Cuadratura ciclului
Gandirea sacra este o gandire circulara. Gandirea profana este liniara si de aici anomalia moderna a “progresului” indefinit si a “evolutiei” victorioase spre nu se stie ce. Este oarecum amuzanta aceasta incredere oarba in liniaritatea proceselor macro si microcosmice, caci aceeasi partizani ai liniaritatii au aplaudat biruinta pamantului rotund (deci circular) asupra pamantului plat (liniar) dar, in acelasi timp, s-au autolimitat la curtea din spatele casei ce pare liniara datorita razei de curbura relativ mari a pamantului. Apare aici ceea ce Ion Creanga defineste in “Povestea lui Harap Alb” cu obisnuita-i maestrie: “Lumea asta e pe dos / Toate merg cu capu’n jos”, caci adevarata liniaritate, “linia infinita”, este numai in Principiul cel vesnic si imuabil, ca “limita” a cercului monden. Este dificil insa a neglija ce se intampla in jurul nostru: ciclicitatea timpului vorbeste de la sine, este o aplicatie a vartelnitei universale pe care orficii o ilustrau prin sarpele incolacit de-a lungul zeului Phanes aflat in Oul zodiacal, zeul fiind Axa Lumii (Principiul imperisabil), iar sarpele insemnand elicea lumilor. Ciclicitatea sau circularitatea Existentei este deci o elice si numai pentru o lume anume apare ca cerc. {i asa cum dupa noap-te vine ziua si apoi iarasi noaptea (sunt 3 + 4 = 7 astfel de schimbari intr-o saptamana), asa cum se succed cele 4 anotimpuri (totalizand 3 x 4 = 12 luni), asa cum orologiul din turnul bisericii prezinta o miscare circulara (a 12 ore), tot asa lumea noastra este inscrisa intr-o miscare ciclica, toate scripturile diverselor civilizatii tra -ditionale atestand aceasta fara drept de tagada. %n traditia extrem-orientala lumea si existenta sunt o nesfarsita schimbare circulara: este chiar titlul celei mai vechi si importante scripturi chineze, Yi:king, in care aflam: “Unitatea este inconjurata cir -cular de trei; dualitatea este inconjurata in careu de patru”. Dintr-un punct de ve -dere, 1 si 3 sunt numere celeste, 2 si 4 numere terestre, dar ordonate ele devoa -leaza divinul Tetraktys pythagoreic: 1 + 2 + 3 + 4 = 10 ce impaca liniaritatea (masura zecimala) cu circularitatea (roata solara, “soarele de andezit” dacic, cercul impartit in cartiere de crucea diametrilor). %n traditia hindusa, un ciclu (Kalpa) cuprinde 7 subcicluri (Manvantaras) si un Manvantara se imparte in 4 “varste”, corespunzand celor 4 cartiere ale cercului si urmand, inversata, regula Tetraktysului: 4 simbolizeaza durata lui Krita-yuga (“varsta de aur” din Hesiod), 3 durata lui Trêtâ-yuga (“varsta de argint”), 2 durata lui Dwâpara-yuga (“varsta de bronz”) si 1 reprezinta durata lui Kali-yuga (“varsta de fier”), o impartire similara regasindu-se in varii traditii si o aceeasi concluzie: ciclul se desfasoara in sens descendent, nici pomeneala de un progres liniar, ce-ar fi un fel de perpetuum mobile, din contra, este soarta fireasca a oricarei “existente” sa “decada”, precum se “uzeaza” un mecanism, in final fiind nevoie de o “existenta” noua, de un nou mecanism. La precolumbieni ciclul era impartit in 5 “Mari Ani” sau 5 “sori”, fiecare durand un anumit multiplu de 52 (4 x 13) de ani, 52 fiind un numar ciclic venusian, la fiecare final de subciclu asteptandu-se sfarsitul lumii; se sugereaza deci, alaturi de “cuadratura” ciclului, necesitatea de-a gasi un numar cosmic fundamental care sa reprezinte un “Mare An” sau un “soare” si care sa ne permita sa decelam dincolo de valorile simbolice pe cele specifice ciclului umanitatii terestre. Heraclit a transmis pentru “Marele An” valoarea de 10.800 ani terestri, iar despre Pythagora s-a spus ca a ajuns la palingeneza dupa 216 ani, adica dupa 108 x 2 ani. Dupa Sûryasiddhanta hindusa, Axa Lumii este muntele Mêru, in jurul sau situandu-se 4 continente ce corespund celor 4 yugas, punctelor cardinale si fazelor lunii; daca se multiplica cele 27 de constelatii nakshatras cu 4 se obtine numarul ciclic fundamental 108, iar multiplicate cu cele 16 parti ale discului lunar ele produc numarul ciclic 432, un Manvantara avand durata simbolica de 4.320.000 de ani. %n lista regilor sumerieni dinaintea potopului, intocmita de Sir Leonard Woolley, citim ca A-lu-lim a domnit 28.800 de ani, A-la-gar 36.000 de ani iar En-me-en-lu-an-na a stapanit vreme de 43.200 de ani. Ultimul numar sugereaza ca respectivele domnii sunt de fapt durate ale unor cicluri cosmice, iar primele doua, insumate, produc o valoare ce are corespondent clar in realitatea imediata: 64.800 de ani, ce inseamna de 5 ori jumatatea duratei astronomice a precesiei echinoctiilor. Cum sublineaza René Guénon, prin faptul ca durata precesiei echinoctiilor este multiplu de 108 si de 432 (25.920 = 108 x 240 = 432 x 60), utilizand diviziunile cercului, ea contine un caracter ciclic cu adevarat natural si atunci poate fi luata ca masura pentru “varsta de aur”; cele 4 varste vor dura deci, in sens descendent, 25.920 ani, 19.440 ani, 12.960 ani si 6.480 ani, in total un Manvantara de 64.800 ani, tocmai suma primelor doua domnii sumeriene, iar un “Mare An” va contine atunci 12.960 de ani terestri, jumatate din precesia echinoctiilor. Toate “semnele timpului” indica, cu precizie, ca omenirea consuma acum ultimul “Mare An” si, mai mult, agonizeaza in final de Kali-yuga; spicuim din Bhâgavata Purana: “Cand domnesc inselaciunea, minciuna, inertia, somnolenta, reavointa, supararea, necazurile, frica, tristetea: aceasta este Kali-yuga, ce este tenebroasa. %n aceasta perioada, pentru un pumn de bani, apar certuri intre prieteni; oamenii nu-si vor mai proteja parintii, nici copiii, ei vor fi, in josnicia lor, sclavii pasiunilor degradante; scopul suprem va fi umplerea burtilor, insolenta va inlocui franchetea”. Este natural, conform doctrinei ciclurilor cosmice, ca umanitatea terestra, dupa parcurgerea celor 4 varste, sa se epuizeze, dar “sfarsitul lumii” este de fapt “sfarsitul unei lumi” si momentul mortii unui ciclu coincide cu nasterea altuia nou, aceasta este semnificatia ritului “Focului nou” din traditia precolumbiana in cadrul caruia toate focurile se stingeau la capatul a 52 de ani si apoi se aprindeau din nou, este ceea ce, fara sa pricepem, mai facem si astazi in noaptea Anului Nou, noapte ce marcheaza o cumpana ciclica si asa cum ne bucuram atunci, la fel ar trebui sa privim si schimbarea lumilor sau vartelnita ciclurilor. %ntotdeauna va rasari un nou soare.
|
Mircea A. Tamas - Toronto 12/1/2002 |
Contact: |
|
|
