Toamna românească - Toamna copilăriei mele
Privesc meditativ clepsidra de pe biroul meu și mă gândesc cu jind la vremurile de început. O întorc iar și iar și urmăresc cum timpul tace și trece. Este toamnă, este septembrie, îmi permit să închid ochii și să mă întorc în copilărie. Ce frumoase sunt amintirile! Ce? Nu pot? Ba chiar pot. Și uite ce văd: Vine toamna! Vine din nou ploaia și vântul ! Vine școala și, odată cu ea, începutul.
Chiar și acum, după atâta vreme, când se apropie data de 15 septembrie, simt o foială în suflet, o neliniște bucuroasă, care mă împinge să intru în librării, să simt în nări mirosul de hârtie proaspătă, să ating cu mâna copertele lucioase ale cărților. Astăzi nu mai există nici colile albastre din copilărie, cu care bunicile îmi înveleau caietele și cărțile, nici etichetele zimțate, pe care scriam numele materiilor viitoare, nici uniformele școlare cu care ne mândream.
Toamna copilării mele miroase a inocență și a simplitate. Ea îmi aduce aminte de copilaria la țară, de mirosul gutuilor coapte, de grămezile de porumb proaspăt cules, de pivnița plină de bunătăți a buncii, de dulcețuri, de murături, de vin proaspăt, de castanele coapte care aveau culoare părului meu. Îmi este dor de bucătărioara mică, cu perdeluțe încrețite, atent brodate și bine apretate ce înfrumusețau ferestrele căsuței. Îmi este dor de vocea suavă a bunicii, de biscuiții cu gem de prune și pâinea prăjită dimineața, pe plită, unsă cu miere. Cât de dor îmi este de toate aceste lucururi!
Apoi
câți dintre voi își mai aduc aminte de bâlciurile din copilăria noastră?
De culorile lui, de mirosurile lui, de toate tarabele cu nimicuri, de pușca uzată cu care trăgeai la țintă în speranța unui câștig, de papagalii care trăgeau bilețele cu mesaje pentru tine, de bulgarașii colorați de floricele de porumb, de susanul cu semințe, de porumbul fiert și copt, de merele glazurate, de turta dulce în toate formele, de vată pe băț, care ni se lipea de toata fața? Îmbrăcați cu hainele bune, mergeam ne dădeam în lanțuri și tiribombe și eram fericiți.
Dar
. una dintre cele mai frumoase amintiri păstrate din toamna copilariei mele este tradiția legată de culesul viilor. In mod popular, luna septembrie mai este numită Răpciune, viniceriu sau vinițel.
Ei bine, în gospodăria tărănească a bunicii, strângerea strugurilor era cea mai importantă muncă a toamnei. În funcție de mărimea viei, această activitate era una socială. Ne adunam toată familia, iar dacă via era mai mare, chemam rudele și vecinii pentru a ajuta. Dimineața devreme ne adunam cu toții, bunica ne oferea câte un pahar cu palincă pentru a deschide apetitul, apoi ne servea cu slănină și șuncă. După micul dejun ieșeam cu toții în vie. Femeile și fetele strângeau strugurii, băieții și bărbații îi cărau și îi duceau la presat. Odată ce strugurii erau culeși urma prelucrarea lor. Fetele tinere, fecioarele, dansau apoi peste grămada de ciorchini, până zdrobeau strugurii și ieșea mustul. Se zice că dacă se respectă acest obicei vinul va fi curat și bun precum sufletul fecioarelor. Uneori participam și noi, copiii, cu piciorușele desculțe intram în dans și striveam strugurii, cu strigate de bucurie.
Se lucra cu voie bună, se făceau șotii, se spuneau glume și se cânta. La terminarea lucrului se servea masa, apoi începea distracția, se ținea balul strugurilor. Prima bucurie, după mai multe zile de trudă, era mustul. Apoi trebuia să treacă ceva timp până ce mustul se fermenta și astfel, devenea vin. Sută la sută natural. Cum vinul este considerat un aliment sacru, folosit în biserică la cele mai importante momente din viața umană (botez, cununie, înmormântare, împărtășanie), producerea lui, în unele locuri, respectă și astăzi tradițiile moștenite din străbuni. Cât de dor îmi este de toate aceste clipe!
Ce frumoase sunt amintirile, chiar dacă unele detalii se pierd cu trecerea timpului! Eu păstrez toamna în suflet ca pe o reîntoarcere la origini, cu un gând sublim la bunici și la copilărie, la depănat amintiri pe care i le povestesc fetiței mele. Sunt multe lucruri pe care ea nu le va cunoaște în mod direct ca mine, însă poveștile mele o va ajuta să știe că există și alte părți ale unor lucruri, că uneori aceste procese sunt mult mai profunde, decât simplul fapt de cumpără totul gata de pe rafturile din supermarket.
E toamna. Eu nu mai sunt copil însă toamna nu e nicidecum o apropiere de final, cum mulți obișnuiesc să spună, ci germenele unei vieți noi. E viitorul într-o săŹmânŹță, e încunuŹnare a unui efort după o lungă perioadă. La fel și cu suŹfle-tul omului. Dacă te ajută DumneŹzeu cu puŹțină sănătate și cu puțină liniște, atunci, "mult mai bună e bătrânețea", cum spunea Arsenie Papacioc.
E toamna, iar toamna ne oferă aceea oază de liniște, de culoare, de frumusețe. Și nimic nu poate mângâia sufletul mai tare decât frumusețile naturii puse de Dumnezeu în jurul nostru. Să privim fiecare zi din viața noastră ca pe un dar, o binecuvâtare pentru a întâlni oameni cu suflet bun, oameni cu experiențe noi, pentru a înfăptui lucruri minunate, pentru a simți și trăi frumosul.
O toamnă frumoasă va doresc tuturor!
Dorina Cornelia Aldea - Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea - Vancouver 9/22/2021 |
Contact: |
|
|
