Aforisme din volumul în pregătire “Ceasornicarul fără mâini”, ciclul “În tranșeele visului”.
Poezia, floare pe durerosul mormânt al absenței.
*
Poezia e limba din clopotul sângelui.
*
O noapte albă, chipul tău înstelat de pistrui.
*
Inima scutură haina trupului de vechile amintiri.
*
Sângele, râmă oarbă ce afânează brazda cărnii.
*
Sufletul iernează sub zăpezile tâmplelor, așteptând veșnica primăvară.
*
Viața e doar un refugiu sub frunza cerului, un luminiș în adânca pădure a visului, o cufundare în așternuturi de lacrimi.
*
Imaginația, o pasăre care se ridică din cuibul ochiului interior.
*
Muzica zboară ca o pasăre, de la cuibul vieții la cuibul visului, cu amintirea iubirii în cioc.
*
Fiecare secundă e spinul unui trandafir otrăvit.
*
Ploaia e plânsul dulce al cerului.
*
Creierul, azil pentru bătrânele amintiri.
*
Inima, clopot insomniac.
*
Umbra - pasăre cu aripi de noapte, râvnind la cuibul inimii mele.
*
Umbra - cenușă de necuvinte.
*
Umbra - mim fără măruntaie.
*
Frunzele - păsări ucise înainte de primul lor zbor.
*
Inima, clopot ce bate vestind războiul cu nimicnicia.
*
Sângele, vioară așteptând arcușul iubirii.
*
Visele, haine purtate zi de zi, până când nu mai rămâne o scamă.
*
Timp, secunde în galop peste valurile amintirilor.
*
Singurătate, suflet captiv între oglinda cerului și oglinda oceanului interior.
*
Iarna, fluture alb cu aripile deschise peste lume.
*
Cuvintele au suflet, au creier, au inimă, au amintiri mai vechi decât amintirile celui care le scrie.
*
Cuvintele, păsări coborâte dintre aștri, cuibărindu-se în visele noastre.
*
Sângele, herghelie de cai în galop peste câmpiile visului.
*
Mâna este aripa pietrei.
*
Lacrimile curg ca niște femei cu amintirile moarte în brațe.
*
Iarba își numără firele veștede, cum femeia firele albe.
*
Sub lespedea amintirilor, își doarme copilăria somnul veșnic.
*
Sângele e un lup care urlă la lunile din oglindă.
*
Viața - un gând rătăcind în labirintul uitării.
*
Poezia - fântână în care ochiul meu interior coboară, umplându-se de lumină.
*
Poezia - parfum al amintirilor înflorite pe câmpiile viselor.
*
Poezia îmi picură-n palmă ca o ploaie mult așteptată de vechiul sat al copilăriei.
*
Poezia - floare de colț pe muntele inimii.
*
Poezia - muzica îndepărtatelor sfere, coborâtă pe portativul tăcerii.
*
Poezia - ecou întors ca bunul credincios de la slujbele de duminică.
*
Poezia - trandafir înflorit pe mormântul tuturor despărțirilor.
*
Poezia - mare cu valurile despletite peste obrazul singurătății.
*
Poezia - oază în deșertul absenței.
*
|
de Ionuț Caragea 1/4/2022 |
Contact: |
|
|
