Poezii pentru sufletul meu - Să fim iar copii
Copilărie-n satul mic, uitat de ani
Îmi poposesc cu drag în minte Imagini sfinte, prăfuite peste ani Din copilărie îmi aduc aminte De jocul fără griji pe sub castani Vacanțele la bunici au ton auriu Averi dintr-o copilărie minunată În satul de poveste aș vrea să fiu În vremurile fericite de-altădată În zori, când ne trezea bunica, Mâncarea aburindă ne-aștepta Frenetici ne jucam toată ziulica În sat hoinăream pân se-nnopta N-aveam internet și telefoane Desculți ne jucam prin frunziș Și pe-ogradă ne făceam cabane Din crengi și frunze, ascunziș O, ce bucurie aveam pe-nserate Pe scenă în pridvor ne adunam Și-nterpretam melodii preferate Cu versuri ad-hoc le îmbinam Și ce fericire mai era în vaduri La gârlă, cu copiii năzdrăvani N-aveam nici griji, nici gânduri Acolo, în satul mic, uitat de ani! Departe-ntr-o căsuță
Departe-ntr-o căsuță stă copilăria mea Cu draga bunicuță ce somnu-mi veghea În șoapte dulci și calde, ușor ma legăna Și-n vraja cea de basme, ea mă învăluia Cu glasul ei lin și tandru cânta adeseori Glasu-i murmurat te-mpodobea cu flori Un fir de floare-albastră de Nu-mă-uita Cânta c-o voce măiastra și mă adormea Vremuri apuse ce și-acum îmi dau fiori Bunica din vecie veghează până în zori Frumoase amintiri îți rămân în suflețel Și chiar de ești adult, în gând ești mititel. Bunicule, mai spune-mi o poveste!
Desprins din basme-mi pare acum bunicul Cu ai săi ochi blanzi și cu chipu-i așezat Din pipa-i lungă aburea în cercuri timpul Cu vorba-i rară, gravă și cu tonul apăsat Îmi păreau un paradis vacanțele de vară Alături de bunicul meu cel cărunt și sfătos Căci el știa minunate povești de odinioară Și-mi plăcea s-ascult basme cu Făt Frumos Cu mâinile-i aspre, muncite și bătătorite Și cu privirea-i caldă și blândă de-ardelean Bunicul drag îmi depăna poveștile favorite Ce le-adoram, că le știam de-acum un an. Dar uneori uita și mai schimba povestea Cu istorioare-n fraze simple și modeste Eu îl rugam și el răbdător îmi repovestea Bunicule, te rog, mai spune-mi o poveste!
Meserie de copil
De s-ar putea întoarce soarta, Știi oare, Doamne, ce-aș dori? Să pot deschide iarăși poarta Și să ne trezim din nou copii Căci anii zboară-n grabă mare N-ai timp, n-apuci să realizezi Și te trezești că abia ai suflare Și la copilărie ne-ncetat visezi De ai putea prelungi copilăria Să dureze câteva zeci de ani Ne-am alege copil meseria I-am lucra copilăriei fără bani.
autor Mihaela CD Montreal
|
Mihaela CD 6/1/2022 |
Contact: |
|
|