A vorbit cu soția, care era cu fetele la librărie, până au discutat, eu am pălăvrăgit cu mecanicul. Încercările de a-l contacta pe proprietar au fost zadarnice, așa că au hotărât să-i permită mecanicului să procedeze. Șurubul a fost fixat și într-o clipă mașina era gata. Am plătit și am plecat. Gândurile însă nu-mi dădeau pace: psihologic vorbind, e confortabil să nu atârne nimic din mașină, dar ce va spune proprietarul? Ca de obicei, am preferat să păstrez gândurile pentru mine.
La întoarcerea spre Toronto, fiu-meu discuta cu nora mea cum să-i comunice proprietarului ce se întâmplase. Au găsit niște variante diplomatice de prezentare a faptelor, toate veridice. Eu însă mă temeam în continuare, dar tăceam. Ajunși la Toronto, copiii m-au depus acasă, după care trebuiau să înapoieze mașina proprietarului și apoi să meargă la hotelul din aeroport. Zborul era a doua zi dimineața la 7.
N-am reușit să mai comunic cu ei decât a doua zi, după ce au ajuns în California. Când i-am întrebat despre mașină, mi-au spus cu cel mai natural ton: nicio problemă, proprietarul a fost fericit! Mai greu a fost la aeroport, junde era să pierdem avionul deși ne-am dus cu trei ore înainte. Noroc de niște oameni drăguți care ne-au lăsat să trecem înaintea lor la cozi!


Veronica Pavel Lerner, Toronto





Veronica Pavel Lerner    11/25/2022


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian