Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Pagini din Istoria României

Puțini știu că la data de 8 august 1870, un grup de politicieni Români au vrut să detroneze Principele Carol prin așa zisa ”Revoluție de la Ploiești”, cum în derâdere a numit-o I.L. Caragiale. O mulțime de factori au contribuit la această acțiune care în textura timpului, Europa era teatrul războaielor fără sfârșit și interesele României pluteau pe valuri a căror direcție era imprevizibilă. Cârmele țări atârnau de națiunile garantoare numite de Congresul de la Paris să supravegheze cele două plebiscite din principatele Valahiei și Moldova care-și doreau independența. Amândouă principate l-au ales pe Colonelul Alexandru Ion Cuza la data de 23 decembrie 1861. Din cauza lipsei de experiență acest domnitor a introdus reforma agrară promisă care a nemulțumit pe boieri și pe țărani de-o potrivă. S-a înconjurat de lingușitori urmărind favoruri și a înlesnit corupția. La 11 februarie 1866 este detronat și silit să semneze o declarație de abdicare. A urmat un nou plebiscit pentru aducerea unui domnitor străin neinfluențabil de intrigi locale. În Vinerea Mare 1866, I.C.Brăteanu, oferă tronul lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, văr primar cu Wilhelm I, mai târziu Kaizer, și prin mamă, nepot al împăratului Napoleon III, al Franței. La data de 10 mai 1866, Carol intră în țară.
Primii ani de domnie ai principelui Carol au fost foarte anevoioși. La venire a găsit țara rămasă în urma occidentului cu un secol, visteria goală, salariile neplătite, armata dezorganizată și fără muniție, sărăcie, foamete și nici o linie de cale ferată. Pentru îndepărtarea acestor lipsuri, era nevoie de un om cu capabilități excepționale, disciplină și o voință de fier. Carol a fost acest om.
Pentru început trebuia să obțină recunoașterea Puterilor Garantoare nehotărâte. Turcii împotrivindu-se unui prinț străin, a masat armata la Dunăre. Carol merge la Constantinopol și obține bunăvoința sultanului. Austria, cel mai feroce oponent al unirii principatelor din cauza Transilvaniei - persecutată permanent de Ungaria - devenise din 1865 parte a imperiului. Armata și toată administrația României trebuia reorganizată. Astfel la 11 iulie 1866 , 50 de zile după sosirea în țară, Carol emite prima sa constituție care dă drept de vot celor care plătesc taxe, asigură dreptul conștiinței, a presei, libertatea întrunirii și egalitate în fața legii. Constituția numește domnitorul Comandant Suprem al Armatei, cu drept să ducă tratate cu alte state, iar Puterea Legislativă era divizară între domnitor și cele două ramuri parlamentare, Camera și Senatul. În acest timp problemele financiare ale României au atins limita de jos din cauza izbucnirii războiului Franco-Prusian din 7 iulie 1870 în care grânele și alte bunuri nu puteau fi exportate. Nemulțumirile și scandalul din cauza nealocării corecte a fondurilor pentru calea ferată, nouă schimbări de guvern în patru ani de domnie, au dus la această mișcare de detronare a Principelui Carol. Mulți nu voiau să mai aibă un domnitor pe viață care putea abuza de poziția lui devenind autocrat. Faptul că populația era simpatizantă a Franței în conflictul cu Prusia, nu ajuta poziția lui Carol convins în victoria țării lui.
Capetele radicalilor din această conspirație, C.A.Rosetti, I.C.Brăteanu, Eugeniu Carada și alții între care generalul Alexandru Candiano Popescu, au hotărât ca acțiunea să pornească din mai multe centre din țară și a fost planificată pentru noaptea de 7 august 1870 la Ploiești. În noaptea respectivă, Candiano Popescu a ocupat prefectura și telegraful din Ploiești în sunetul clopotelor din biserici. S-a adresat mulțimii adunare citind o telegramă din partea lui Brăteanu, prin care anunța că la București domnitorul a fost detronat și că s-a constituit o Regență și un nou guvern. Candiano a condus mulțimea adunată la cazarma dorobanților dând ordin să se împarte arme la popor. Maiorul Polizu, comandantul unității, neconvins de veracitatea telegramelor lui Candiano Popescu refuză spunând că va apăra cazarma. Generalul merge la închisoarea orașului și eliberează deținuți. Apoi trimite o telegramă ziarului Adevărul din Pesta, ca să anunțe pe plan internațional înlăturarea lui Carol. Șeful agenției telegrafice din Predeal - la data respectivă oraș de graniță - nu crede conținutul textului și anunță guvernul de la București. Prim-ministrul conservator Manole Costache Epureanu ordonă arestarea suspecților între care pe I.C.Brăteanu, Eugen Carada și generalul Niculae Golescu. La Ploiești au fost arestați câteva sute de persoane iar generalul Candiano Popescu a fost prins la Buzău. În final toți participanții la acest complot au fost achitați la 17 octombrie 1870, considerându-se faptul că în urma actului de detronare a principelui Alexandru Ion Cuza din 11 februarie 1866, nimeni nu a fost arestat.
Domnitorul Carol, deși afectat de faptul că nimeni nu a fost pedepsit legal, a continuat să-și ducă mai departe programul de ridicare a prestigiului internațional al României, realizând în ani scurți lucrări de mare prestigiu, precum primele linii ferate din țară, drumuri și șosele noi, universități și instituții oficiale și de cultură, modernizând atât capitala cât și restul țării. În timpul războiului Ruso-Turc din 1877-78, când Rusia a cerut ajutorul României la înfrângerea otomanilor, Carol a participat cu 35,000 de ostași români la război. Până atunci, încă de pe vremea lui Mihai Viteazu, cu excepția oastei lui Dimitrie Cantemir din 1711, principatele române nu aveau dreptul să lupte decât cu mercenari. Carol a condus personal luptele de la Plevna care au hotărât victoria finală. Ca rezultat România și-a căpătat Independența Națională, iar Carol 1 a devenit Rege al României.
Însemnătatea Regelui Carol 1 a fost dovada unui patriotism exemplar care a ridicat țara în cei 48 de ani de domnie de la anonimitatea unor provincii neînsemnate la recunoașterea României pe plan internațional ca națiune independentă aliniată celorlalte țâri europene economic și cultural, în pofida greutăților, uneltirilor și a războaielor mereu iscate. Numai un om cu o voință de fier și un înalt spirit moral îmbinat cu o nețărmurita dragoste pentru poporul său, a putut s-o facă. A lăsat în urmă o națiune unită, un regat respectat în întreaga lume a căror victorii următoare aveau să-i mărească faima.


David Kimel
Toronto





David Kimel    9/23/2022


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian