Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Cartea de rugăciuni

,,Doar gândul, visul și rugăciunea pot rupe granițele timpului și spațiului în care ne-a fost încorsetată viața” – mărturisește Vavila Popovici în deschiderea cărții sale de versuri intitulată ,,Dumnezeu ne aude!”, Made in USA, LULU ENTERPRISES, 2022. Un volum cu un conținut de o bogăție relevantă pentru structura poetică a autoarei, prezentat într-o grafică elegantă, armonizată perfect cu opera în sine.

Solicitările pe care autoarea le adresează Divinității nu sunt meschinării umilitoare; ele o înfățișează ca pe un credincios dăruit necondiționat crezului său. Cerințele sale nu sunt cerșetorii: ,,Redă-mi lumina, Doamne, / în trista dimineață / și frunții mele sprijin – un strop de adevăr!” În adâncul ființei sale, ea simte ocrotirea unui înger păzitor, care ,,Cuvinte de mângâiere-mi șoptește, / când trece cu aripile-ntinse / peste cuvintele scrise, / peste viața cu întâmplări fericite-nefericite, / peste așteptări tăcute, / peste visele irosite, și altele abia ivite... / Doamne, lasă ușa deschisă Îngerului!” Iar bunul Dumnezeu i-a ascultat ruga și a împlinit-o cu recunoscuta-i blândețe: ,,Și îngerul a tresărit și m-a privit / cum parcă până atunci nu o făcuse”.

Spirit adânc meditativ, mereu aflat în căutarea adevărului, Vavila Popovici își asumă și ipostaze izvorâte din visele / dorințele care nu o părăsesc niciodată: ,,Dacă aș fi făcut eu cerul, / l-aș fi colorat tot în albastru, / copacii și florile, tot în verde, / dar pământul, / pământul l-aș fi colorat în alb, / să nu-i pot vedea niciodată / noroiul, sângele, cenușa.” Și, mai departe, destăinuirile curg în chip firesc, precum o apă dintr-un izvor fermecat: ,,Dacă aș fi făcut eu îngerii, / nu i-aș fi făcut invizibili; / aș fi avut bucuria de-a-i privi, / a sta cu ei de vorbă...”
Sub apăsarea timpului acum trăit, când omenirea este bântuită de răul de ea însăși născut, iar speranța intră în starea deznădejdii, spiritul scriitoarei se îngrijorează ‒ ,,Uneori mi-e teamă de trădarea timpului.” Alteori se miră, dar în același spectru al îngrijorării: ,,În lumea asta, Doamne, / câte dureri încap / și cu sufletu-ngenuncheat, / cât de multe leacuri cere/!” În cele din urmă, încrederea în dăinuire răsare precum un soare în zorii zilei: ,,Da! Omul trăiește cu pâine, / dar și cu speranța în ziua de mâine!”

În cazul poetei Vavila Popovici starea de poezie nu e una euforică. Ea își exprimă în mod rațional emoțiile, trăirile fiind lucid supravegheate și, astfel, devenind și mai credibile, mai convingătoare, cititorul recunoscându-se pre sine, sau cel puțin acceptând demersul ca fiind și al său. ,,Privesc ceru-ntunecat, / destrămarea lină a norilor în forme ciudate, / și gândesc la-ntunericul acestui timp. / Oare când se va lumina? / Cât timp întunericul va dura?” Prin rugăciunea izvorâtă din adâncul ființei și rostită cu smerenie - ,,și-atunci încep să mă rog cu glas tare...” - ,,Uimitor se sparg în clipe, / tăcerile, temerile.” / În acest fel eliberarea apare în chip miraculos / firesc și ,,Mă simt dintr-o dată ușurată, luminată, / iertată de prea multele-ntrebări / și în răspunsuri – bogată.” Aceasta este, în fond, curgerea logică a fluviului, sau doar pârâiașului, ce poartă nume aspirant la veșnicie: VIAȚĂ. Lumânarea, simbol al vieții și al morții ,,...arde calm, răbdător”, autoarei i se pare că ea chiar ,,oftează, lacrimi prelinge”, după care ,,flacăra încet se stinge. / Fumul ușor, blând, nevinovat / urcă spre cer...” Numai că ,,Lumânarea moare”, dar ,,Simbolul rămâne – aducător de bine, / jertfa adusă lui Dumnezeu / prin ardere de sine.” Deci, prin jertfa conștient emanată, fiindcă ,,cât timp suntem în viață, / cerem, Doamne, și rugi și speranță.” Și rugăciunea și speranța au însă o motivație uman / creștină: ,,Pentru armonia și echilibrul acestei vieți, / Pentru Pace ne vom ruga, Doamne, / ne vom ruga!” Pentru că ,,suntem (...) pelerini în acest univers!”

O carte de rugăciuni izvorâtă din adâncul ființei umane, cea bântuită de toate furtunile universului, dar și ocrotită de soarele care reușește să străbată prin pânza norilor. Speranța nu se istovește, nici o pacoste nu poate să o doboare. ,,Dacă rugăciuni nu s-ar mai spune, / dacă credință nu am mai avea, / pământul părăsit de cer, cum ar arăta?” Conștientă de faptul că ,,Dumnezeu ne aude”, Vavila Popovici pune, și în numele nostru, o întrebare ce determină vibrații profunde în inimile noastre: ,,drept e ca moartea să ne fure viața?” Răspunsul fiind implicit - și el poate fi dedus din paginile cărții – nouă nu ne rămâne decât împăcarea, cu destinul și cu veșnicia...

Vasile Filip






Vasile Filip    6/20/2022


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian