Se plimbă sufletul prin toamnă
Se plimbă sufletul prin toamnă,
Mânat de dorințe și dor
Îmbracă o nouă haină
Crezând că-i va fi mai ușor.
Își leapădă vechiul veșmânt
Își ia tristețile în glumă
Vor fi risipite de vânt
Și rătăcite fără urmă.
O avalanșă de dorințe
Și-un nor de doruri călătoare
Dau sufletului năzuințe
Și poftă ce-l face să zboare.
Melancolia se-nfiripă
Dintr-un arămiu tomnatic,
Uită de teamă și frică
Devine nostalgic, romantic.
Își dorește o schimbare
Spre meditație înclină
Dorința-i este-atât de mare,
Oftează-ntr-una și suspină.
Se luptă o frunză cu toamna
Se luptă o frunză cu toamna,
Ar vrea să i se-mpotrivească,
Dar e tare șireată doamna,
Încearcă să o păcălească.
Culoarea și-a schimbat deodată,
Verdele-n arămiu îi bate,
Abia mai șade agățată,
O bate vântul dintr-o parte.
S-a răcorit pe nesimțite
Și este tot mai zgribulită,
Codița-i tot mai grea și simte
Că-i veștedă și ofilită.
Degeaba se împotrivește,
Copacul n-o mai poate ține,
Deși nu vrea, îl parăsește,
Oftează lung printre suspine.
Aceasta-i soarta unei frunze,
Să fie bătută de vânt,
În așteptările-i confuze,
Zace căzută la pământ.
Colț de suflet
Mi-am privit în suflet, n-o făcusem demult,
Mi-era teamă să văd, să simt și să ascult,
Simțeam că îmi lipsește, o bucată mică,
Mușcase adânc viața și-mi era tare frică.
Și nu m-am înșelat, uitându-mă atent,
Lipsea colțul acela, unde erai prezent.
În timp, biata mea viață a-ncercat să-l repare
Și-a pus o bucățică din alt suflet, se pare.
Eu am o bănuială și mă gândeam la ea,
De unde știa viața, cât suflet îmi lipsea
Și că-i sufletul care mi se potrivește,
Un suflet pereche, ce mie îmi lipsește?
E colț din sufletul tău? Nu aștept răspuns.
Eu simt că este-așa și-mi este de-ajuns.
Valuri
Valurile vin și pleacă
Însă mările rămân,
Toate relele se-neacă,
Visul rămâne stăpăn.
Briza adie prin plete
În al valurilor vals,
Marea face piruete,
Duce-n larg dorul rămas.
Soarele, din largul zării
Trimite razele lui,
Dăruiește depărtării
Urmele trecutului.
Cerul, ziua îndulcește,
Nori pufoși veseli plutesc,
Un pescăruș rătăcește,
Peștii îl ademenesc.
Și mai vin valuri și pleacă,
Mările le stau în drum,
S-au pus ca să se întreacă,
Doar iluzii mai rămân.
( Drepturi de autor rezervate)
|
Versuri: Luci Trușcă 10/6/2021 |
Contact: |
|
|
